Oamenii de ştiinţă au realizat o reconstituire a evoluţiei planetei Marte de-a lungul anilor, de la un climat cald şi umed, asemănător Pământului, la lumea părăsită, rece, şi aridă din prezent.
Marte, a patra planetă de la Soare, a fascinat dintotdeauna imaginaţia umană, pentru că e suficient de aproape ca să poată fi văzută cu ochiul liber de pe Pământ, dar prea departe pentru a putea distinge ce se petrece pe suprafaţa ei. Oamenii au crezut mult timp că există viaţă inteligentă acolo, o civilizaţie de marţieni, iar până în anii '60, oamenii de ştiinţă, păcăliţi de o serie de iluzii optice, au crezut că există mări şi râuri marţiene. Odată cu descoperirile roverului Curiosity, ştim că planeta ar putea conţine apă potabilă în sol, dar este o lume rece, aridă şi părăsită.
Oamenii de ştiinţă de la NASA însă, spun că situaţia nu a fost mereu aşa. Cercetătorii de la Goddard Conceptual Image Lab au realizat o animaţie prin care încearcă să reconstituie trecutul planetei roşii. După datele pe care le au în prezent, aceştia bănuiesc că, la un moment dat, atmosfera marţiană permitea existenţa apei, iar planeta era caldă şi brăzdată de mări, râuri şi lacuri, la fel ca şi Pământul, anunţă dailymail.co.uk.
"Am observat caracteristici ale rocilor marţiene care, pe Pământ, sunt specifice eroziunii provocate de apă", spune Joseph Grebowsky de la Centrul de Zbor Spaţial Goddard. Unele dintre craterele de impact au urme care amintesc de eroziunea pe care o provoacă lacurile, cu multe canale interconectate prin care se bănuieşte că ar fi curs apă. "Unele cratere mai vechi de 3.7 miliarde de ani arată semne de eroziune specifice apei", adaugă Grebowsky.
Oamenii de ştiinţă estimează că volumul de apă prezent ar fi fost suficient să acopere întreaga planetă cu un strat adânc de 500 de metri. O astfel de suprafaţă necesita însă existenţa unei atmosfere diferite, mai caldă, apropiată a celei de pe Pământ. În imaginile video, realizate pentru a ilustra o nouă misiune NASA care investighează climatul marţian, se poate observa deprecierea condiţiilor de viaţă de pe planetă.
"Nu ştim dacă apa a fost prezentă o perioadă suficient de îndelungată pentru a permite dezvoltarea organismelor vii. Singurele informaţii pe care le avem despre viaţă şi cum se formează sunt de pe Pământ", spune Grebowsky. "Cea mai veche dovadă a existenţei vieţii pe Terra este o rocă descoperită în Groenlanda, care datează de acum 3,8 miliarde de ani, perioadă în care, pe Marte, elementele necesare vieţii începeau să dispară. Ţinând cont de faptul că cele două planete au aproximativ aceeaşi vârstă, am putea trage concluzia rapidă că viaţa nu a avut timp să se dezvolte pe Marte, înaintea dispariţiei atmosferei", adaugă el. "Dar când facem astfel de comparaţii, trebuie să ţinem cont şi de compoziţiile chimice diferite ale planetelor (condiţiile de pe Marte puteau să favorizeze viaţa mai mult decât cele de pe Terra, acum aproape 4 miliarde de ani), dar şi de istoria activităţilor vulcanice şi de impacturile cu meteoriţi, care au un rol decisiv", a concluzionat Grebowsky.