Kosovo / Aniversarea unui stat aflat în comă

Fosta provincie sârbă şi-a aniversat primul an de secesiune, singurul motiv de bucurie, în mijlocul unei vieţi dificile şi în plină criză economică mondială. Kosovo este, de un an, un stat independent iar localnicii au sărbătorit marţi evenimentul într-o îmbulzeală infernală pe străzile din Pristina cu claxoane şi trei steaguri: al Kosovo, al Albaniei şi al SUA. Niciunul al Uniunii Europene în pofida implicării sale în misiunea Eulex, o entitate percepută aici în mod abstract şi fără sentimente. Funcţionarii europeni ocupă sediul misiunii Naţiunilor Unite (UNMIK), din centrul capitalei, iar personalul ONU este pe picior de plecare, în iulie nu vor mai rămâne decât opt persoane, notează ziarul Las Provincias, citat de Agerpres.

Pe şosele şi în enclavele sârbeşti este mai puţin palpabilă prezenţa KFOR, forţa NATO care este însă cea care garantează securitatea. Kosovo rămâne un stat incomplet şi cea mai mare dorinţă a kosovorilor este cea de a pleca. Acum nu mai există cale de întoarcere, iar drumul nu este deloc clar. De ziua independenţei oamenii au ieşit pe stradă, copii purtând tradiţionalele căciuli albaneze. Pentru o zi au uitat de penuriile vieţii cotidiene. Toţi păreau bucuroşi, însă a vorbi despre viaţa de zi cu zi sau despre politicieni este deja altceva. "Sigur că sărbătorim. Dar nu s-a schimbat nimic, este chiar mai rău ca înainte, dar cel puţin acum este ţara noastră", spune Naim, un tânăr care asemeni multor prieteni ai săi nu lucrează şi îşi petrece zilele la cafenea. Timp de un an în Kosovo grevele au fost constante: ale poliţiştilor, ale medicilor şi ale funcţionarilor publici. Întrebarea cel mai des auzită este: "Unde sunt banii?". Kosovo este o ţară mică, de două milioane de locuitori, iar uriaşul ajutor internaţional s-a evaporat. Rămâne întrebarea ce se va întâmpla şi cu suma de 1,2 miliarde de euro pe care o primesc acum până în 2012. Uniunea Europeană, noul lider la faţa locului va avea un cuvânt de spus, mai ales că două treimi din heroina din Afganistan care intră în Europa trece prin Kosovo, corupţia este galopantă iar vecinătatea între mafie şi clasa politică este un secret ştiut de toată lumea. Odată visul implinit, rămâne de văzut care va fi viitorul.

Premierul Hashim Thaci, mereu flegmatic, a făcut paradă de optimism de salon în discursul său pronunţat în Parlament şi prilejuit de prima aniversare a independenţei. A citat aceleaşi date pe care obişnuieşte să le menţioneze: creştere de 6%, alţi 600 de kilometri de drumuri, 70 şcoli în plus şi o creştere cu 35% a livrărilor de energie. "Aceste activităţi ne-au dat o nouă doză de optimism", asigurat el. S-ar putea să aibă dreptate, însă ziarele îl contrazic anunţând o majorare a facturii la lumină cu 25%, iar drumurile se vede cu ochiul liber că au rămas aceleaşi. Şcolile din Pristina sunt la fel, fără să cea mai mică investiţie, iar la spitalul universitar, cel mare din Kosovo, de abia dacă se observă o mână de zugrăveală. Datele economice sunt dezastruoase iar primul anul de independenţă s-a încheiat cu o inflaţie de 9,3% şi o scădere a investiţiilor străine de 80 de milioane de euro. Iar criza mondială a picat cum nu se putea mai prost. Partida de fotbal care dorea să marcheze primul an de aniversare pe vetustul stadion al capitalei, între Pristina-Dinamo Tirana, va rămâne probabil în istoria Kosovo, dar nu în cea a fotbalului. Tribunele au fost pline pentru că s-a disputat gratis.

În timp ce Kosovo albanez (92% din populaţie) sărbătorea un an de independenţă, un autobuz şi trei microbuze cu 80 de parlamentari din Belgrad treceau graniţa dinspre Serbia, fără aproape să mai prezinte paşapoartele, cum ar fi trebuit să facă acum zece ani în fosta Iugoslavie. Au venit la Zvecan, o mică localitate la nord de Mitrovica, în regiunea de nord al Kosovo sârbesc unde au participat la o sesiune oficială. Poliţia din Kosovo, aici cu personal sârb dirija traficul. Adunarea, străjuită de steaguri mari sârbeşti, s-a deschis cu imnul naţional, cu toată lumea în picioare şi binecuvântarea unui popă ortodox. A vorbit premierul sârb din Kosovo, Goran Bogdanovic, simţindu-se într-o zonă a suveranităţii sârbe. După discursuri au urmat aperitivele şi apoi drumul înapoi spre Belgrad. Atmosfera a fost una de normalitate, deşi aparenţele indicau preocupare. A fost felul său de a spune că ceea ce este aici rămâne domeniul său. Aici ca şi în alte enclave sârbeşti din zona albaneză, există o viaţă paralelă. Pentru cei 120.000 de sârbi din Kosovo (5% din populaţie) ziua de marţi nu a fost motiv de sărbătoare, iar magazinele au fost deschise. Enclavele din interior sunt mai realiste în privinţa convieţuirii, forţate, dar nu pare să existe altă soluţie nici acum nici într-un viitor apropiat, mai ales la Mitrovica, această bucată de pământ kosovară lipită de Serbia. Frontiera Kosovo se află, de fapt, pe podul construit peste râul Ibar care separă Mitrovica în două. Iar Kosovo rămâne, pentru o perioadă nedefinită, un fel de Cipru.