Strămoşii primitivi ai elefanţilor erau semiacvatici

Strămoşii primitivi ai elefanţilor din zilele noastre locuiau în mlaştini în urmă cu 40 de milioane de ani, potrivit unui studiu realizat pe fosile de cercetătorii britanici, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, informează Mediafax.

Strămoşii primitivi ai elefanţilor din zilele noastre locuiau în mlaştini în urmă cu 40 de milioane de ani, potrivit unui studiu realizat pe fosile de cercetătorii britanici, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, informează Mediafax. Cercetătorii de la Universitatea Oxford au analizat stilul de viaţă a două specii de elefanţi primitivi - ordinul proboscidienilor -, Moeritherium ("bestia din lacul Moeris") şi Barytherium. Aceste două specii arătau ca nişte versiuni mai suple ale elefantului asiatic de astăzi şi au trăit în urmă cu 37 de milioane de ani în zona unde astăzi se află deşertul Fayum din Egipt. Analizele izotopilor din smalţul dinţilor unui Moeritherium - un animal puţin mai mare decît un hipopotam pigmeu, care avea mai degrabă o buză superioară agăţătoare, aşa cum au tapirii, decît o trompă clasică - au scos la iveală faptul că animalele erau semiacvatice, petrecîndu-şi ziua în apă şi mîncînd plante proaspete din bălţi, într-o perioadă în care vremea era mai umedă, iar vegetaţia mai bogată. "ştiam din analizele moleculare că elefanţii moderni au un strămoş comun cu sirenienii, precum lamantinii", a spus Alexander Liu, de la departamentul de ştiinţe ale Pămîntului din cadrul Universităţii Oxford, coordonatorul studiului.
    Cercetătorii ştiau de mai multă vreme că elefantul ar putea avea un strămoş cu un stil de viaţă semiacvatic, însă au dorit să ştie dacă Moeritherium sau Barytherium era respectivul strămoş.
    Din nefericire, s-au descoperit puţine schelete ale acestor elefanţi primitivi, iar cercetătorii au preferat să analizeze dinţii acestora pentru a afla cum au trăit aceste animale.
    Liu, împreună cu colegii săi, Erik Seiffert, de la Universitatea Stony Brook, şi Elwyn Simons, de la Centrul Duke, din Statele Unite, au analizat proporţiile izotopi de oxigen şi de carbon din smalţul dinţilor. În timp ce izotopii de carbon oferă indicii despre dieta animalelor, izotopii de oxigen descoperiţi în dinţi provin din surse de apă locale, iar variabilitatea acestora în cadrul populaţiilor de mamifere oferă date despre mediul în care au trăit animalele, în cazul Moeritherium fiind vorba de unul semiacvatic. În ceea ce priveşte Barytherium, rezultatele au fost neconcludente, dar nu au exclus posibilitatea ca şi acesta să fi fost un iubitor de mlaştini. Liu a declarat că urmează să facă studii similare care să determine momentul în care alţi strămoşi ai elefanţilor au decis să se mute pe uscat.