Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stabilit în Anchorage, Alaska, artistul plastic român Vlad Basarab, vine acum în faţa publicului bucureştean cu expoziţia-manifest şi performance-ul “Pomenire”.
ARTA MOARE VINERI SEARĂ... Sculpturi şi vase din ceramică. Socluri cubice, vopsite în alb. Tradiţional… Convenţional… Sau poate amândouă deopotrivă, “în dulcele stil clasic”, anost şi lipsit de ceea ce îndeobşte numim viaţă... Şi-atunci începi să te întrebi, la ce bun? La ce bun să dai pentru un răstimp oarecare eschimoşii pe Mioriţa, ca să spui şi tu ce atâţia alţii au rostit deja înaintea ta? În acelaşi mod! Şi-ntr-o Românie atât de nerecunoscătoare cu artişii ei!
Dar, deşi expoziţia pare să aibă un caracter convenţional prin expunerea în mod tradiţional pe socluri, “vinovatul” pentru această falsă impresie îmi dă de înţeles că cei prezenţi la vernisajul de la galeria Simeza vineri 15 februarie, la orele 19, vor avea parte de o surpriză.
“Intervenţia neaşteptată prin performance, are menirea de a atrage atenţia asupra unor probleme grave cu care se confruntă artistul în ziua de azi, izolarea, marginalizarea actului artistic prin lipsa unei mediatizări, iar astfel, datorită unui acces redus la public, lipsa de interes a societăţii”, declară Vlad Basarab.
Artistul ce recurge la un gest dramatic şi spectacular totodată, pentru a trezi atenţia lumii şi pentru a-şi transmite astfel cu mai multă uşurinţă mesajul. “Acest performance reprezintă dorinţa fiecarui artist de a rămâne în posteritate prin lucrarile sale”, adaugă Vlad. “Expoziţia va fi deschisă de către vocea înregistrată a lui Ştefan Tiron, critic de artă, pe care l-am rugat să vorbească în stilul obişnuit al criticului banal care preaslăveşte artistul şi lucrările sale”.
Citește pe Antena3.ro
VEŞNICA EI POMENIRE! Nu
putem vorbi de o implicare cât de cât serioasă a societăţii, un interes real şi
manifest faţă de artist şi
munca lui. De adevărată preţuire nici e cazul să mai
vorbim. Trăim într-o Românie care oricum ajunge să-şi recunoască valorile abia
după ce ori nu mai sunt ori, în cel mai fericit caz, după ce-au ajuns să-şi
caute norocul în altă parte. Astfel, acum şi aici - deşi pentru noi pare de-a dreptul
simptomatic -, arta pare că merge de la sine şi prin sine, un soi de discurs căruia
îi lipseşte tocmai funcţia esenţială, aceea de a comunica. Dar nu prin absenţa
comunicantului! Ci tocmai a receptorului!
“După acest discurs va începe performance-ul prin intrarea în galerie a unui cortegiu funerar alcătuit din artişti şi actori. Preotul va cânta “Veşnica lor pomenire”, timp în care lucrările vor fi îngropate în pământ”, dezvăluie mai departe Vlad câte ceva din cele ce se vor petrece la vernisajul de vineri al expoziţiei “Pomenire”, de la Simeza. “Arta se desfăşoară într-un circuit limitat, pe care nu-l merită. Gestul meu simbolic de a îngropa lucrările este doar o aducere în formal a unei realităţi mult mai profunde şi grave: munca artistlui are, din toate motivele pe care le-am expus, o rezonanţă atât de mică în rândul marelui public, încât, de fapt, ea este demult îngropată deja. Şi nu in pământ, ci în indifernţă şi, în ultimă instanţă, în uitare!”.
VLAD BASARAB. Născut cu trei decenii în urmă, într-un Bucureşti ce abia se refăcea după frământările pământului dintr-un început de martie, se va stabili la jumătatea anilor ‘90 în Anchorage, Alaska. E locul în care îşi va începe studiile de arte plastice, reflecţie a unei mai vechi pasiuni în domeniul ceramicii, nu înainte însă de a-şi încheia în ţară lucrul la scurt-metrajul “Rezervaţia” şi de a fonda, alături de câţiva prieteni şi colaboratori din România Grupul Artistic “Pâlnia”.
Devine pe rând asistent la departamentul de ceramică a University of Alaska, vicepreşedinte al Ceramics Club, asistent la Universitatea din Fairbanks şi University of Ohio şi, mai apoi, profesor la Palos Verde Art Center, California. Cu nenumărate burse obţinute de-alungul anilor, abordează multiple forme de exprimare artistică dincolo de specializarea pe care a urmat-o, aceea de ceramist, de la filme şi performance-uri până la artă urbană şi expoziţii personale în care experimentează cu materiale ca sticla şi ceara.
PERFORMER PRIN
EXCELENŢĂ. Vlad Basarab a revenit periodic în România pentru ca, pe lângă
manifestările similare realizate peste ani în Statele Unite, să se implice în
viaţa plasticii româneşti, atât ca artist individual, cât şi alături de Grupul “Pâlnia”,
la Galeria UNA sau în Club Prometheus din Bucureşti.
“Faptul că eu organizez acest performance în România şi nu în altă parte a lumii are pentru mine o semnificaţie specială. Acest ritual de înmormântare a lucrărilor se poate întâmpla numai acasă în locul meu natal, de care sunt legat mai ales în mod spiritual. Folosesc această paralelă la riturile creştine de înmormântare spre a accentua situaţia dramatică în care mă aflu ca artist contemporan. De cinci ani nu am mai creat nimic în ceramică sau sculptură datorită faptului că a trebuit să lucrez în domeniul construcţiilor şi decoraţiunilor interioare pentru a supravieţui”, spune Vlad. “În performance-ul “Pomenire” sunt împins într-un cărucior de invalid,fiind o aluzie la situaţia care mă împiedică să nu pot crea şi asist la înmormântarea propriilor mele lucrări”.
Astfel, în virtutea acestei “eterne reîntoarceri”, vă chem să fim împreună martorii unui adevărat spectacol! N-o să-l puteţi asorta cu nimic în peisajul artistic românesc! O să vă enervaţi... O să înjuraţi... Apoi o să vă gândiţi! Şi o să protestaţi pentru normalitate deopotrivă cu artiştii! Şi…, cine ştie…, poate ceva, undeva, o să înceapă să se schimbe…, de vineri 15, la orele 19, de la Galeria Simeza…
