Frumos se mai prezintă viitorul pentru toată lumea! Lume nebună!

Joi 28 mai.
Armatele lui Timoşenko au fost complet încercuite în spaţiul de la vest de Doneţ, cuprins între următoarele puncte: nord de Isjum (pe Doneţ), est de Losovaia (la 50-60 kilometri vest de Doneţ),sud de Barvenkova şi vest de Liman (la răsărit de Doneţ). Toate încercările de ieşire din cercul de fier, al armatelor împresurate, a dat greş. Dezastrul ruşilor apare de pe acum complet... Operaţiunile de nimicire şi de capturare, în lunga pungă limitată de punctele mai sus indicate, nefiind încă terminate — nemţii nu dau încă amănunte asupra lor. Spun numai că punga principală a fost tăiată în mai multe pungi secundare, că orice rezistenţă a încetat din partea inamicului care se predă în masă... Generalul Podlas, comandantul armatei a 57-a sovietică, şi şeful său de Stat Major s-au sinucis în momentul în care urmau să fie luaţi prizonieri...
De pe acum, victoria germană apare ca una din cele mai formidabile din câte au avut loc pe teritoriul rusesc, de la începutul războiului...
Slavă Domnului şi soldaţilor lui Hitler!
La nord şi la est de Harkov, operaţiunile nemţilor sunt şi ele încununate de succes. Înaintare pe tot frontul... Merge bine! În cercurile militare din Bucureşti, atât româneşti cât şi germane, se afirmă cu insistenţă că Sevastopolul va fi atacat şi luat zilele acestea.
Ocuparea Sevastopolului a devenit necesară pentru asigurarea drumului spre Caucaz pe Marea Neagră... Ar fi bine să fie luat şi acest cuib de bolşevici, şi să se mai îndepărteze astfel de Bucureşti şi de Valea Prahovei pericolul bombardărilor aeriene...
_____
Făcut ieri — la dejunul Miliardarilor — cunoştinţa lui Orbonaş, secretar general la Economia Naţională. Dl Orbonaş îmi fusese zugrăvit ca un "peşte", cucuţat în postul său pentru merite speciale. Şi mi s-a mai spus că era şi prost, şi legionar... Am fost agreabil suprins să constat că era un băiat inteligent, care vorbeşte cu miez şi ştie să expună limpede ce gândeşte. O fi fost peşte şi legionar, dar aşa cum l-am văzut, se prezintă mai bine ca mulţi din colegii săi...
_____
Se zice că faimoasele proiectile germane cu aer lichefiat, n-ar fi încărcate cu aer lichefiat, ci cu altă substanţă ţinută secretă. S-a vorbit de aer lichefiat numai ca să se ascundă secretul... Despre adevărata încărcătură, fără să se poată da nici o lămurire asupra alcătuirii ei, se spune de unii că explodând produce o căldură atât de intensă (până la 700°!) încât nimeni nu poate rezista până la 300-400 metri distanţă — iar de alţii, că explodează succesiv, după spargerea obuzului şi că prin aceste explozii succesive absoarbe tot oxigenul din aer, aşa încât pe aceeaşi rază, asfixiază orice vieţuitoare... Toate sunt posibile, dar atâtea se povestesc! Se mai povesteşte că nemţii ar fi întrebuinţat pentru prima oară aceste încărcături în Peninsula Kerci, în februarie trecut, ca să oprească un atac sovietic ce ameninţa să dea peste cap forţele germano-române... Cu acest prilej, ruşii ar fi capturat câteva tunuri cu muniţiile lor, dar nemţii ar fi distrus în spatele ruşilor, prin avioanele lor, aceste tunuri şi aceste muniţii capturate... Ca în basme! Se mai adaugă că englezii ar fi declarat că aceste încărcături "sui generis" trebuiesc asimilate cu încărcăturile cu gaze, şi au ameninţat pe nemţi, că le vor opune gazele lor... Nemţii le-au întrebuinţat totuşi la luarea Kerciului, în mai, şi probabil că le-au întrebuinţat, şi le întrebuinţează încă, la Harkov, şi pe tot frontul... Dacă povestea cu englezii e adevărată, trebuie să ne aşteptăm la valurile de gaze britanice şi... toxice! Frumos se mai prezintă viitorul pentru toată lumea! Lume nebună!
_____
Am citit ieri "in extenso" memoriul adresat de Cancicov lui Antonescu în martie, când era să fie numit "supra-ministru pentru Coordonarea Economică". În martie, avusesem la îndemână numai un rezumat, care conţinea "principiile" şi socotisem că formulele practice de aplicare nu-mi fusese rezumate şi ele, dar că figurau în zisul memoriu... Spre marea mea decepţie, n-am găsit nimic... Cancicov se mărgineşte la critica metodelor întrebuinţate, ia în primire pe ministrul Finanţelor, alunecând asupra responsabilităţii celorlalţi, pe care mai mult sau mai puţin îi solidarizează cu criticile sale — şi după ce enumeră câteva principii judicioase, enumeră condiţiile pe care le pune pentru  
acceptarea postului de "supra-ministru", condiţii cu caracter pur personal, prin care caută să obţie o autoritate nelimitată în rezolvarea tuturor problemelor economice, fără să arate, fără să schiţeze măcar cum gândeşte să rezolve aceste probleme, din care unele sunt de altmintreli insolubile...
Probabil că a fost decepţionat şi Antonescu, şi astfel se explică că a renunţat la o colaborare pretenţioasă în condiţiim dar fără preciziuni de ameliorare a situaţiei, în practică...