"Ştiu că fără Hi-Q eu nu aş fi reuşit să fiu cunoscută ca Dana Nălbaru de azi"

"Nu vom ezita să plecăm pe meleaguri «mai bune» dacă situaţia ne-o va impune. Nu-s chiar singura care crede că a avea o fire visătoare este o greşeală"

● Jurnalul Naţional: De ce ai ales să oferi şi albumul "One Love" online?
● Dana Nălbaru: Neavând o casă de discuri, consider că aceasta este calea cea mai simplă de a-mi face muzica auzită. Nu mai este o noutate că majoritatea artiştilor, chiar şi a celor din străinătate, apelează la această cale de promovare şi de vânzare a albumelor lor.

● Muzica îţi aduce şi satisfacţii financiare?
● Dacă nu, atunci ce te mână înainte? Bucuria creaţiei depăşeşte satisfacţia financiară. Ca orice om care face muzică, mi-ar plă­cea să şi câştig din asta, însă nu acesta este scopul meu principal. Ţelul meu a fost acela de a mă auto­de­păşi, de a scrie texte şi a compune linii me­lo­dice care să descrie cât mai în de­taliu felul în care simt. Cred că pr­in acest ultim album am reuşit acest lucru.

● Cum ai ajuns la acest plan de promovare a albumului, care presupune nu doar realizarea unor momente de aşteptare prin dezvăluirea treptată a pieselor pe blogul tău (www.dananalbaru.ro), dar şi realizarea unui interviu video postat tot pe blog în care îţi descoperi sufletul în faţa lumii?
● Oana Botezatu (PR-ul meu) mi-a propus să facem un interviu mai complex, în care să vorbesc liber despre mine, să "mă vadă oamenii aşa cum sunt". Faptul că am împărţit interviul în episoade a venit ca o necesitate - interviul a durat în jur de două ore şi era imposibil să-l pun de la cap la coadă într-o singură postare pe blog. Apoi ne-a venit ideea de a da şi piesele de pe album pe rând, o dată cu cele 15 episoade ale interviului.

● În acel interviu de pe blog vorbeşti sincer în faţa unei lumi care te obligă adesea să-ţi pui "scutul de protecţie pentru su­flet", după cum afirmai la un mo­ment dat. Ai făcut acest lucru şi din nevoia de a-ţi învinge anumite temeri?
● Mi-am depăşit teme­rile, nu e vorba despre asta. E ade­vărat că sunt câteva lucruri în acest interviu despre care nu am vorbit niciodată, Oana ştia asta şi a "pro­fitat" de faptul că nu i-am cerut lista întrebărilor înainte. Rezultatul este cel care se vede în filmuleţe, un interviu cât se poate de sincer, la fel ca toate celelalte postări scrise pe blogul meu.
 De ce ai ales să faci acest album integral în limba engleză? Nu a fost o alegere. Prima piesă a ieşit în engleză, am încercat să fac un text în română şi nu mi-a ieşit. La fel a fost şi cu a doua piesă, aşa că a­tunci am zis:  "Îl fac pe tot în engleză".

● Melodia "Words", prima pos­tată pe blog, e însoţită de câteva rânduri scrise de tine în care vor­beşti despre puterea de a răni a cuvintelor. Fiecare piesă e in­spirată din experienţele tale de viaţă?
● Fiecare piesă conţine o bucată din sufletul meu, da. Spre bucuria mea, primesc un feedback extraordinar din partea celor care îmi as­cultă muzica şi constat astfel că sunt mulţi cei care simt ca mine.

● Fiecare din cele nouă melo­dii de pe albumul "One Love" con­­ţine cuvântul "love". Care e me­sajul pe care ai vrea să-l per­ceapă ascultătorii pieselor tale?
● Mesajul celor nouă piese este unul clar şi direct. Vorbesc despre iubire într-o lume care parcă a uitat ce în­seamnă blândeţea, iubirea, frumosul, iertarea, înţelepciunea. Acesta este "One Love".

● E greu să faci ce îţi place şi ceea ce te face fericită în ziua de azi?
● Nu e greu. Totul depinde de ce aşteptări ai. Dacă te aştepţi ca oamenii să înţeleagă mereu ce vrei să spui, ce simţi sau ce gândeşti, a­jungi să fii nefericit, să te raportezi mereu la dorinţele lor şi să uiţi de unde ai plecat, care îţi era scopul. Eu fac ce simt şi fac, în primul rând, pentru mine. Trăiesc fericită, alături de familia mea, în lumea mea idilică, înconjurată de iubire şi veselie şi nu prea mă interesează să îmi trăiesc viaţa după regulile impuse de societatea de azi... Şi, da, se poate. Sunt înconjurată de oameni ca mine şi asta mă face să cred că nu-s chiar singura care crede că a avea o fire visătoare este o greşeală.

● Te-ai gândit vreodată să pleci din România, să cauţi un colţ de lume în care munca ta să fie apreciată, copilul tău să creas­că în siguranţă, în care să fii respectat ca cetăţean?
● Bine­înţeles că ne-am gândit la asta, însă nu am considerat că e momentul. Dar nu vom ezita să plecăm pe meleaguri "mai bune" dacă situaţia ne-o va impune.

● Videoclipul pentru cel de-al doilea single extras de pe album, "Hello", va fi realizat tot de soţul tău, la fel ca şi cel pentru "Tu" şi pentru "Love"?
● Nu ştiu, nu cred. Am o idee destul de simplă la care lucrez împreună cu Oana Botezatu şi Alex Trăilă (operatorul şi prietenul meu, cu care am lucrat la ultimele videoclipuri), nu ştiu în ce măsură se va implica Dragoş, deoarece este foarte prins cu lucrările la casa pe care tocmai ne-o construim. Dar, cu siguranţă, mă va ajuta dacă va fi nevoie.

● Cum e Dragoş Bucur în ipos­taza de regizor? Cum e să lucrezi în familie?
● Este minunat, deoarece el este omul care ştie cel mai bine ce vreau, de ce am nevoie. Este blând şi cald şi ştiu că, orice ar fi, are cele mai bune intenţii... În plus, am mare în­cre­dere în spiritul lui de a alege anumite lucruri pentru mine, şi asta mă face să stau liniştită atunci când lucrez cu el... pentru că ştiu că va ieşi bine.

● Ţi-ai dori să ai un rol într-o producţie regi­za­tă de soţul tău?
● Dragoş nu a regi­zat decât cli­purile mele. Nu cred că intenţionează să facă un film... nu ştiu. Cu actoria am cochetat la "După ea" şi atunci m-am convins că e o meserie extrem de grea, pe care nu o poate face bine oricine, şi că mie mi se potriveşte mai bine muzica.

● Cum ai ajuns la colaborarea cu actorul Alexandru Suciu?
● Ne-am cunoscut printr-un prieten comun, actor şi el. Căutam pe cineva care să ştie să folosească anumite scule de care eu aveam nevoie pentru a putea susţine un spectacol live. A existat o chimie perfectă între mine şi Sandu şi sunt foarte mulţumită că a înţeles ce îmi doresc de la acest album... Am început să lucrăm, iar rezultatul se va vedea în piesele de pe "One Love".

● Crezi că ai vreo şansă să scapi de sintagma Dana Nălbaru, fostă Hi-Q?
● Nu îmi doresc să scap de această sintagmă. Perioada Hi-Q a fost una frumoasă. Numele meu este un brand independent, dar asociat cu Hi-Q.

● Din momentul în care te afli azi, cum se vede perioada petrecută alături de Hi-Q?
● Regreţi ce­va legat de acea etapă a carierei tale? Nu am regrete. Ca-n cântecul lui Edith Piaf... Cred că nimic nu a fost întâmplător şi ştiu că fără Hi-Q eu nu aş fi reuşit să fiu cunoscută ca Dana Nălbaru de azi.

● Ţi-ai dori ca fiica ta, Sofia, să vă calce pe urme şi să intre în lumea artistică?
● O vom susţine pe Sofia în orice va dori să facă pe viitor. Aşa cum eu şi Dragoş am ales singuri calea pe care să mergem, aşa o vom lăsa şi pe ea să-şi aleagă drumul, oricare ar fi acesta. Noi vom fi "acolo", în spatele ei, pentru a o susţine cu iubirea şi încrederea noastră.

● Poţi afirma în acest moment că eşti împlinită personal şi profesional?
● Da, sunt un om împlinit din toate punctele de vedere. Nu a fost uşor să ajung să-mi găsesc liniştea, dar azi pot spune că sunt o femeie fericită. În plan personal pentru că am o familie minunată, mă simt iubită şi iubesc, am liniştea la care am tânjit toată viaţa, iar în plan profesional pentru că am demonstrat că pot face o muzică de calitate şi nu m-am oprit oricâte piedici am avut.