Alimentele la control!

de Atena Groza | 21 Feb 2009 • 00:00

Regiunea Dealurilor Blackdown din Marea Britanie este caracterizată de un piesaj deosebit de spectaculos şi de variat, abrupturile din partea de nord a zonei cufundându-se lin în platoul sudic brăzdat de văi adânci. Dacă pe vârfurile nordice există zone întinse unde numai vântul aprig este stăpân, văile adăpostesc sate şi cătune înconjurate de un mozaic de terenuri agricole realizat după principiile aproape ancestrale de cultivare a terenurilor şi de creştere a animalelor, într-o totală comuniune a omului cu natura.

Respectul omului faţă de natura în care a încercat să se integreze, a fost răsplătit cu valoarea incontestabilă a produselor şi reflectată de calitatea acestora. Toate acestea au determinat Guvernul Britanic ca în 1991 să desemneze zona ca Arie naturală protejată de tip peisagistic ("Area of Oustanding Natural Beauty”). Acest nou statut a conferit zonei multiple oportunităţi de dezvoltare şi promovare, prin punerea în valoare a patrimoniului existent. Frumuseţea locurilor te-ar face să te gândeşti în primul rând la dezvoltarea turismului. Numai că oamenii erau mult prea preocupaţi de ceea ce ei ştiau să facă din moşi strămoşi şi mult prea puţin dornici să experimenteze noi oportunităţi de afaceri. Aşa că autorităţile au decis ca produsele locale să fie principalul motor de dezvoltare al zonei, turismul fiind unul secundar.

Primul pas l-a constituit stabilirea unui grup activ al producătorilor din zonă. Aceştia au fost ajutaţi să colaboreze pentru a-şi promova produsele şi pentru a dezvolta noi pieţe de desfacere. Şi pentru că educaţia şi grija pentru copii înseamnă de fapt trăinicia viitorului, grupul producătorilor s-a gândit să dezvolte împreună cu şcolile din zonă un proiect privind importanţa alimentaţiei în creşterea şi dezvoltarea copiilor.

FREDDIE – DETECTIVUL DE ALIMENTE
Prima fază a proiectului a debutat în primăvara anului 2005 şi s-a numit "Freddie – detectivul de alimente”. Scopul proiectului a fost încurajarea elevilor din şcolile primare (7-11 ani) de a mânca sănătos şi a constat în realizarea unui film în care Freddie, un personaj animat, are misiunea de a descoperi alimentele sănătoase produse în zonă şi de a le prezenta copiilor.

O a doua fază a proiectului s-a desfăşurat în toamna lui 2005 şi primăvara lui 2006, prin oferirea unei serii de lecţii de gătit atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, "Cina în familia lui Freddie”. Cursurile au fost gratuite, participanţii fiind încurajaţi să folosească produsele locale de calitate pentru preparea mâncărurilor şi să experimenteze noi reţete. Modul distractiv şi familiar de derulare a cursurilor au făcut ca în multe şcoli să se înfiinţeze Cluburi ale bucătarilor.

FREDDIE ŞI COPIII
Încântaţi de modul de desfăşurare al proiectului şi de rezultate, s-a decis continuarea cu un proiect în parteneriat cu câteva şcoli din regiunea Tipperary din Irlanda. Acest proiect, numit "Fabrica de alimente a lui Freddie”, este diferit de celelalte deoarece este condus de copii. Proiectul are ca scop înfiinţarea unei mici întreprinderi cu profil alimentar dedicată utilizării materiilor prime şi alimentelor locale şi se bazează pe creativitatea copiilor de a dezvolta, gestiona şi conduce propria afacere. Se facilitează astfel contactul direct al copiilor cu producătorii locali şi cu caracteristicile agricole locale, pentru a contribui la cunoaşterea şi recunoaşterea calităţii acestora.

Acest aspect a stimulat pe de o parte activitatea economică locală, iar ilustrarea modului în care fermierii locali nu doar că produc alimente de calitate, dar şi contribuie în mod determinant la protecţia şi conservarea naturii într-o zonă protejată a determinat o mai bună înţelegere a conceptului teoretic de dezvoltare durabilă. Proiectul a primit în 2006 premiul pentru "Cea mai bună acţiune în folosul comunităţii” ("Best Community Spirit Endeavour”), iar la nivel naţional a fost considerat "cel mai bun proiect de dezvoltare durabilă pe termen lung”.

ÎN LOC DE CONCLUZIE
Dezvoltarea durabilă nu mai reprezintă de mult timp doar un simplu concept teoretic. Aplicaţiile practice sunt numeroase. Nu doar în ariile naturale protejate, dar aici mai mult decât în alte părţi principiile ar trebui valorificate la maxim, pentru că aici raporturile dintre om şi natură ar trebui să fie cele mai fireşti. Din păcate însă strategiile noastre nu sunt prea mult centrate pe conservarea resurselor naturale şi prosperitatea comunităţilor locale. Prea puţini oameni ai locurilor sunt încurajaţi şi ajutaţi să se dezvolte prin mici afaceri care să le asigure măcar un trai decent.

Birocraţia, lipsa informaţiilor clare şi condiţiile care nu prea au legatură cu situaţiile reale nu sunt elemente care să sprijine sau măcar să nu încurce micile afaceri. Dacă în restul statelor europene produsele alimentare naturale realizate în mod tradiţional au rang de vedete, beneficiind de o serie de subvenţii, de publicitate, de clasarea mai mult sau mai puţin explicită ca produse de lux, la noi autorităţile se chinuie să le înregimenteze în pungi de plastic în supermarketuri şi etichetează cu "bio” produsele industriale. Să fie ignoranţă? Să fie interese obscure? Să fie şi una şi alta plus alte multe inepţii?