Din însemnărilezilnice ale lui Constantin Argetoianu (55)

 „1942
Joi, 12 martie
Pentru campania viitoare în Rusia, centrele noastre de aprovizionare vor fi la Nicolaev. Nemţii ne-au însărcinat pe noi să normalizăm calea ferată care leagă Odessa de Nicolaev, cale ce n-a fost normalizată până acum.

După manifestările legionare de care s-a ciocnit Petrovici în inspecţia lui de la Cernăuţi şi de la Iaşi (la unul din licee, când Petrovici a intrat în clasa a VII-a sau a VIII-a, toţi elevii în picioare au intonat cântece legionare...), şi după Consiliul de Miniştri care a urmat, s-au luat măsuri drastice. S-au concentrat şi s-au trimis pe front cu recomandaţii speciale de însărcinări în prima linie (ca să nu se mai întoarcă!), vreo 360 de tineri... Zilele trecute a fost concentrat şi Ion Sân Georgiu, locotenent în rezervă, în vârstă de 52 de ani şi trimis şi el pe front. Desigur nu ca legionar, căci legionar n-a fost şi nu e (dimpotrivă, era să-l omoare Verzii) – dar probabil pentru altă vină, căci lichea şi escroc cum e, e capabil de orice...

Convins însă că fusese concentrat şi trimis pe front ca să fie ucis, Sân Giorgiu s-a dus la Statul Major şi în faţa mai multor ofiţeri a protestat cu vehemenţă împotriva concentrării lui, dată fiind vârsta sa şi situaţia sa de profesor universitar (conferenţiar de germană). Pro­tes­tele sale n-au servit însă la nimic. Ofiţerii au de­clarat că „aşa era ordinul” şi că nu pot schimba nimic. Sân Giorgiu s-a înfuriat, a dat cu pum­nul în masă şi a strigat: „Aşa? Ei bine, veţi pri­mi ordin de la Legaţia germană să mă des­co­ncentraţi!” Ofiţerii au încheiat proces-verbal şi au dat pe Sân Giorgiu în judecată. Procesul s-a instruit în 3 zile şi judecata a fost pronunţată aseară, după o oră de dezbateri: 6 ani de temniţă grea, degradarea şi pierderea drepturilor politice, prin urmare şi a catedrei sale... Severă sentinţă, dar meritată prin tot trecutul său, de puşlama care şi-a bătut joc de lume...

Şi atunci să ne punem întrebarea: Cum a fost îngăduit acestui domn, sub regim de cenzură, să-şi scoată de doi ani de zile fiţuica săptămânală Chemarea Vremii în care şantaja pe cine nu-i da bani?
Manolescu-Strunga povestea ieri la dejunul Miliardarilor că Direcţia Generală a P.T.T. îi cerea 4 milioane 1/2 lei pentru plata funcţionării unui post telefonic pe care-l instalase la Strunga pe vremea cât a fost ministru... Şi mai povestea că armata a luat posesie de moşia sa, a ciopârţit-o de doi ani de zile construind tranşee, cazemate şi câte şi mai câte, aşa încât i-a stricat toate rosturile – ceea ce n-a împidicat fiscul să i-o evalueze la recensământ la 2 1/2 milioane lei venit... „Les melheurs d'un prevari­ca­teur” – titlu de roman...

Într-un Consiliu de Miniştri, ţinut ieri sub preşedinţia Mareşalului Antonescu, s-a hotărât să se însemne pe fiecare sapă, cazma, furcă etc. preţul, inclusiv taxele, ca lucrătorii rurali să nu mai poată fi speculaţi... Cu ce se ocupă Conducătorul Statului!!! Cum să meargă lucrurile bine? Ministerul Agriculturii a înfiinţat 36 de premii în sumă totală de 700.000 lei pentru stârpirea ciorilor. Măsură excelentă, dar care a scăpat iniţiativei Conducătorului, căci n-a fost propusă în Consiliul de Miniştri!... Se vorbeşte de trimiterea lui Gr. Carp la Berlin, ca împuternicit economic (post analog cu al lui Neubacker la noi). Cred că Carp nu va fi prost să primească să-şi rupă şalele acolo... Aici, la Banca de Credit şi în consilii câştigă bani buni... Înainte de a se gândi la Carp, Antonescu ar fi propus postul lui Res­me­ri­ţă, dar acesta a cerut titlul de ministru şi An­to­nescu n-a vrut să i-l dea...

Vineri 13 martie
Pe fronturi acelaşi ritm: continuă să meargă prost pentru anglo-ruso-americani. Pe frontul rusesc, bolşevicii sunt pretutindeni respinşi cu mari pierderi pentru ei; pe toate mările subma­ri­nele şi avioanele germanilor, italienilor şi japonezilor scufundă vase inamice; în Extremul Orient pare că viitoarea ofensivă japoneză se în­dreap­tă spre Australia... Subsecretarul de Stat din Washington, Summer Welles, a declarat oficial că Franţa s-a obligat (?) faţă de Statele Unite să nu tolereze debarcarea de japonezi în Madagascar...

Apropierea japonezilor de graniţele Indiei şi declaraţiile oficiale de la Londra, precum şi apropiata sosire a lui Cripps, au înviorat pretenţiile naţionaliste pe Valea Gangelui... Întruniri şi congrese în perspectivă – cu ameninţarea inamicului, la poartă. Au şi început evacuările: de la Calcutta, din 2 milioane de locuitori au fost evacuaţi 500.000... Au fost evacuate de asemenea Karaci şi Colombo, în Ceylon... Pretind nemţii. Papen pleacă la Berlin să se consoleze că n-a fost ucis la Ankara...
În Iran, situaţia e critică – spun nemţii. Anarhia domneşte pretutindeni. Ruşii nu se înţeleg cu englezii şi se vrăjmăşesc chiar... Nu degeaba a declarat Stalin, mai deunăzi că „Sovietele n-au aliaţi”! (Butada fusese provocată de lipsa ajutorului anglo-american...). În tot cazul, colaborarea anglo-rusă a dat greş în Persia, unde inerţia britanică nu parvine să do­mo­leas­că exacţiunile sovietice...

Dunărea s-a revărsat şi în Ungaria. Te­le­gra­mele de azi pretind că peste 70.000 hectare de culturi au fost inundate. De culturi? Greu de crezut... În tot cazul, ungurii vor fi siliţi să-şi mai pună apă în vin...
O serie de primari rurali, prinşi cu ocaua mică au fost trimişi în lagăr. Bieţii rurali! De urbani însă nu se ocupă nimeni şi în fruntea Bucureştilor stă tot primarul Florescu, dat în judecată de Comisia Specială (care anchetează gestiunea Ministerului Armamentului) - pentru nereguli mai serioase ca cele comise de primarii din Râşnov sau din Christeştii Botoşanilor”...

(Continuarea în numărul următor)