"Artistul face o singura opera toata viata"
Sunt atemporal; nu tin seama de ani si nu am alt plan decat acela de a
ma depasi in permanenta si de a aduce lumii un plus de frumusete si de
ratiune..." • În vârful piramidei e uşor să-ţi faci duşmani
DIN SPUSELE FIULUI ● Opera, trecutul pictorului Sabin Bălaşa - 13 martie 2008 • The master of cosmic romanticism (slide-show)
Artistul face o singura opera toata viata
"Modul meu de viata, trudnic, pasional, obsesiv, misionar pentru lumea careia ma adresez, nu-mi permite sa tin evidenta timpului conventional - zile, luni, sarbatori etc. Toate astea le aflu de la sotia mea Melania. Imi onorez prietenii fara a-mi deranja ziua de munca. A intrerupe lucrul, ar fi ca si cum mi-as opri respiratia. Tot timpul creez, chiar si noaptea, cand visez... Sunt atemporal; nu tin seama de ani si nu am alt plan decat acela de a ma depasi in permanenta si de a aduce lumii un plus de frumusete si de ratiune. Arta este un mesaj particular adresat colectivitatii umane. In functie de mesaj si de felul in care este receptat, lumea te apreciaza sau nu. Daca mesajul tau exprima dragoste, lumea iti raspunde cu dragoste. Leonardo da Vinci spunea: «Fii atent, artistule, fiindca intreg caracterul tau se reflecta in imaginile pe care le creezi». Muza? Viata, misterioasa si miraculoasa viata. Locuiesc in abis si pictez ceea ce vad cu mintea; pentru mine arta este o viziune, un act de generozitate, un exercitiu suprem al libertatii proprii, o mare capacitate de a iubi. Temele mele sunt cele pe care mi le ofera natura cu spectacolul ei infinit, frumusetea femeii, a arborilor, a frunzelor si a florilor, a stancilor si a energiilor care le dinamizeaza, toate acestea reliefand sentimentele, fiindca arta este redarea unor ganduri si sentimente umane. «Cata vreme suntem vii, suntem si tineri», asa imi place mie sa spun. Cata vreme suntem ocupati, nu avem timp sa imbatranim. Prima mea lucrare, am mai spus-o, am facut-o cand abia nu mai mergeam de-a busilea. A fost o «murala» executata cu carbune din soba pe peretele de sub pat, in care erau Muma Padurii, Ileana Cosanzeana si o lampa aprinsa undeva printre stele. Primul cumparator al unei lucrari facute de mine a fost un militian de la o sectie, pe langa Gara de Nord. Veneam cu lucrarea de la o sedinta cu respinsii la expozitie, unde fusesem aspru criticat. Ploua si mergeam pe mijlocul strazii. M-au saltat si dus la sectie sub invinuirea ca am furat un tablou de la Muzeul de Arta, asa credeau ei. Militianul de acolo mi-a spus: «Deseneaza-ma pe mine!». L-am desenat si s-a convins ca lucrarea o pictasem eu. A cumparat-o fara sa-i cer, din proprie initiativa. Mi-a dat ceva bani, e drept ca mai putin decat ma costase rama. Mandru de prima mea vanzare, m-am dus si am mancat un iaurt la gara. Modelele principale care mi-au orientat viata au fost tatal meu, Ioan Balasa, si unchiul meu, Dumitru Balasa, ambii cunoscuti ca oameni de cultura si creatori; desi au facut ani grei in puscariile comuniste, nu s-au vaitat si nu au cerut recompense. Apoi am avut mari modele in cultura universala, pictori, poeti si filozofi, ale caror opere nemuritoare m-au ajutat sa le creez pe ale mele. De la ei am invatat ca Arta adevarata este Universala si Atemporala, valabila oriunde si oricand. Arta nu se inventeaza, ci se continua. Toate generatiile, ca sa inainteze, au nevoie de trepte culturale durabile, ascendente. Eu ma simt implinit si ma mai implinesc inca. Cei doi baieti ai mei, Matei si Tudor, au fost si sunt marea bucurie a vietii mele. Pentru mine, pe primul plan este viata, si apoi arta."
15 iunie 2006
În vârful piramidei e uşor să-ţi faci duşmani
13 martie 2008
DIN SPUSELE FIULUI ● Opera, trecutul şi prezentul pictorului Sabin Bălaşa
Sabin
Bălaşa duce în aceste momente una dintre cele mai grele bătălii din
viaţă, cu o boală necruţătoare care îl ţine departe de atelierul de
pictură în care şi-ar dori să revină.
Fiul cel mare al artistului, Matei, ne-a vorbit despre situaţia absurdă
care s-a creat în jurul tatălui său din clipa în care au solicitat
spitalului unde este internat să se prezinte situaţia exactă a stării
sale de sănătate, dar şi despre cele mai controversate aspecte din
viaţa pictorului.
Tatăl dumneavoastră va rămâne internat în continuare la
Spitalul Sf. Maria, în ciuda neînţelegerilor pe care le-aţi avut cu
conducerea spitalului, care v-a acuzat că aţi încercat să aduceţi presă
în spital pentru a-l filma în situaţia în care se află?
În acest moment, tratamentul pe care îl primeşte aici este cel mai bun
de care poate beneficia. Tatălui meu îi place acest spital şi
personalul de acolo. Este internat la doctorul Constantinoiu. La nivel
medical nu ni s-a creat nici un fel de problemă. Dar pentru că în
mass-media au apărut tot felul de informaţii false despre starea
sănătăţii lui, tata a dorit, pur şi simplu, să se ştie adevărul.
Sursele din spitale au prezentat faptele contrar adevărului, din moment
ce spui că starea pacientului este bună. Prin eludarea părţii
principale a problemei s-a creat o iluzie. S-a ajuns în situaţia în
care operaţia a reuşit, dar pacientul nu. Şi consider rea voinţă faptul
că medicului tatălui meu nu i s-a permis să comunice o situaţie simplă,
precum şi faptul că se spune că noi am fi vrut ca tata să fie filmat
într-o situaţie dificilă. El e un om orgolios şi de la bun început am
spus şi presei şi doctorului Constantinoiu că nu doreşte să fie filmat.
Nu ştiu ce s-a întâmplat de s-a ajuns în situaţia asta. Ori li s-au
transmis eronat informaţiile ori s-a interpretat greşit. Singurii care
au vrut să-l viziteze au fost nişte prieteni de familie, ziarişti, care
au vrut să intre ca prieteni. Fără nici un fel de cameră, de reportofon
sau telefon. Totul s-a transformat într-o poveste pe care nu o înţeleg.
De unde aceste interpretări? Cum că noi am fi vrut să fie filmat, că am
făcut presiuni.
Prietenii îi sunt alături
Despre Sabin Bălaşa se ştie că este o persoană foarte dificilă, care şi-a făcut mulţi duşmani. Prieteni are?
Are foarte mulţi prieteni, dar are şi duşmani. Care s-au alăturat
Melaniei (nr: cea de-a cincea soţie a pictorului, recent divorţaţi, cu
care are mai multe procese pe rol). E vorba de cei care îl denigrează
şi, cu siguranţă, o fac nu din convingere ci şi din anumite interese.
Când ajungi în vârful piramidei este uşor să-ţi faci duşmani. Vorbesc
despre duşmani din punct de vedere artistic. Dar toţi prietenii sunt
alături de noi. Abia mai putem face faţă telefoanelor şi mailurilor.
Tata şi-a făcut foarte mulţi prieteni în viaţa asta şi sunt o grămadă
de iubitori ai artei lui. Denigratorii vor exista întotdeauna.
Mai speraţi în recuperarea tatălui dvs. ?
Eu sper continuu. La fel şi tata. Sigur, din punct de vedere medical ni
s-a spus că nu se pot întâmpla minuni. Dar noi continuăm cu un
tratament de ultimă generaţie şi luăm situaţia aşa cum este.
Sunt voci care vă acuză că încercaţi să prezentaţi
situaţia într-o lumină care să vă favorizeze, acum că se pune problema
unei moşteniri importante.
Melania a încercat de la bun început acest lucru. A încercat să
sensibilizeze opinia publică pentru că în mod legal justiţia nu i-ar fi
dat mare lucru. Oricum, oferta lui tata a fost hiper generoasă, nu
generoasă. Tata i-a oferit jumătate din masa partajabilă înainte de
divorţ, plus ceea ce mai vroia. Şi asta pentru a se despărţi onorabil,
iar ea să aibă mjloacele de subzistenţă necesare. Tata o iubea şi,
fiind un idealist, dorea să rezolve problemele astea financiare. Iar
dacă ea ar mai fi simţit ceva pentru el, tata ar fi reluat relaţia,
fără acte. Fără alte suspiciuni între ei. El a încercat să afle înainte
să divorţeze de ce i-a pus diazepam şi bromură în mâncare. Lucru de
care s-a convins pentru că noi am prins-o asupra faptului. Prima dată
am observat-o noi când îi punea aceste lucruri în mâncare, dar tata nu
ar fi crezut niciodată dacă nu ar fi văzut acest lucru cu ochii lui.
Pentru că o iubea. Am lăsat-o să facă acest lucru încă o dată pentru ca
el să vadă. Ne-am strâns toţi în casă sub pretextul unei cine de
familie şi ea şi-a făcut numărul.
Când a înţeles că noi l-am pus pe tata să observe ce se întâmplă s-a
transformat într-o fiară. A refuzat să mai dea orice fel de explicaţii.
Melania s-a căsătorit cu tatăl tău pentru că urmărea anumite interese?
Melania a început partajul din prima zi a căsătoriei. Eu nu cred că a
fost vorba de dragoste din partea ei. Nici gând. Am citit de curând în
presă că vrea să se mărite cu avocatul ei. Credeţi că este o poveste de
dragoste între ei? Este o asociere la beneficiu pentru banii tatălui
meu, ca să zic aşa. Şi nu e vorba că îmi iau mie nişte bani, pentru că
nu pentru asta luptăm noi, ci luptăm pentru adevăr şi pentru că ceea se
întâmplă aduce o alterare imaginii tatălui meu. Se spun minciuni care
se repetă de atâtea ori încât, la un moment dat, vor fi luate drept
adevăr. Din povestiri oamenii îşi aduc aminte ce vor.
Se vorbeşte despre faptul că tatăl vostru ar deţine o avere fabuloasă. La cât este evaluată?
Nu ne-am pus problema evaluării averii în aceste momente. Nu vreau
să-mi vând tatăl la kilogram. Tot ce ştiu e că astăzi o pictură semnată
Sabin Bălaşa, realizată după anii 70, se vinde la preţul pieţei
internaţionale. Adică 200.000 de euro. În România nu scade sub 100.000
de euro. Şi nu tata a impus aceste preţuri, aşa cum s-a tot spus, ci
faptul că operele lui sunt cerute. Sunt sigur că acum o mulţime de
colecţionari îşi freacă mâinile la gândul că valoarea tablourilor ar
putea să crească.
Picturi controversate
Sabin Bălaşa este o figură extrem de controversată.
Dincolo de contestarea valorii operelor sale, este numit pictorul de
casa al Ceauşeştilor.
Valoarea operelor lui tata nu poate fi contestată, e o chestiune de
piaţă. Exact ăsta este motivul pentru care este denigrat tatăl meu.
Este o chestiune de audit. În ceea ce priveşte picturile de care
amintiţi, avem de-a face cu numai două tablouri care nu i-au fost
comandate direct de către Ceauşeşti, ci de către primărie. Problema e
că tatal meu a fost singurul artist cunoscut care l-a pictat pe
Ceauşescu. Pentru că dacă e să luăm lista cu pictorii Uniunii
artiştilor plastici consacraţi la vremea aceea, vom vedea că niciunul
nu a ocolit acest subiect. Era un lucru cât se poate de normal pentru
că se obţineau nişte bani. Erai plătit. S-a făcut o comandă, tata a
executat-o. Ce e de mirare, pe vremea comuniştilor, când era interzis
să ai contacte cu capitaliştii, nu s-a pus problema că tatăl meu l-a
pictat pe nu ştiu care armator grec, nu ştiu care emir arab…
Faptul că a realizat picturi cu soţii Ceauşescu a devenit
un subiect sensibil după evenimentele din ‘89, când privirile s-au
îndreptat către apropiaţii regimului.
Tatăl meu este singura vrăjitoare vânată după ‘89. În rest nu văd nici
un alt pictor care să se afle în această situaţie. Şi asta s-a
întâmplat pentru că este un vârf şi a rămas în vârf. Cea mai sigură
cale să-ţi faci duşmani. Discuţia asta cu tablourile este foarte lungă
şi inutilă. Discuţiile nu există pentru că tata l-a pictat pe Ceauşescu
ci există pentru că există tata. Pentru că el este cine este.
I s-a reproşat faptul că a pictat cuplul numai în
ipostaze eroice, laudative. E adevărat că a încercat să facă un tablou
în care Elena Ceauşescu apărea nud, în stilul care l-a consacrat ?
E adevărat. A fost o chestie de frondă a momentului, o distracţie. Care
acum nu mai reprezintă nimic. Acel tablou este în stilul Sabin Bălaşa,
interpretările că ar fi laudativ sau eroic sunt în ochiul privitorului.
Ar fi putut să aibă probleme din acel motiv?
Tata nu risca să aibă probleme pentru că era un om foarte ferm pe
poziţie. Nu ar fi riscat Ceauşescu să-l facă disident şi să-l arunce
peste graniţă. Tata este membru al Academiei Italiene de Artă din 1972
şi nu e membru al Academiei Române, pentru că nu s-a pus problema. Iar
asta spune tot. Tata a stat aici, cum nici acum nu vrea să plece din
România, să meargă în altă parte, la un alt spital.
Poţi să spui despre tatăl tău ca este un patriot?
Pot să spun ca este un tip ataşat de ţara asta. El este un cetăţean al
lumii, de fapt. Poate să picteze oriunde. Dar aici sunt prietenii
apropiaţi, rudele, e acasă. Şi, mai ales, începutul şi sfârşitul vieţii
nu vrei să le petreci între străini. E o chestiune de opţiune a lui.
Romantic fără noroc
Chiar dacă a fost căsătorit de cinci ori, a existat un moment în care tatăl vostru a trebuit să suplinească lipsa mamei.
Eram în clasa a patra şi fratele meu în clasa I când părinţii mei au hotărât să se despartă de comun acord.
Mama voastră a fost cea de-a treia soţie ?
Exact. În ceea ce o priveşte pe prima lui soţie, din câte ştiu, a fost
dragoste la prima vedere, un coup de foudre. Dar a durat extrem de
puţin. S-au căsătorit imediat şi a doua zi s-au despărţit, după 24 de
ore. Tatal meu voia nepărat să se căsătorească. Îşi dorea o povestea
fantastică de dragoste care să dureze toată viaţa. Şi în fiecare femeie
pe care a întâlnit-o de-a lungul vieţii a văzut-o pe cea alături de
care va rămâne tot restul vieţii. Cu a doua soţie a fost căsătorit
câteva luni. Am mai vorbit cu ea de câteva ori la telefon, este
stabilită la Paris. O femeie extraordinară, despre care tata vorbea
foarte frumos, o artistă extrem de inteligentă. După care s-a căsătorit
cu mama mea. După câţiva ani au hotărât să se despartă de comun acord.
Iar noi am rămas cu tata, care a fost foarte posesiv în ceea ce ne
priveşte şi s-a ocupat de noi cât a putut. Nu ne-a fost uşor. Tata era
la lucru de dimineaţă până seara, mama plecase din Bucureşti, s-a
recăsătorit undeva în zona Curtea de Argeş, iar noi a trebuit să vedem
unul de celălalt. Nu pot să spun că ne-a întrebat cineva dacă ne-am
făcut temele, dacă am chiluit, dacă am fost cuminţi, dar tata ne-a
oferit foarte multă încredere. Şi chiar dacă greşeam, nouă ne era
ruşine să-i înşelăm încrederea pe care ne-o oferea. Ne era ruşine de
tata.
V-a afectat în vreun fel decizia lui de a se recăsători de atâtea ori ?
Nu ne-a afectat cu nimic până la această femeie, Melania. Din respect
pentru tatăl nostru şi din dragoste pentru el nu ne-am opus vreodată.
Chiar dacă uneori nu simţeam nimic. Dar dacă el vroia, noi spuneam "da,
tată.” Pentru că doream ca el să fie fericit, la fel cum şi el spera
acelaşi lucru pentru noi. Cât o priveşte pe Melania, noi am aflat
despre această căsătorie după ce s-a petrecut, la fel ca toţi prietenii
lor, şi nu înainte. Nu că nu ne-am fi dat acordul, pentru că era
alegerea lui până la urmă.
Aveţi şi o relaţie de prietenie cu tatăl vostru ?
Avem o relaţie tată-fiu, fără discuţie, extrem de apropiată, dat fiind
că am rămas cu el din clasa a patra şi am depins de el iar el s-a
ocupat cât a putut de noi. L-am văzut că a făcut eforturi. Dar şi o
relaţie de prietenie. În principal e vorba despre o relaţie de
dragoste. Tata nu a fost niciodată un tip sever. El a încercat să se
facă înţeles prin blândeţe, nu-mi aduc aminte să fi primit o palmă de
la el. A încercat să ne conducă prin idealuri, prin discuţii. Nu a
încercat niciodată să-şi impună punctul de vedere cu forţa, ci să ne
convingă prin argumente. A vrut să gândim, nu să executăm nişte
lucruri.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DIN SPUSELE FIULUI ● Opera, trecutul şi prezentul pictorului Sabin Bălaşa
