Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ÎN FAŢA MORŢII TOŢI OAMENII SUNT EGALI
Era o seară ca multe altele, cenuşie, fadă.Oamenii erau plictisiţi, mai trecuse o iarnă în care apa caldă era călâie şi dată cu porţia, caloriferele de decor, mîncarea puţină şi rară, iar distracţia lipsă. Lumea stătea în faţa televizorului, sătulă de necazurile cotidiene, uitându-se plictisită la un film, anodin, programat între două telejurnale, lungi , anoste, care îl proslăveau pe marele conducător. Deodată pământul a început să se cutremure, tare, din ce în ce mai tare. În panica ce a urmat multă lume a ieşit din apartamente sau case în stradă, nimeni nebănuind ampoarea dezastrului de după.
Era o seară ca multe altele, cenuşie, fadă.Oamenii erau plictisiţi, mai trecuse o iarnă în care apa caldă era călâie şi dată cu porţia, caloriferele de decor, mîncarea puţină şi rară, iar distracţia lipsă. Lumea stătea în faţa televizorului, sătulă de necazurile cotidiene, uitându-se plictisită la un film, anodin, programat între două telejurnale, lungi , anoste, care îl proslăveau pe marele conducător. Deodată pământul a început să se cutremure, tare, din ce în ce mai tare. În panica ce a urmat multă lume a ieşit din apartamente sau case în stradă, nimeni nebănuind ampoarea dezastrului de după.
ÎN FAŢA MORŢII TOŢI OAMENII SUNT EGALI
Era o seară ca multe altele, cenuşie, fadă.Oamenii erau plictisiţi, mai trecuse o iarnă în care apa caldă era călâie şi dată cu porţia, caloriferele de decor, mîncarea puţină şi rară, iar distracţia lipsă. Lumea stătea în faţa televizorului, sătulă de necazurile cotidiene, uitându-se plictisită la un film, anodin, programat între două telejurnale, lungi , anoste, care îl proslăveau pe marele conducător. Deodată pământul a început să se cutremure, tare, din ce în ce mai tare. În panica ce a urmat multă lume a ieşit din apartamente sau case în stradă, nimeni nebănuind ampoarea dezastrului de după.
DEVASTATOR.Cutremurul din 4 martie, ora 21,22 este considerat datorită efectelor sale, ca unul dintre cele mai distrugătoare şocuri seismice care a lovit Romania în epoca modernă,având o intensitate de 7,2 pe scara Richter. Adâncimea ultimului şoc a fost la 109 km, în dreptul localităţii Potârlagele-Buzău. Ruperea a plecat din focarul preşocului la o adâncime de 93 km , la ora 21,21 şi 56,2 secunde, s-a propagat spre est şi sud şi după 4,7 secunde a ajuns la focarul la ora 21.22 şi 0,9 secunde , la o adâncime de 79 km. Procesul de rupere a continuat şi la o adâncime de 109 km . În cazul cutremurului din Vrancea din 4 martie, directivitatea s-a caracterizat nu numai prin orientarea efectelor mai importante spre SV, spre Bucureşti şi Zimnicea. Vibratiile seismice s-au resimţit până la Roma şi Moscova, iar în Iugoslavia, Grecia şi Bulgaria au produs pagube si victime omeneşti.
MILIARDE. Cutremurul a fost înregistrat şi la Observatorul Seismologic « Dr. Cornelius Radu », Vrâncioaia, dar mecanismul de deplasare a filmului nu a funcţionat, înregistrându-se doar valoarea acceleraţiei maxime.La nivelul întregii ţări, foarte multe locuinţe s-au prăbuşit sau au fost grav avariate. Au fost distruse numeroase şcoli şi spitale, şi-au pierdut viaţa 1.571 de oameni şi au fost răniţi 11.300. Seismul a afectat foarte grav economia fiind scoase din funcţiune peste 760 de unităţi economice, iar peste 230.000 de locuinţe şi clădiri au fost distruse sau avariate foarte grav. Nivelul pierderilor materiale înregistrate de economia românească s-a cifrat la circa 3 miliarde dolari. S-a impus şi s-a trecut la o nouă proiectare anti seismică având la bază noile date înregistrate şi prelucrate.Cel mai afectat oraş a fost Bucureştiul, unde s-au înregistrat pagube de 1,4 miliarde de dolari , 1391 de morţi şi 7596 de răniţi. Cele mai mari stricăciuni s-au înregistrat în Cislău, Vălenii de Munte, Câmpina, Valea Călugărească, Boldeţti, Drajna. S-au înregistrat distrugeri importante şi la Craiova, unde au fost afectate 556 de locuinţe. Oraşul Zimnicea, amplasat pe linia cea mai puternică de propagare, a fost distrus în totalitate, fiind reconstruit temelii.
Era o seară ca multe altele, cenuşie, fadă.Oamenii erau plictisiţi, mai trecuse o iarnă în care apa caldă era călâie şi dată cu porţia, caloriferele de decor, mîncarea puţină şi rară, iar distracţia lipsă. Lumea stătea în faţa televizorului, sătulă de necazurile cotidiene, uitându-se plictisită la un film, anodin, programat între două telejurnale, lungi , anoste, care îl proslăveau pe marele conducător. Deodată pământul a început să se cutremure, tare, din ce în ce mai tare. În panica ce a urmat multă lume a ieşit din apartamente sau case în stradă, nimeni nebănuind ampoarea dezastrului de după.
DEVASTATOR.Cutremurul din 4 martie, ora 21,22 este considerat datorită efectelor sale, ca unul dintre cele mai distrugătoare şocuri seismice care a lovit Romania în epoca modernă,având o intensitate de 7,2 pe scara Richter. Adâncimea ultimului şoc a fost la 109 km, în dreptul localităţii Potârlagele-Buzău. Ruperea a plecat din focarul preşocului la o adâncime de 93 km , la ora 21,21 şi 56,2 secunde, s-a propagat spre est şi sud şi după 4,7 secunde a ajuns la focarul la ora 21.22 şi 0,9 secunde , la o adâncime de 79 km. Procesul de rupere a continuat şi la o adâncime de 109 km . În cazul cutremurului din Vrancea din 4 martie, directivitatea s-a caracterizat nu numai prin orientarea efectelor mai importante spre SV, spre Bucureşti şi Zimnicea. Vibratiile seismice s-au resimţit până la Roma şi Moscova, iar în Iugoslavia, Grecia şi Bulgaria au produs pagube si victime omeneşti.
MILIARDE. Cutremurul a fost înregistrat şi la Observatorul Seismologic « Dr. Cornelius Radu », Vrâncioaia, dar mecanismul de deplasare a filmului nu a funcţionat, înregistrându-se doar valoarea acceleraţiei maxime.La nivelul întregii ţări, foarte multe locuinţe s-au prăbuşit sau au fost grav avariate. Au fost distruse numeroase şcoli şi spitale, şi-au pierdut viaţa 1.571 de oameni şi au fost răniţi 11.300. Seismul a afectat foarte grav economia fiind scoase din funcţiune peste 760 de unităţi economice, iar peste 230.000 de locuinţe şi clădiri au fost distruse sau avariate foarte grav. Nivelul pierderilor materiale înregistrate de economia românească s-a cifrat la circa 3 miliarde dolari. S-a impus şi s-a trecut la o nouă proiectare anti seismică având la bază noile date înregistrate şi prelucrate.Cel mai afectat oraş a fost Bucureştiul, unde s-au înregistrat pagube de 1,4 miliarde de dolari , 1391 de morţi şi 7596 de răniţi. Cele mai mari stricăciuni s-au înregistrat în Cislău, Vălenii de Munte, Câmpina, Valea Călugărească, Boldeţti, Drajna. S-au înregistrat distrugeri importante şi la Craiova, unde au fost afectate 556 de locuinţe. Oraşul Zimnicea, amplasat pe linia cea mai puternică de propagare, a fost distrus în totalitate, fiind reconstruit temelii.
Distrugeri masive pe o rază de un kilometru
Amploarea dezastrului o vedeai abia după ce intrai în zona unde s-au înregistrat cele mai mari distrugeri, cea din centrul capitalei, pe o rază de un kilometru faţă de Intercontinental. Distrugeri au mai fost şi în alte părţi ale Bucureştiului, Centrul de Calcul al Ministerului Transporturilor, lângă Gara de Nord şi clădirea Facultăţii de Chimie a Universităţii Bucureşti. S-au prăbuşit 32 de blocuri în Capitală, majoritatea dintre ele vechi sau foarte vechi: blocul Cofetăriei Scala, de pe bulevardul Magheru, blocurile Continental, de la Universitate,Cofetăria Nestor, pe Calea Victoriei, unde este acum Hotelul Bucureşti, sau Dunărea, la fântâna de la Universitate, blocul Wilson, pe strada Oneşti, colţ cu Magheru, Cofetăria Casata, la gura de metrou de la Romană, blocul de pe Domniţa Anastasia, lângă Primăria Capitalei. Dintre blocurile noi, a căzut un OD în Militari şi o scară întreaga a unui bloc de la Lizeanu, scara respectivă rămămând intactă, dar intrată în pământ până la etajul doi. Marile intreprinderi bucureştene au avut grave avarii , printer ele "23 August", Vulcan, Semănătoarea, Automatica, Policolor, IMGB, Electromagnetica.De altfel, pe tot timpul cât au durat lucrările de degajare a dărâmăturilor, lângă Nicolae Ceauşescu se afla pemanet arhitectul şef al Capitalei.La întrebarea de ce s-au petrecut distrugeri aşa de mari în centrul oraşului, el a răspuns că din două motive. Primul, acela că la blocurile ce au căzut, pentru a se face spaţii mai largi, au fost tăiaţi stâlpi de rezistenţă. Al doilea a fost Hotelul Intercontinental. In timp ce restul blocurilor de pe raza de un kilometru de care vorbeam îşi încetau trepidaţiile, şi dădeau să se potolească, a venit unda de şoc produsă de Intercontinental, care, mai greu, a avut mişcările altfel datorită aşezării lui pe bile. Şocul produs de cădera pe lăcaşul vechi a Interului a frânt ce mai era de frânt la blocurile ce au căzut, aceasta-i explicaţia.
Distrugeri masive de la Unirii la Romană
De la Piaţa Unirii, mergând spre Piaţa Romană nu se putea circula pe stradă. Totul era blocat de cărămizile şi grinzile de la blocurile prăbuşite. Era întuneric beznă, se auzea un zgomot surd, ca de tren în mişcare, era praf de nu puteai ţine ochii deschişi.Nu era lumină, se auzeau ţipetele oamenilor prinşi sub dărâmături. În aer era un miros puternic de dulce greţos, de la sângele victimelor prinse sub dărâmături. La Universitate, în stânga dezastru, blocul Continental era una cu pământul, cărmizile de la Biserica Colţea blocau accesul spre piaţă. Iar blocul Dunărea, din faţa Arhitecturii, ardea mocnit. Un pic mai încolo, celebrul bloc Wilson, care scăpase de cutremurul din 1940, îşi căsca faţa hâdă, cu apartamente rămase fără pereţi. Vis-a- vis, Cofetăria Scala se prăbuşise peste strada CA Roseti, blocând totul, iar puţin mai încolo Cofetăria Casata era la pământ. Din apartamentele de deasupra, ca de altfel pe toata lungime drumului, se vedeau cadavre aşezate în poziţii nefireşti.
ŞACALII. Pe ruinele Cofetăriei Scala, la puţine minute de la şoc au venit oameni să ajute la salvarea victimelor. Nu puteai să stai mai mult, era un praf dens de la prăbuşirea clădirii, miros de gaze, deşi aceste fuseseră oprite, ţipetele celor prinşi sub dărâmături îţi făceau părul măciucă.Cel mai groaznic era mirosul de sânge, nu puteai să nu dai la boboci dacă stăteai mai multă vreme pe ruine. Oamenii erau cu mâinile goale, încercând să înlăture grinzi uriaşe şi să îşi ajute semenii aflaţi la nevoie. Printre ei erau şi destui şacali, puşi pe furate, nu pe ajutat. Unul avea vreo 20 de lănţişoare de aur pe mână, şi ,după ce a stat pe ruine până pe la ora 4 dimineaţa a plecat pe şest, cu ele în buzunar. Ca de oboicei, miltarii au fost primii care au sărit în ajutor. Sâmbătă, după ora prânzului, cu feţele înegrite de praf şi cu ochii obosiţi au fost chemaţi de un gradat să ia masa adusă de la cazarmă. Au primit un colţ de pâine şi mazăre cu carne.Toţi, absolute toţi au mâncat pâinea şi mazărea şi nici nu s-au atins de carne. Le fusese de ajuns ce văzuseră pe ruine.
ŞOCAT. Preşedintele Nicolae Ceuşescu se afla în vizită de lucru în Nigeria. Şi-a înterupt vizita şi a plecat imediat spre tară, atunci când a aflat de dezastru.După ce au zburat toată noaptea, dimineaţa a făcut un tur al zonelor calamitate. A stat destul la Scala, s-a urcat chiar un pic pe ruine, după care şi-a continuat inspecţia. Era şocat de amploarea dezastrului, repetând mecanic:”Aveţi grijă de oameni!”. Chiar dacă nu ar fi făcut acest lucru, solidaritatea oamenilor adevăraţi nu a putut fi pusă la indoială. Au început să vină utilaje de mare tonaj de la Ploieşti sau din alte zone pentru îndepărtarea moluzului.
ŞACALII. Pe ruinele Cofetăriei Scala, la puţine minute de la şoc au venit oameni să ajute la salvarea victimelor. Nu puteai să stai mai mult, era un praf dens de la prăbuşirea clădirii, miros de gaze, deşi aceste fuseseră oprite, ţipetele celor prinşi sub dărâmături îţi făceau părul măciucă.Cel mai groaznic era mirosul de sânge, nu puteai să nu dai la boboci dacă stăteai mai multă vreme pe ruine. Oamenii erau cu mâinile goale, încercând să înlăture grinzi uriaşe şi să îşi ajute semenii aflaţi la nevoie. Printre ei erau şi destui şacali, puşi pe furate, nu pe ajutat. Unul avea vreo 20 de lănţişoare de aur pe mână, şi ,după ce a stat pe ruine până pe la ora 4 dimineaţa a plecat pe şest, cu ele în buzunar. Ca de oboicei, miltarii au fost primii care au sărit în ajutor. Sâmbătă, după ora prânzului, cu feţele înegrite de praf şi cu ochii obosiţi au fost chemaţi de un gradat să ia masa adusă de la cazarmă. Au primit un colţ de pâine şi mazăre cu carne.Toţi, absolute toţi au mâncat pâinea şi mazărea şi nici nu s-au atins de carne. Le fusese de ajuns ce văzuseră pe ruine.
ŞOCAT. Preşedintele Nicolae Ceuşescu se afla în vizită de lucru în Nigeria. Şi-a înterupt vizita şi a plecat imediat spre tară, atunci când a aflat de dezastru.După ce au zburat toată noaptea, dimineaţa a făcut un tur al zonelor calamitate. A stat destul la Scala, s-a urcat chiar un pic pe ruine, după care şi-a continuat inspecţia. Era şocat de amploarea dezastrului, repetând mecanic:”Aveţi grijă de oameni!”. Chiar dacă nu ar fi făcut acest lucru, solidaritatea oamenilor adevăraţi nu a putut fi pusă la indoială. Au început să vină utilaje de mare tonaj de la Ploieşti sau din alte zone pentru îndepărtarea moluzului.
Caragiu şi Bocăneţ trăiau şi acum dacă nu fugeau pe scări
În blocul de la Continental, cel aflat în spatele Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureşti, la Universitate, au stat o sumedenie de oameni de artă, care au decedat atunci. La etajul al treilea al blocului ce era lipit de Continental, locuia regretatul Toma Caragiu. Stătea la masă cu regizorul TVR Alexandru Bocăneţ, cu o sticlă de whisky în faţă. Când a început cutremurul, amândoi s-au precipitat spre ieşire, pe scări. Au fost prinşi chiar pe treptele de la ieşire, scara s-a prăbuşit peste ei, greutatea uriaşelor grinzi de beton îndoind rama metalică a uşii ce dădea în stradă, pe care ei nu au mai putut să o deschidă pentru a se salva. Dacă ar fi stat în apartament, care a rămas intact până la uşa ce dădea pe scară, ei din ar fi trăit şi azi. Soţia regretatului actor, aflată la filmări în Poiana Braşov, a venit urgent la Bucureşti. L-a rugat pe un soldat din Călăraşi, Nelu Manafu, să urce pe dărâmăturile Continentalului şi să arunce o privire în casă. Aşa au aflat ce băuseră înainte de moarte cei doi şi mai ales de faptul că apartamenul era intact.
S-a stins vocea de aur a Doinei Badea
Tot la etajul 7 locuia preşedintele Uniunii Compozitorilor din România, Ion Dumitrescu. El şi soţia nu erau acasă, ci doar fiul lor, Tudor, un pianist de un talent excepţional, în vîrstă de 21 ani. Şocant pentru toţi a fost faptul că, atunci când a ajuns la locul unde îşi avusese până cu câteva ore înainte casa, mama lui Tudor nu se interesa de soarta copilului rămas acasă, ci de partituira unei opere a soţului, pe care vroia să o recupereze. Chiar sub familia Dumitrescu locuia regretata cântăreaţă Doina Badea. Aceasta era acasă, împreună cu soţul său, inginerul Ioan Smeu, şi cei doi băieţei. După prăbuşirea clădirii, salvatorii l-au găsit pe soţul artistei , ieşit din baie, cu unul dintre copii sub el, încercând să îl protejeze . Celălalt băieţel a fost găsit la câţiva metri mai încolo. Despre Doina Badea nu se ştiu prea multe, se pare, corpul ei nu a fost găsit întreg, ci doar o mână cu verigheta pe ea.
BOMBA. Cert este însă că, la subsolul acestei clădiri, pe o latură se afla Barul Continental, iar pe alta depozitele farmaceutice centrale. În ultimul, spuneau oamenii din zonă, se aflau două butoaie cu câte 200 de litri de acetonă, care, dacă ar fi explodat, ar fi ras zona centrală a oraşului, mai ceva decât o bombă de mare putere. Din acest motiv, tot timpul uriaşa grămadă de dărâmăuri a fost stropită cu furtunele de apă, pentru a preântâmpina autoaprinderea. Poate apa scursă în subsol să fi fost cuza unei supravieţuiri miraculoase.Nicolae şi Elena Ceauşescu făceau aproape de două ori pe zi vizită la Contiental. Lucrările în alte zone fierbinţi se încheiaseră de multă vreme, motiv pentru care generalul care conducea lucrările a decis, după 9 zile, deşi nu se ajunsese la nivelul barului, să umple imensa gaură cu pământ, adus din alte părţi.
MIRACOLUL. La un momentdat, atunci când cuplul dictatorial a ajuns iar la Continental, e femeie, care stătea acolo mai tot timpul, s-a dus la Elena Ceuşescu şi i-a spus:”Şi dumneavoastră sunteţi mamă, aveţi copii, nenorocitul ăsta de general îl acoperă cu pământ pe copilul meu, care este acolo la bar”. Era într-o sâmbătă, Elena a dat dispoziţii ca pământul care fusese adus de 32 de basculante să fie scos , iar căutările să continue. Marţi, la mai mult de 12 zile de la cutremur, braţul unei macarale a dat să mai ia o grămadă de moluz. Dinţii metalici ai cupei s-au înţepenit în fierul beton ce mai rămăsese, motiv pentru care macaragiul a decis să refacă manevra. Probabil ca a simţit ceva, a luat o pauză. Era lume puţină, cîţiva soldaţi stăteau aşezaţi pe piatra cubică, cu picioarele atârnând în golul de sub ei. La un moment dat, din movila de moluz au început să alunece pietricele din vârf, la vale, dovadă că se mişca ceva acolo. Sergentul Iosif Măluşel, originar din Topliţa, şi-a pus mâinile pe caldarâm şi a sărit vreo 3 metri în jos. S-a urcat pe muşuroi şi a întrebat într-o doară:”E cineva aici?”, “Da, a venit răspunsul, sunt un om din sera zilei de 4”. Era Sorin Crainic, omul care a supravieţuit dramatic atâtea zile prins sub dărâmături şi pentru care mama sa se bătuse atâta. Dus imediat la spital el avea să supravieţuiască miraculos, fiind, în acelaşi timp la fel de controversat, existând destule voci care spuneau că nu era acolo de la cutremur, ci intrase mult mai târziu, cu alte scopuri, mai puţin curate.
BOMBA. Cert este însă că, la subsolul acestei clădiri, pe o latură se afla Barul Continental, iar pe alta depozitele farmaceutice centrale. În ultimul, spuneau oamenii din zonă, se aflau două butoaie cu câte 200 de litri de acetonă, care, dacă ar fi explodat, ar fi ras zona centrală a oraşului, mai ceva decât o bombă de mare putere. Din acest motiv, tot timpul uriaşa grămadă de dărâmăuri a fost stropită cu furtunele de apă, pentru a preântâmpina autoaprinderea. Poate apa scursă în subsol să fi fost cuza unei supravieţuiri miraculoase.Nicolae şi Elena Ceauşescu făceau aproape de două ori pe zi vizită la Contiental. Lucrările în alte zone fierbinţi se încheiaseră de multă vreme, motiv pentru care generalul care conducea lucrările a decis, după 9 zile, deşi nu se ajunsese la nivelul barului, să umple imensa gaură cu pământ, adus din alte părţi.
MIRACOLUL. La un momentdat, atunci când cuplul dictatorial a ajuns iar la Continental, e femeie, care stătea acolo mai tot timpul, s-a dus la Elena Ceuşescu şi i-a spus:”Şi dumneavoastră sunteţi mamă, aveţi copii, nenorocitul ăsta de general îl acoperă cu pământ pe copilul meu, care este acolo la bar”. Era într-o sâmbătă, Elena a dat dispoziţii ca pământul care fusese adus de 32 de basculante să fie scos , iar căutările să continue. Marţi, la mai mult de 12 zile de la cutremur, braţul unei macarale a dat să mai ia o grămadă de moluz. Dinţii metalici ai cupei s-au înţepenit în fierul beton ce mai rămăsese, motiv pentru care macaragiul a decis să refacă manevra. Probabil ca a simţit ceva, a luat o pauză. Era lume puţină, cîţiva soldaţi stăteau aşezaţi pe piatra cubică, cu picioarele atârnând în golul de sub ei. La un moment dat, din movila de moluz au început să alunece pietricele din vârf, la vale, dovadă că se mişca ceva acolo. Sergentul Iosif Măluşel, originar din Topliţa, şi-a pus mâinile pe caldarâm şi a sărit vreo 3 metri în jos. S-a urcat pe muşuroi şi a întrebat într-o doară:”E cineva aici?”, “Da, a venit răspunsul, sunt un om din sera zilei de 4”. Era Sorin Crainic, omul care a supravieţuit dramatic atâtea zile prins sub dărâmături şi pentru care mama sa se bătuse atâta. Dus imediat la spital el avea să supravieţuiască miraculos, fiind, în acelaşi timp la fel de controversat, existând destule voci care spuneau că nu era acolo de la cutremur, ci intrase mult mai târziu, cu alte scopuri, mai puţin curate.
Citește pe Antena3.ro
