De ce nu aplaud execuţia lui Bogdan Chireac

de Victor Ciutacu | 08 Noi 2007 • 00:00

Evenimentul Zilei dezvăluie astăzi, cu acte, cum s-a imbogăţit Bogdan Chireac din afaceri cu statul. Stare de fapt care l-a umplut de satisfacţie pănă şi pe Mircea Badea, care a aplaudat zgomotos toată emisiunea de aseara. Deşi sunt amic şi coleg cu Mircea, iar cu Bogdan doar mă salut şi n-am murit de dragul lui in cei 3,5 ani petrecuţi la Adevarul, nu pot impartăşi entuziasmul şi voi detalia şi de ce...

"Cazul Chireac" (şi vă asigur că se va mai intampla şi cu alţii) este ceea ce in termenii noştri se cheamă execuţie publică. Iar Bogdan nu este o ţintă, ci un mijloc de realizare a unui scop meschin: decredibilizarea intregii bresle (acţiune care a pornit furtunos cu operaţiunea "Voci curate" la CNSAS) in favoarea unui singur beneficiar. Ca să fiu şi mai concret, voi spune că ştiu, de mai bine de o săptămăna, că urmeaza ca nişte nume sonore din media să treaca, sub alaiul camerelor de luat vederi, pe la DNA. Bănuiesc că, date fiind afacerile sale foarte profitabile cu statul, Bogdan Chireac doar va deschide calea.

Dacă veţi citi cu atenţie textul din ziar, o să constataţi că peste tot se menţionează că ziaristul Bogdan Chireac, absolut intamplător nominalizat la "aşa nu" de preşedintele Traian Basescu in emisiunea lui Radu Moraru, este prezentat in contextul apropierii sale de CTP, menţionat atăt ca director al ziarului Găndul, căt şi - mai ales - ca preşedinte al Clubului Roman de Presă (CRP). Calitate din care, de la instaurarea regimului khmerilor portcalii, s-a incercat in mod repetat, tot cu EVZ vărf de lance, inlăturarea lui şi instalarea altcuiva mai comod politic, mai pe gustul stăpănului şi al vocalei autointitulate societăţi civile.

Să fim foarte bine inţeleşi: ceea ce a făcut Bogdan (prin diverse firme) e o obişnuinţă in presa noastră cu nimic mai puţin ticaloasă decăt clasa politică şi, in general, decăt societatea romănească in ansamblul ei. Numai că astfel de "afaceri" (evident, impulsionate, ca să nu spun forţate, de calităţile de şefi de gazete/televiziuni ale "inaltelor conştiinţe") au fost acceptate, ba chiar incurajete, de absolut toate regimurile politice de după Revoluţie (uitaţi-vă la datele ultimelor contracte ale firmei lui Chireac) şi s-au ţinut la sertar, ca un mijloc de presiune. La fel cum s-au ţinut la sertar tone de documente compromiţătoare cu semnăturile celor care, nedreapta soartă, şi-au pus apostila şi pe contractele care i-au imbogăţit pe ziariştii cu pricina. Dar i-au imbogăţit - iar asta nu văd scris, in marea dezvăluire din EVZ - pe căi legale, prin contracte facturate şi cu TVA-ul plătit la stat. La fel cum continua să-i imbogăţească pe alţii, apropiaţi şi acceptaţi de Jucător, care nu mai contenesc să taie furibund chitanţe (pe lănga banii la plic) pentru o aşa-zisă consultanţă politică.

Odată reuşit demersul de punere a unei anateme pe intreaga breaslă, orice critică adresată, indiferent căt de intemeiat, marelui beneficiar va primi drept răspuns nu demontarea logică a acuzaţiilor, ci o ditamai flegmă de genul "uite cine vorbeşte". Ceea ce se şi doreşte...

D'aia nu pot şi refuz să aplaud - plin de patos - demersul "justiţiar" căruia i-a căzut pradă actualul senior editor (căt o mai fi) al ziarului Găndul. Si nu voi accepta in viaţa mea să port o astfel de emblemă doar fiindcă-s coleg de breaslă cu el şi cu următorii care vor fi executaţi in piaţa publică. Iar eu am - imi place să cred - două motive suplimentare pentru care să mă declar, in gura mare, scărbit de toata aceasta făcătură.

1.) Em am fost executat, in luna mai a anului 2001, fără nici o remuşcare, de un colectiv de oameni ai muncii - din care făceau parte şi Bogdan Chireac, şi CTP - care se chema Consiliul de Administraţie al S.C. Adevărul S.A. Pe cale de consecinţă, e greu de crezut că aş putea uita vreodată ce mi s-a intămplat. Cu toate astea, mi-e greu să nu găndesc cu capul meu.

2.) Tot eu n-am fost beneficiarul nici unui contract economic (nici prin licitaţie, nici prin incredinţare directă sau selecţie de oferte) incheiat cu statul. Nici in lunga perioadă in care am făcut şi fac presă, nici in rătăcirile mele pe la...stat. Aşa că, spre nefericita insecuritate financiară a familiei mele, n-am făcut nici milioanele de euro ale lui Bogdan Chireac şi nici măcar grădiniţa particulară a lui Grigore Cartianu.