Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Saint Julian’s este, cum sa spun, chiar un vis: din Romania s-ar putea asemui cu Mamaia. Sau, cine stie, poate nu cu Mamaia, ci cu Neptun. Sigur, altii ar dori sa spun si numele Vama Veche, dar n-am sa-l pun pe tapet; pentru ca Vama Veche e, realmente, altceva.
Saint Julian’s este o statiune de fite. Pe malul marii. Cu terase deschise pana dimineata aproape. In Malta. Poti sa capeti, gata preparate si apetisante, cele mai tari cocteiluri din lume. Merg de cinci ani neintrerupti in Malta. Este un paradis pe pamant. Si, daca ma uit la preturi, nu sunt nici ele exagerate: undeva intre doua si cinci sute de euro, de regula (pe sejur). Sar de cinci sute (dar nu si de sase sute de euro daca tin bine minte – doar rezervarile in regim de all-inclusive; si de nu ma credeti, puteti si verifica, la o adica, aruncand o privire pe site, www.malta.ro).
Saint Julian’s este locul in care poti sa te pierzi cu totul. Sa uiti la greu de tine, cine esti, ce faci – si de ce: asta pret de sapte zile. Sa ingropi telefonul mobil (la radacina unui baobab) ca pe securea razboiului. Asta daca te crezi indian. Si, la urma urmei, cine nu viseaza chiar la asa ceva? Eu, unul, recunosc direct ca da. Printre fete bronzate. Sa te pierzi, sa te pierzi. Ca aici, in Malta, cam toate fetele sunt tuciurii. Chiar si tu, daca ramai sapte zile, te intorci cu o mandrete de piele aramie: asta daca ai chef totusi sa stai la soare. Recunosc ca uneori sunt un lenes incurabil: imi place sa stau tolanit la soarele tropicelor/sa zac, cu un long drink in brate, pe sezlong, cu sepcuta pe cap si ochelarii de soare pe frunte – sau gata trasi pe ochi, ca o viziera (de Ev Mediu tarziu) care ma fereste de tot ce ar mai putea, la o adica, sa insemne mersul – si restul lumii…
Citește pe Antena3.ro
