De 1 Decembrie, ediţie specială Sinteza Zilei.
Amândoi au o pasiune pentru claviatură. Unul pentru cea a pianului, iar
celălalt pentru a laptop-ului. Doamnelor şi domnilor... Mihai Gâdea şi
Valentin Stan. Artistul şi analistul de la Sinteza Zilei.
Mihai Gâdea
- Cum a început pasiunea pentru muzică, pentru pian?
N-a fost vorba, la început, de pasiune, aveam pian în casă, eu şi surorile mele am luat lecţii. A început să îmi placă pianul din momentul în care am învăţat să descifrez o partitură şi apoi să o interpretez, dar o mare pasiune n-am avut niciodată pentru acest instrument, asta poate şi pentru că sunt realist şi ştiu că n-am talent.
- Cât de des cântaţi la pian?
Extrem de rar, iar motivul este uşor de imaginat: nu am timp. Apoi, dacă vreau să ascult un concert de pian, prefer să-l aud interpretat de un artist. Când m-am prezentat la emisiunea "Secret talent", nu mai cântasem de 13 ani.
- Fiica dvs. vă moşteneşte simţul artistic?
Karina are o ureche muzicală deosebită, poate reproduce cu acurateţe orice melodie pe care o aude şi chiar îşi doreşte să cânte la pian. Îi vom explica ce înseamnă să înveţi acest instrument, vom merge să-i testeze aptitudinile şi un profesor de la şcoala de muzică şi, dacă totul e ok, probabil vom cumpăra o pianină.
- Aţi încercat vreodată Imnul Naţional la pian?
Aici pot vorbi, într-adevăr de o pasiune: ştiam să interpretez la pian nu doar imnul nostru din acea vreme, ci şi pe cel al Franţei, al Statelor Unite sau al Marii Britanii.
- Aţi participat la Secret talent, cântând la pian. Ce alte talente ascunse are Mihai Gâdea?
Sunt aşa de ascunse, că nici eu nu le-am descoperit.
- Se apropie 1 Decembrie. Cum se sărbătoreşte în alte ţări ziua naţională şi cum diferă faţă de ceea ce se întâmplă la noi?
- Ce le uraţi românilor de ziua lor?
- Pe o insulă pustie naufragiază Valentin Stan şi preşedintele ţării. Continuaţi bancul...
Băsescu se apropie cu lacrimi în ochi de Stan şi îi face o confesiune: "Nu pot trăi fără Elena Udrea". Valentin Stan, vizibil emoţionat, îi răspunde preşedintelui: "Lasă, măi, fii bărbat, uite, am eu pe desktop un file cu ea".
Valentin Stan
- Vă place muzica. Aveţi înclinaţii către vreo claviatură sau doar cea a laptop-ului vi se potriveşte cel mai bine?
Muzica este o parte din universul de discurs al oricărui om. Sigur, diferenţele de percepţie sau chiar de participare la actul muzical diferenţiază oamenii între ei. Eu, unul, sunt consumator de muzică şi sunt ataşat în principal de genul clasic. Referitor la claviatură, singurul pian pe care am cântat vreodată este calculatorul.
- Vi se spune "omul cu laptop-ul". Aţi fost vreodată deranjat de această "etichetă"?
Niciodată! Dincolo de conotaţiile negative sau pozitive pe care le conţine apelativul cu pricina, este evident că avem epoca în care calculatorul are un rol decisiv în tot ceea ce reprezintă creaţie umană. Este o modalitate de respect pentru telespectator să foloseşti calculatorul pentru a-i înlesni accesul la documentele care validează punctul tău de vedere pe ecran.
- Cât timp petreceţi în faţa calculatorului pentru a găsi "file-urile" pe care le redaţi apoi în emisiune?
"Fără număr", cum ar spune un "răsfăţat" al televiziunilor din România.
- Dacă ar fi să participaţi la Secret talent. Ce talent ascuns are Valentin Stan?
La capitolul "talente ascunse", având în vedere că mai toate talentele mele se află în această categorie, daţi-mi voie sa nu mă pronunţ încă!
- Se apropie 1 Decembrie. Cum se sărbătoreşte în alte ţări ziua naţională şi cum diferă faţă de ceea ce întâmplă la noi?
Ziua naţională este, peste tot în lumea democratică civilizată, un prilej de bucurie sinceră, fără festivism artificial, dar cu manifestări, adesea, grandioase. Diferenţa este legată de faptul că acolo simbolurile naţionale nu au fost depreciate până într-atât, încât oamenii să aibă nevoie de o zi naţională pentru a şi le aminti. La noi, e altă poveste.
- Ce le uraţi românilor de ziua lor?
Le urez "Să votaţi bine!" Că după atâta "Să trăiţi bine!", poate e timpul să încercăm măcar să trăim, dacă nu bine.
- Pe o insulă pustie naufragiază Valentin Stan şi preşedintele ţării. Continuaţi bancul...
După o sută de ani, este descoperit, pe insulă, jurnalul celor doi naufragiaţi, pe care ei îl alcătuiseră împreună. La pagina 1, rubrica Băsescu, scria: Nici o insulă din lume nu e atât de pustie, încât să nu-i poată oferi preşedintelui măcar o baie de mulţime. La pagina 1, rubrica Stan, scria: În sfârşit, Băsescu a trebuit să admită că Sinteza Zilei e lider de piaţă! Pe ultima pagină, era o singură rubrică, Băsescu-Stan, cu ceea ce lăsau, cu limbă de moarte, cei doi, celor care vor găsi jurnalul. Din păcate, pagina era deteriorată de vreme şi nu se puteau citi decât primele trei cuvinte: "Atenţie, domnule Gâdea…!"
Citește pe Antena3.ro