Voia afară

În 1996, când eram foarte june, am avut o ocazie unică. Printr-un lanţ de prieteşuguri ajunsesem să lucrez la un cotidian care se vindea pe plajă. Nu mi-am pus problema în ce măsură era o spălătură de bani ce produceam, am fost doar fericit să stau trei luni încheiate la mare pe cazare şi masă gratis, başca o leafă destul de bună pe deasupra. Mi se rezervase o cameră igrasioasă în Costineşti şi trebuia în fiecare seară să fac naveta la o tipografie în Constanţa, dar aveam la dispoziţie o maşină cu şofer.

Dor de ducă
Când mă întorceam în Costineşti, pe la douăsprezece noaptea, începeam să torn în mine beri şi mă străduiam să agăţ variate domnişoare, de preferinţă din Moldova. Le făceam capul mare cu tot felul de tâmpenii şi le impresionam ducându-le la cârciumile de pe plajă cu care publicaţia la care contribuiam avea contracte barter şi eram tratat preferenţial. De dimineaţă însă, mort-copt, mă făceam băiat gigea, mă trezeam cu vreo două cafele tari şi porneam să fac reportaje. Ţin minte că în acea perioadă am scris primul meu reportaj despre MISA şi Grig Bivolaru (ca şi acum, pretinşii yoghini se dădeau în spirale pe acolo) după ce am stat o zi "undercover" în tabăra yoghinilor.

Nicu, şoferul Daciei hârbuite pe care o utilizam, trebuia să se supună şi el aceloraşi rigori adică alerga peste zi şi chefuia noaptea. Era un băiat bine făcut, cu trecere la dame, musculos, înalt şi blond, cu vreo doi-trei ani mai mare ca mine. Când porneam cu el la drum îmi povestea aproape obsesiv cum vrea să plece din ţară, să adune bani, de preferat undeva în Scandinavia, unde auzise el că poate să facă avere rapid. Trebuie precizat că eram într-o perioadă în care se ieşea destul de greu din România spre Occident (trebuiau vize) şi conaţionalii noştri mergeau la muncă grea prin Turcia sau în cel mai bun caz Grecia. Nicu halucina că o să ajungă în Suedia, o să stea acolo vreo trei ani şi o să se întorcă cu merţane multe şi lovele cât să-şi facă palat la Bucureşti şi vile la mare. Cât timp o să stea acolo, mai zicea, o să aibă la pat ăle mai tari blonde de pe planetă, pe motiv că "de la băutură şi frig ăia e toţi impotenţi". Îl lăsam să aiureze despre planurile lui de mărire în voie.

Daneza
Reuşeam să facem faţă variantelor activităţi estivale relativ bine. După aproximativ trei săptămâni de colaborare fructuoasă, eu eram mulţumit că reuşisem să variez şi să agăţ în sfârşit o ardeleancă, din Zărneşti, dar cu Nicu era ceva în neregulă. Apărea cu ochii foarte roşii, semn că nu dormea deloc şi era taciturn-visător. Din cauza asta era să ne buşim de vreo trei ori cu alţi colegi de trafic. Cu toate că sunt un tip destul de discret, n-am mai rezistat şi l-am întrebat ce naiba se întâmplă cu el. După ezitări, mi-a spus că e pe cale să îşi vadă visul suprem împlinit. A mărturisit că în urmă cu trei seri a dat târcoale "pe unde e ciudaţii ăia de ai scris tu despe ei" şi prin semne a "intrat în vorbă" cu o străină blondă cu ţâţe mari. Nu era tocmai suedeză, din ce pricepuse el era daneză, dar sunase el la Bucureşti un prieten deştept care-i spusese că în Danemarca e chiar mai bine ca în Suedia, "ăia îţi dă ajutor, ca pensia, şi dacă zici că eşti alcoolist". Mi-a descris cu lux de amănunte că i-a tras-o ba pe capota maşinii, ba prin boscheţi că s-au văzut consecutiv de trei ori după ce au stabilit pe ceas ora de întâlnire şi că ea pare mulţumită. M-a rugat să îi scriu pe o hârtiuţă, în engleză, cum să-i spună că o iubeşte şi că ar vrea să îi viziteze ţara, ba chiar dacă nu cunoaşte acolo pe cineva care ar avea nevoie de un şofer. Se oferea să îmi facă cinste pentru asta. Surâzând uşor m-am oferit să-i fac oficiul ăsta pe gratis.

I-am scris, fonetic şi citeţ "Ai lăv iu", "Ai uant tu vizit Danmarc" şi altele la fel. Părea mulţumit, mi-a cerut chiar să-i dau nişte after-shave (în perioada aia mă rădeam) ca să fie bărbat bine la următoarea întâlnire din tufişurile situate lângă Golful Francezului.

A doua zi de dimineaţă era nervos. Mi-a explicat că îi citise cu intonaţie, cum ştia de la şcoală, ce îi livrasem eu pe foaia de hârtie. Blonda râsese şi îi făcuse semn să o aştepte niţel. După un sfert de oră, se întorsese cu o fată românescă după ea, pe post de translator. Ajuns în punctul ăsta, Nicu devenise de-a dreptul furios: "Aia mi-a zis că la daneză nu-i place prea tare de mine că nu-s continent (n.r. - în jargonul bivolarilor înseamnă să nu ejaculezi)! Da' ce voia să fiu, ocean? Ce-s io, America? A făcut mişto de mine, noroc că nu eram cu ceva la bord, că le spărgeam la bot, pă amândouă curvele!".