Horia Brenciu: "I-am promis primei mele iubite, televi­ziunea, că mă voi în­toarce la ea"

● Jurnalul Naţional: "Fac ce-mi spune inima", single pe care l-ai lansat recent, e un cântec pentru prieteni. Doar pentru cei virtuali ­- ai foarte mulţi pe Facebook ­- şi pentru cei care vin la spectacolele tale sau şi pentru cei pe umărul cărora plângi când dai de greu?
● Horia Brenciu: În viaţa mea am beneficiat de mai multe canale de comunicare... televiziune, radio şi chiar presă. Acum, mai tânăr şi mai ferice ca niciodată, Facebook-ul este de nestăvilit. Şi alături de el, cei peste 30.000 de prieteni ai mei de acolo. De la 5 până dincolo de 60 de ani, femei şi bărbaţi, tineri sau mai puţin, căsătoriţi sau recent divorţaţi, prieteni sau total necunoscuţi, plini de dragoste sau năpădiţi de tristeţe, şomeri sau preşedinţi de companii. Facebook-ul mi-a ofe­rit surprize inimaginabile. Aici am descoperit spirite extraordinare. Ei bine, pentru ei şi pentru toţi prietenii mei din lumea "reală", "Fac ce-mi spune inima" este melodia cea mai potrivită! Le-o dedic din suflet!

● Chiar, când ai plâns ultima oară?
● Şi băieţii plâng câteodată, vorba cântecului. Era să plâng ieri... M-am abţinut (râde). Am serioase cantităţi de umoare apoasă când e vorba despre pelicule romanţioase sau chiar drame. Sunt ceea ce se numeşte un om sensibil! (râde iar). Şi ca actor s-a întâmplat să lăcrimez. În "Om sărac, om bogat", difuzat acum pe Pro TV, în fiecare marţi, am avut o partitură ge­neroasă, ca tată a patru copii... Pe scurt, atât în film, cât şi în viaţa reală sunt un tip care pune inimă în tot ceea ce face şi culege când bucurie, când... lacrimi. Din fericire, clipele frumoase sunt net superioare părţii lacrimogene!

● Ţie ce-ţi spune inima cel mai des? Faci întotdeauna ce-ţi spune ea sau o mai laşi să vorbească şi de una singură?
● Inima mea mă bate aşa ba nu, ba da... Mărturisesc faptul că de câţiva ani am început să gândesc cu inima! Şi-mi place starea asta... Riscul mi-l asum! Sunt mulţi oameni cărora le-am arătat ventriculul stâng! (râde) Şi ei au făcut la fel. Personal, cred că muzica şi dragostea de oameni sunt două entităţi care se completează formidabil. Mai mult de atât, am hotărât ca, în loc de taxe, impozite sau întreţinere, să vorbesc despre pace şi fericire! Am avut, printre profesori, doi oameni minunaţi: Martin Luther King Jr şi John Lennon.

● Pe când duetul cu Angela Gheorghiu? Ştiu că vă doriţi amândoi asta. Zi-mi o piesă pe care ţi-ar plăcea s-o cântaţi împreună.
● Doar o piesă? De ce nu o întreagă Traviata?! (râde) E o artistă superbă şi o prietenă specială cu care îmi doresc să am un moment muzical aparte... Ceea ce mă bucură este că şi ea gândeşte la fel. Când vom găsi partitura ideală pentru noi doi, o să aflaţi!

● Cum te consideri: un om de televiziune care şi cântă sau un cântăreţ care a făcut şi emisiuni de televiziune?
● Sunt un tânăr care abia şi-a descoperit adevărata vocaţie. Iar fiecare spectacol pe care îl am reprezintă un nou punct de plecare! Cât despre prima mea iubită, televiziunea, i-am promis că mă voi întoarce la ea. Am rugat-o, doar, să fie pregătită! Îi ia ceva mai mult să se aranjeze. O înţeleg... (râde din nou)

●  Eşti imprevizibil pe scenă, chiar "nebun" aş zice...
● E o "nebunie" controlată sau "nebuniile"-ţi sunt inspirate de moment? Mă repet: "Fac ce-mi spune inima"!