Conservare cu faţă umană

Doi respectabili analişti europeni semnează un editorial în exclusivitate pentru ZOOM. Articolul abordează necesitatea protejării biodiversităţii la nivel global, precum şi nevoia unui management coerent al mediului înconjurător.

Doi respectabili analişti europeni semnează un editorial în exclusivitate pentru ZOOM. Articolul abordează necesitatea protejării biodiversităţii la nivel global, precum şi nevoia unui management coerent al mediului înconjurător.

Lumea este martora unui declin al capitalului natural. Speciile de plante şi animale de pretutindeni dispar cu o viteză fără precedent – de la 100 la 1.000 de ori faţă de nivelul extincţiei naturale. Ecosistemele Planetei aflate pe cale de dispariţie sînt localizate în ţările în curs de dezvoltare, iar conservarea lor depinde de comunităţile cele mai nevoiaşe din lume. Pe de altă parte, săracii sînt primii care suferă din cauza deteriorării mediului lor natural. Dar în ţările în curs de dezvoltare nevoile economice imediate surclasează priorităţile pe termen lung, iar protecţia unui mediu înconjurător fragil este de puţine ori o prioritate la nivel naţional. Biodiversitatea din ţările în curs de dezvoltare asigură servicii atît locale, cît şi globale. Locale pentru că, pentru a supravieţui, cele mai fragile comunităţi se bazează pe resursele biologice din jurul lor, care constituie o sursă preţioasă de hrană, energie şi venit. Potrivit Băncii Mondiale, capitalul natural constituie un sfert din capitalul total al ţărilor subdezvoltate, şi doar 3% din economia ţărilor dezvoltate. (The World Bank estimates that natural capital constitutes a quarter of total wealth in low-income countries, compared to 3% in the highly developed economies) – În ţările sărace (venituri reduse) 25% din gospodării trăiesc din autoconsum (bunuri producţie proprie), în comparaţie cu doar 3% din gospodării (familii), cum se întîmplă în ţările economiilor dezvoltate, potrivit unor estimări ale BM). Biodiversitatea asigură servicii globale, pentru că de exemplu de aerul curat şi de apa proaspătă beneficiază oamenii de dincolo de graniţele naţionale ale unui stat. Distrugerea acestor medii naturale preţioase generează contexte internaţionale nefavorabile. Să luăm în considerare schimbările climatice: puţini oameni realizează faptul că distrugerea pădurii tropicale determină apariţia a 20% din emisiile globale de dioxid de carbon – mai mult decît emisiile rezultate de la autoturismele, camioanele şi avioanele din întreaga lume la un loc. Oprirea tăierii şi arderii pădurilor tropicale, care se află în cea mai mare parte a lor în ţările în curs de dezvoltare, constituie unul dintre paşii eficienţi pentru reducerea emisiilor. Referitor la faptul că mediul din ţările în curs de dezvoltare asigură servicii ecologice unice destinate umanităţii, unii critici susţin că populaţiile acestor ţări nu ar trebui să exploateze reusrsele naturale de pe teritoriile lor. Dar din punct de vedere etic acest lucru ar fi incorect, pentru că naţiunile dezvoltate şi-au distrus în mare parte pădurile şi ecosistemele în favoarea dezvoltării industriale şi continuă să importe cantităţi mari de materii prime extrase din ţările în curs de dezvoltare. Ar fi şi ineficace, deoarece ţările în curs de dezvoltare vor refuza – în mod legitim – să-şi însuşească povara protejării biodiversităţii mondiale, în detrimentului creşterii lor economice. În concluzie, este nevoie de mijloace de reconciliere pentru stabilirea unor sarcini de ajutorare a populaţiilor sărace din lume în ceea ce priveşte protejarea ecosistemelor care nu pot fi înlocuite. CEPF (Critical Ecosystem Partnership Fund), o iniţiativă internaţională lansată în urmă cu opt ani, funcţionează pe ideea că acele comunităţi locale pot fi cei mai buni administratori ai mediului înconjurător. Pe de altă parte, creşterea economică va stimula capacitatea acestor comunităţi să protejeze natura. Concentrîndu-se pe “punctele fierbinţi ale biodiversităţii” – regiuni cu medii înconjurătoare unice şi extrem de ameninţate – CEPF apelează la bunul-simţ pentru protejarea a ceea ce natura oferă gratis, un element extrem de important pentru dezvoltarea economică durabilă. Oferind asistenţă financiară şi tehnică, CEPF a contribuit la crearea a peste nouă milioane de hectare de noi arii protejate – o regiune mai mare decît Portugalia. Astfel de proiecte de dezvoltare demonstrează faptul că dezvoltarea economică şi protecţia mediului nu sînt incompatibile. Dimpotrivă, provocările de mediu în continuă creştere, în unele dintre regiunile lumii care au cel mai mult de suferit din punct de vedere economic, nu vor fi depăşite în contextul sărăciei. Agenţiile pentru dezvoltare şi militanţii pentru protecţia mediului trebuie, astfel, să acţioneze urgent în sensul convergenţei priorităţilor de dezvoltare şi conservare. Acesta este tipul de progres de care are nevoie lumea atunci cînd gestionează în mod eficient una dintre cele mai apăsătoare probleme a timpului nostru: asigurarea unei Planete sănătoase şi durabile deopotrivă pentru bogaţi, cît şi pentru săraci.

Articolul este semnat de către Jean-Michel Severino, fost vicepreşedinte al Băncii Mondiale şi actualul preşedinte executiv al Agenţiei Franceze pentru Dezvoltare (AFD), şi de către Peter Seligmann, preşedintele organizaţiei Conservation International.

Copyright: Project Syndicate, 2008.  www.project-syndicate.org