Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DIN INSEMNaILE ZILNICE ALE LUI CONSTANTIN ARGETOIANU (106) (1942-1944)
Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din Romania si nu numai, iar anul de foc 1942 graieste de la sine. Transcrierea textelor in revista se face dupa manuscrisul olograf, aflat in posesia noastra. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a nascut la 3 martie 1871, in Craiova si a incetat din viata la 6 februarie 1955, in gulagul comunist din Sighetul Marmatiei.
Joi, 7 mai
Ica i-a mai tras ieri la Radio o peltea cu prilejul “Saptamanii universitare'. “Tineret drag','tineri dragi', “calirea neamului in vapaia razboiului', abunda si in aceasta cuvantare. In plus, evocarea lui Vasile Conta... Ca ce?
_____
Imparatul Japoniei trebuie sa fie fericit: a primit de ziua lui telegrame si de la cei doi Antonesti! Si a multumit cu recunostinta! Bietul nostru Regisor a dat 3 milioane lei pentru inundati; au dat cate 500.000 lei si Regina Elena si Regele Antonescu...
_____
Citește pe Antena3.ro
Vineri, 8 mai.
Se mai fac pregatiri pentru parada de 10 Mai. Pregatiri ce n-au nici un rost in timp de razboi. S-au adus trupe motorizate si nemotorizate; trenurile care le-au adus mai bine ar fi transportat lemne de foc, care aproape nu se mai gasesc. Se contruiesc tribune peste tribune, se dau ordonante dupa ordonante cu privire la circulatia publicului si la accesul la tribune. Initiatii sopteau ieri la ureche ca sosesc maine Ribbentrop si Ciano si ca venirea lor se tine secreta de frica unui atentat sau a vreunei manifestatii ostile... Asta ar fi o explicatie pentru toata tevatura autoritatilor, caci nu s-au agitat niciodata atat pentru un simplu 10 Mai...
_____
Pe frontul oriental liniste, afara de sectorul Nord, unde lupte inversunate continua in Laponia. Nemtii ataca cu toata vigoarea pe care o permite starea terenului, spre Murmansk si spre Louhi. Comunicatul german anunta succese serioase... Presa berlineza ridica osanale generalului Scherer si trupelor sale, care au rezistat luni de zile, incercuite, atacurilor rusesti si numeste epopeea de la Ilmen “un Narvik oriental'. Caci si la Narvik, trupe germane izolate au rezistat tuturor atacurilor pana au fost liberate.
Dupa cifrele date de Comandamentul german, de la inceputul razboiului (22 iunie 1941) si pana la 30 aprilie trecut, Sovietele au pierdut 21 269 de avioane... E ceva!
Agentiile engleze de informatii pretind ca rusii au evacuat toata populatia civila din Leningrad, unde n-ar mai fi ramas decat combatantii si muncitorii din fabrica de armament (telegrama primita in tarile neutre).
Englezii au ocupat Diego Suarez. Trupele franceze s-au batut cu indaratnicire, dar lipsite de forte motorizate si de aviatie, au trebuit sa cedeze. La Londra se sarbatoreste victoria de la Diego Suarez, ca si cand ar fi fost repurtata impotriva germanilor sau a japonezilor!
Japonezii continua insa sa inainteze in Birmania, spre China si spre Indii...
_____
Iont Soneriu, care a petrecut 5 saptamani in Italia, povesteste lucruri impresionante. In Italia, demoralizarea este complecta, saracia si foamea bantuie pretutindeni si regimul fascist a pierdut orice simpatie. Lumea nu se mai sfieste sa critice, sa atace, sa injure. In tramvaie, in trenuri, in cafenele, pe strada, toti injura pe Mussolini, singurul responsabil, si autoritatea asculta si nu mai intervine. Uniformele germane forfotesc in toate orasele: Italia e ca si ocupata de nemti. Cu regimul nu mai sunt decat beneficiarii lui, asa-zisa “ierarhie' fascista, cei imbracati in uniforme si incaltati in cizme. Si inca si acestia nu indraznesc sa mai vorbeasca in favoarea politicii axiste. Toata lumea cere “pane e pace' (paine si pace). Cu nemtii, cu Axa, cu razboiul nu mai e decat Guvernul si anexele lui. Stapanirea incearca sa galvanizeze opinia publica prin mascarade de tot felul. Astfel sunt defilarile cohortelor fasciste, de ambele sexe in costume corsicane sau nizzeze — excursiile aproape gratuite la Mentone, in bucatica de Franta ocupata de armata italiana. Lumea asista, indiferenta, la toate. Vrajmasul pentru Franta, in popor, nu e — ci numai in cercurile fasciste de sus. Fata de englezi si mai ales de americani, sentimentele s-au modificat pana si in Guvern. De unde pana acum englezii si americanii fusesera internati in lagare, acum sunt liberi... Trenurile circula in numar redus; nu mai sunt nici vagoane cu paturi, nici vagoane-restaurante, nici compartimente de clasa I. Numai clasa a II-a si a III-a, si cum nu mai exista nici un control, toata lumea se precipita in clasa a II-a, asa incat se gaseste loc mai mult in a III-a... Din punct de vedere alimentar lipsesc toate. De unde in Germania, tot ce este scris pe cartela se obtine usor, in Italia fiecare trebuie sa lupte cu cartela in mana. Painea, 200 grame pe zi. La hotel, se da paine de 2 ori pe zi: daca un calator cere paine cu ceaiul de
dimineata, nu mai are drept la o felie decat la una din cele doua mese zilnice. Unt, untdelemn, nu se gasesc. Lunea, martea, miercurea, joia si vinerea nu e carne, dar se permite pestele daca se gaseste. Sambata la dejun, se da carne, dar acest lux se plateste, caci sambata seara si duminica nu e permis nici pestele!
In pravalii nu se poate cumpara nimic decat cu “puncte' (cartela), dar se fraudeaza in stil mare. Platind scump, poti cumpara orice se gaseste. Cu alimentarea insa, frauda e mai grea, caci nu se gaseste nimic. Totusi, cloncanii si profitorii,traiesc destul de bine, ceea ce irita si mai mult poporul. In restaurante nu exista decat un meniu fix, din care nu se poate iesi.
Continuarea in numarul urmator
