Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La câteva luni după ce Armata britanică a desecretizat dosarele obiectelor zburătoare neidentificate (OZN), Marina rusă a dat publicităţi dosare secrete ale unor întâlniri bizare între submarine şi nave spaţiale extraterestre sau militari şi făpturi demne de serialele de Science-Fiction.
Mărturii ale primelor întâlniri de gradul III de pe teritoriul Rusiei de astăzi datează din secolul al XVII-lea şi sunt înscrise într-o colecţie de documente culese în 1842 de o comisie de arheologie din oraşul St. Petersburg. Un martor ocular al evenimentului, pe nume Ivan Rjevski, a lăsat scrisă ciudata experienţă pe care a trăit-o la 15 august 1663, între 10:00 dimineaţa şi orele prânzului. În mărturia sa, Rjevski povesteşte că, în dimineaţa acelei zile, a auzit "un sunet asurzitor", care venea de deasupra lacului Robozero (situat în regiunea Vologda, la aproximativ 400 de kilometri est de St. Petersburg-ul de astăzi, n.r.).
Din partea de nord a lacului - continuă martorul - pe cerul senin a apărut o minge uriaşă de foc, de circa 45 de metri diametru. Din partea din faţă a obiectului, au ieşit câteva raze de lumină, iar în laterale mingiei au apărut perdele de fum. Rjevski povesteşte că nu a fost singurul martor al bizarei apariţii. Consătenii lui se adunaseră, la acea oră, la biserica de pe malul lacului. Era o zi de sâmbătă. Toată lumea privea înmărmurită spre obiectul care "dansa" deasupra lor.
După un timp, mingea de foc a dispărut sub apele lacului, a cărui adâncime era de aproximativ nouă metri. Mai mulţi pescari care se aflau pe lac într-o barcă au povestit că au simţit cum o forţă parcă nevăzută îi mâna spre mal şi au văzut lumina obiectului necunoscut pe fundul apei. Oamenii au văzut "peştii care înotau spre uscat, din calea flăcărilor din adâncime". Obiectul dispărut în lac a reapărut, după o oră, o oră şi jumătate, şi a rămas nemişcat, timp de 90 de minute, deasupra satului Robozero. De fiecare dată, spun martorii, intensitatea luminii acelei mingii era din ce în ce mai mare.
Două sfere de foc au fost observate, în 1965, de echipajul vasului Raduga care se afla în Marea Roşie într-o misiune. Potrivit martorilor oculari, "mingiile" strălucitoare şi-au făcut apariţia din mare, ridicându-se în văzduh printr-un fel de tunel din apă. Ciudatele obiecte sferice de aproximativ 60 de metri diametru "au plutit" deasupra apei la o altitudine de circa 150 de metri.
În decembrie 1977, nu departe de Insula Novi Georgi din Marea Kara (la est de Marea Barents), echipajul traulerului Vasili Kiselev a rămas mut de uimire la vederea unui obiect extrem de bizar, care avea formă de gogoaşă spartă în centru şi un diametru de 300-500 de metri. A planat deasupra mării la o altitudine de patru-cinci kilometri. Între timp, aparatele radar de la bordul vaporului au devenit inoperative. Trei ceasuri nu a funcţionat nimic. Apoi OZN-ul a dispărut şi aparatele au reintrat în funcţiune.
Astfel de apariţii, pe marginea cărora au fost oferite mai multe explicaţii, nici unele însă complete, nu reprezintă o raritate, spun cunoscătorii fenomenului. Vladimir Georgievici Ajaja, rezervist al Marinei militare sovietice şi un cunoscut cercetător al fenomenului OZN, a declarat recent presei centrale de la Moscova că extratereştrii şi obiectelor lor zburătoare preferă mediul marin celui terestru.
Citește pe Antena3.ro
"Cincizeci la sută dintre întâlnirile cu OZN-uri au legătură cu oceanele. Alte 15% - au legătură cu lacurile. OZN-urilor le place apa", spune Ajaja, într-un interviu pentru Russia Today, recunoscând că întâlnirile subacvatice de gradul III sunt atât de multe şi de complexe încât a fost nevoie de o comisie specială (condusă de comandantul Nikolai Smirnov, Marina rusă) pentru a analiza toate cazurile înainte ca ele să fie date publicităţii.
Contraamiralul Iuri Beketov, ex-comandant de submarin nuclear, şi Ajaja, fost director-adjunct al Comisiei de cercetare oceanografică din cadrul Academiei de Ştiinţe a URSS, au prezentat dosarele OZN ale Marinei militare ex-sovietice. Aflăm din documentele citate de Svobodnaia Pressa că cele mai frecventate locuri de întâlniri subacvatice de gradul III sunt în Atlantic, aici înregistrându-se 44% dintre incidentele cu OZN-uri. În Pacific au fost înregistrate doar 16%, în Marea Mediterană - 10% şi în alte ape ale Terrei - 30%.
La câţiva ani după ce Ministerul sovietic al Apărării şi Academia de Ştiinţe a "imperiului" puseseră bazele, la sfârşitul anilor 1970, unor comisii speciale pentru investigarea fenomenului OZN (SETKA-AN şi SETKA-MO, create pentru a observa şi analiza "fenomenele atmosferice cu anomalii" - n.r.), un echipaj de submarin a raportat o întâlnire extrem de neobişnuită cu un grup de... extratereştri. Incidentul a avut loc în Pacific. Şase obiecte necunoscute s-au apropiat de submersibil. Căpitanul a dat ordin ca submarinul să fie ridicat la suprafaţă, iar bizarele "farfurii zburătoare" l-au urmat, apoi şi-au luat zborul.
"De mai multe ori, instrumentele noastre au identificat obiecte materiale aflate în mişcare la viteze incredibile. Calculele noastre arătau viteze de aproximativ 230 de noduri, de peste 400 km/h. O astfel de viteză reprezintă o provocare chiar şi în aer. Dar în adâncuri, rezistenţa opusă de apă este mult mai mare. Era ca şi când obiectele sfidau legile fizicii. Există doar o explicaţie: creaturile care le-au construit sunt cu mult mai avansate decât noi", a declarat Beketov pentru Russia Today, publicaţie de limbă engleză.
Pe site-urile dedicate pasionaţilor domeniului poate fi găsită mărturia locotenentului Oleg Sokolov, comandantul submarinului nuclear, care, la începutul anilor '60, a trăit ciudata experienţă la sute de metri adâncime în Pacificul de Nord - militarii care operau sonarele au înregistrat siluete bizare la adâncimi impresionante sub submarsibil. Siluetele - descrise ca obiecte necunoscute - au trecut pe lângă submarinul nuclear cu o viteză extraordinară şi s-au pierdut în spaţiul infinit al cerului.
Baze extraterestre submarine par să existe peste tot în lume şi, ca regulă generală, instrumentele de navigare ale aparatelor construite de oameni se dereglează în permanenţă în momentul în care, în apropiere, se află un obisect zburător neidentificat. Cel puţin aşa susţin specialiştii, cum este cazul lui Iuri Beketov sau al lui Ajaja, unul dintre cei mai de seamă cercetători ai fenomenului OZN din lume.
În anii '50, un ofiţer al bazei navale de la Stevastopol a fost martorul unei întâmplări de domeniul SF-ului: un OZN a ieşit din apă, în dreptul unui crucişător staţionat în Marea Neagră, a plutit puţin şi apoi a dispărut. Martorul are, în arhiva sa personală, fotografia ciudatului OZN.
Contraamiralul în rezervă Iuri Beketov îşi aminteşte de o experienţă ciudată petrecută în urmă cu mai mulţi ani în Triunghiul Bermudelor - într-una din zile, ofiţerul a observat, pe radar, mai multe obiecte neidentificate având o viteză uimitoare, de 426 de km/oră. Un fost ofiţer al serviciilor secrete ruse, căpitanul Igor Barklay, susţine că OZN-urile sunt prezenţe obişnuite în cele mai adânci zone din Marea Caraibelor.
Acesta a afirmat totodată că cele mai numeroase apariţii ale farfuriilor zburătoare din oceane s-au înregistrat în zonele în care se aflau concentrate vapoare militare sovietice sau flote ale Alianţei Nord-Atlantice (NATO). Astfel de incidente au fost observate în Triunghiul Bermudelor (mai ales în partea de est a acestei regiuni), în Bahamas, în zona de coastă a Puerto Rico, precum şi în largul coastelor de est a Statelor Unite.
Cea mai activă zonă din punctul de vedere al apariţiei de OZN-uri în Rusia este Lacul Baikal - cel mai adânc rezervor de apă dulce din lume. "Într-unul dintre cazuri, în 1982, un grup de scafandri militari, care se antrena în Baikal, a observat mai multe creaturi umanoide îmbrăcate în costume argintii şi un fel de coifuri sferice. «Întâlnirea» s-a petrecut la 50 de metri adâncime, iar scafandrii au încercat să captureze creaturile.
Trei dintre cei şapte militari au murit şi ceilalţi patru au fost grav răniţi", informează site-ul Svobodnaia Pressa. Fiinţe cu aspect uman au fost zărite şi de civili. B. Borovikov, care îşi câştiga traiul din pescuitul de rechini în Marea Neagră, a observat, într-o zi, în zona Anapa (lângă Strâmtoarea Kerei), la opt metri adâncime, câteva făpturi gigantice, cu figură umană, ochi mari, două membre superioare cu terminaţii asemănătoare cu palmele de om şi, în loc de picioare, o coadă mare cu solzi, de culoare alb-lăptoasă.
Creaturile s-au oprit la vederea lui Borovikov, s-au apropiat de el la o distanţă foarte mică, l-au privit aparent uimite şi, dintr-o dată, i-au întors "spatele" şi au dispărut. Făpturi fantastice ca acestea au fost observate şi în anii '90 în lacurile din zona Leningradului, precum şi în Lacul Baikal.
În bogata arhivă a cercetătorilor domeniului OZN se găseşte şi o întâmplare de la începutul anului 1900, când un grup de băieţi din Georgia de astăzi a descoperit, într-o peşteră aflată într-un munte înconjurat de apă, mai multe schelete aparent umane. Fiecare dintre acestea avea trei metri înălţime. S-a specualt mai târziu că aceşti umanoizi proveneau din alte civilizaţii nepământeşti...
Într-un incident mai recent, din anii '80, un pescar aflat într-o barcă pe Baikal a observat, în adâncuri, o lumină foarte puternică. Pe măsură ce se apropia de suprafaţă, lumina căpăta contur. Din apele limpezi s-a ridicat un obiect zburător neidentificat, şi-a luat zborul şi a dispărut. Observaţii asemănătoare au fost înregistrate în mod repetat în regiune, susţin experţii ruşi. Într-un caz similar, mai mulţi marinari au fost martorii unui spectacol de lumini şi scântei puternice la o adâncime de circa un kilometru. "Izvorau" din mai multe discuri şi cilindre extrem de strălucitoare.
Cercetătorii ruşi spun că, deşi cea mai uşoară cale a majorităţii oamenilor este să nu creadă în astfel de apariţii, ar trebui să recunoaştem că nu mulţi dintre noi au ocazia să participe la o... întâlnire de gradul III. Armata britanică a recunoscut deja că Pământul este vizitat de nave spaţiale extrem de avansate, care fie provin de o planetă aflată la milioane de kilometri distanţă de Terra, fie, de ce nu, din adâncurile neexplorate încă de oameni.
