Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Invidiez dragostea cu năbădăi oriunde o-ntâlnesc. Amorul cu foc, pasiunea vulcanică, furia hormonală, izbăvirea prin sex. De obicei aşa ceva vezi în revistele de specialitate, uneori prin tramvaiele care circulă pe rutele respectabilei clase muncitoreşti de jos, uneori prin boscheţii parcurilor încă neamenajate corespunzător, cu luminiţe şi ditamai farurile de semnalizare şi, nu de puţine ori, pe la colţurile străzilor rău famate ori prin curţile liceelor fără pază.
DEJA-VU
Că ea se manifestă, e bine. Oricum, mai bine decât drogurile, furtişagurile şi violenţa, nu-i aşa? Păi da, aşa credeam şi eu. În plus, ori de câte ori întâlneşti asemenea efuziuni se întâmplă să ai un deja-vu de pe când te-apuca dorul s-o mângâi aşa, aiurea, prin supermarket, prin cabinele de probă, pe la cinema sau pe sub masa de sărbători, când ardeam de nerăbdare să rămânem singuri şi să ne-azvârlim adânc în hainele ăluia special de lângă noi. Mă rog, care cum a putut, unii mai cu tupeu, alţii cu mai cu măsură, cert e că toţi am fost mânaţi de nerăbdări, câteodată.
Acum vorbesc, desigur, din amintiri. De când, vorba aia, sunt om la casa mea şi alesul e mereu la-ndemână, nu mai e practic nevoie s-aştept să plece nimeni ca să-mi vâr limba unde vreau. În deplasare, ce-i drept, se mai întâmplă uneori să-ţi vină chefu' de coţăială, da' te stăpâneşti, că d-aia te-ai făcut mare, şi oricum acasă poţi recupera. Aşa credeam până mai ieri, când am văzut că de fapt mă zvârcolesc într-o cumplită minciună pe care am ales în mod deliberat - şi ca să mă mint pe mine însămi, clar! - să o numesc viaţă conjugală normală.
FRICHI 3D
Asta am aflat-o de la un cuplu, culmea, trecut bine de treizeci de anişori şi care se iubea mult. Nutreau unul faţă de altul sentimente adânci şi ambii erau măcinaţi de un erotism exploziv. Şi erotismul ăsta alesese să-i macine taman în cabina cu proiecţii 3D din incinta expoziţiei cu dinozauri organizată pentru copilaşi. Acolo, perfect nestânjeniţi, au intrat cu tot cu ochelarii specifici, s-au aşezat comod în primul rând, ca să vadă mai bine, şi de cum a-nceput nenea de pe ecran să ne spuie despre jurasic şi cretacic, ăştia s-au năpustit unul asupra celuilalt şi au încercat, pe cât posibil, să imite, în stârneala lor, sunetele emise probabil de vieţuitoarele acelor perioade.
Când nenea a atins sensibilul punct al reproducerii la dinozauri, cei doi s-au oprit vădit interesaţi de subiect, în vreme ce noi, părinţii, am ales să ne extragem rapid copiii din încăpere, nu care cumva să trăiască cu impresia că la expoziţie au întâlnit doi dinozauri vii care făceau copii. Dar deh, ăştia ca mine să mai tacă, pentru că sigur nu înţeleg ce e dragostea adevărată şi nestăpânită şi sunt evident nişte handicapaţi sexual care habar n-au ce-nseamnă adevărata senzualitate, lua-ne-ar să ne ia de proştii naibii!
