Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Există oameni care la un moment dat, în viaţă, constată că funcţionează mai bine ca parte a unui cuplu heterosexual. De aceea vedem astăzi în jurul nostru o grămadă de bărbaţi adunaţi laolaltă cu femei, în structuri sociale bine organizate şi reglementate. Împreună, ei îşi împart grijile şi suferinţele, farfuria cu mâncare şi detergentul de spălat rufe, covoarele, animalele de casă şi maşina mică. Împreună ei procreează şi astfel înmulţesc tradiţia. Par destul de bucuroşi în sânul căminului propriu şi acceptă mai uşor vicisitudinile vieţii deoarece au acasă un umăr pe care să se vaite şi, în general, au acasă pe cineva căruia îi pot pune în cârcă parte din grijile proprii, astfel încât să se detensioneze suficient ca să poată da berea pe gât, la meci, ori să-şi coloreze unghiile de la mâini şi de la picioare, după chiftele şi după caz.
HOMO. Totodată există persoane care nu se simt bine decât dacă au alături în pat acelaşi sex cu domniile lor. Bărbatul nu e fericit dacă nu mângâie seara un organ tare, iar femeia nu e mulţumită dacă nu-şi odihneşte pieptul pe o altă pereche de sâni. Însă şi aceştia demonstrează teoria conform căreia e totuşi mai bine împreună decât separat.
Experienţa şi istoria au arătat, din nefericire, că există şi deviaţii ale nevoii de cuplare. Astfel, unii îşi iubesc foarte tare căţeluşii, şi asta le dă senzaţia că nu-şi pierd anii singuri.
JUCåRII. Totuşi, se poate mai rău. Ca în cazul unor bărbaţi pe care i-a găsit National Geographic şi care aparent prezentau nevoi fireşti de relaţionare. În fapt, urmare a unor repetate eşecuri în relaţia cu dame vii, au apelat la soţii surogat: păpuşi care imită perfect femeia, în dimensiune naturală. Nu vă grăbiţi să ziceţi că s-a mai auzit de bărbaţi care-şi ţin fetişurile de plastic prin dulapuri, pentru orice eventualitate, căci aceştia despre care vorbim se cred de-a dreptul însuraţi cu chestiile. Le acoperă cu veşminte potrivite şi le scot la cafenea, le plimbă prin parc cu pălaria pe cap, să nu facă insolaţie (nefiind vie nu se poate trata cu aspirină şi atunci ar crăpa direct de la insolaţie, săraca! Păi înmormântare îi trebuie lu’ bărba-su?), iau dimineaţa micul dejun împreună, privesc meciul împreună cu consoarta – care nici nu face gălăgie – şi de asemenea noaptea femeile de plastic sunt penetrate sârguincios de soţul iubitor. Fericirea adevărată e că păpuşile nu doar că nu refuză niciodată sexul, dar nici nu cer mai mult decât se poate. Superb!
P.S.: Psihologii care şi-au dat cu părerea ziceau nu că-i neapărat normal, dar că, mă rog, fiecare simte nevoia să se îndrăgostească de ceva şi îndrăgosteala până la urmă e firească. Corect! De aceea noi n-ar trebui să ne mai minunăm că unii ciobani se iubesc foarte tare cu oile lor. Nu-i aşa? (Anuşka)
