Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce se poate intămpla cănd eşti un tănăr de 17 ani, tatăl tău vrea să devii om de afaceri pentru a-ţi lăsa moştenire afacerea cu cherestea a familiei, iar tu visezi să faci studii in domeniul fizicii, in vreme ce destinul iţi pare pe de-a-ntregul potrivnic?
Premiul Nobel pentru Chimie 1902
Â
Ce se poate intămpla cănd eşti un tănăr de 17 ani, tatăl tău vrea să devii om de afaceri pentru a-ţi lăsa moştenire afacerea cu cherestea a familiei, iar tu visezi să faci studii in domeniul fizicii, in vreme ce destinul iţi pare pe de-a-ntregul potrivnic? Să pui intrebarea corectă inseamnă să ai deja răspunsul: poţi ajunge chiar să căştigi premiul Nobel in Chimie.Â
PARCURS. Totul a inceput după ce tatăl, om de afaceri, se convinge practic că fiul său Emil "era prea prost pentru a conduce o afacere" incurajăndu-l astfel să-şi construiască o carieră studiind ştiinţele exacte. Visul din adolescenţă părea că nu este pierdut şi Emil urmează seminarii de fizică şi mineralogie pănă cănd, transferăndu-se la Universitatea din Strasbourg, profesorul Adolf von Maeyer ii schimbă invariabil domeniul de studii şi descoperiri: chimia.
Citește pe Antena3.ro
CERCETaRI. In adolescenţă, Emil a suferit de gastrită. Intămplarea face ca, ani mai tărziu, diploma de doctorat şi decoperirile care i-au adus Nobelul să aprofundeze chiar structura organică a diferitelor alimente şi substanţe naturale. Tot ocupaţia academică il ţine aproape de natură, plimbările sale in Pădurea Neagră oferindu-i şi locul pentru studiul enzimelor şi substanţelor chimice din licheni. Viaţa de familie nu ii aduce nici un "premiu", moartea neaşteptată a soţiei şi pierderea a doi fii in primul război mondial fiind traume umane, care l-au afectat profund. Destinul lui Emil Fischer, tănărul german născut in 1852, s-a incheiat la inceput de secol XX (1919), lăsănd lumii intregi bazele de studiu al componentelor ADN.
Chimistul revoluţionar
Emil Fischer a primit in 1902 premiul Nobel pentru studiile sale asupra structurii zaharurilor şi a componenţilor purinici. Recunoaşterea sa la nivel mondial se datorează studiului care a demonstrat că substanţe precum adenina, xantina, cafeina, acidul uric şi guanina aparţin aceleiaşi familii de substanţe, pot fi derivate unele din celelalte şi provin din aceeaşi substaţă, denumită de Fischer, in 1884, purină. In 1888, descoperă legătura dintre glucoză, fructoză şi manoză, stabilind apoi configuraţia stereochimică a tuturor zaharurilor cunoscute. Munca sa a inceput cu studiul vopselelor pe bază de ftaleină, a urmat cercetarea aminoacizilor şi s-a incheiat cu descrierea enzimelor din licheni.
Â
CV
Data naşterii 09.10.1852
Locul naşterii - Euskirchen, districtul Klön, Germania carieră
1871 - Studii de chimie la Universitatea din Bonn.
1872 - Doctorat in fluorescină şi orcin-ftaleina, Universitatea Strasburg
analitică, Universitatea din München.
1881 - Profesor de chimie la Universitatea din Erlangen.
1888-1892 - Profesor de chimie la Universitatea Würzburg.
1892-1919 - Şef al Catedrei de chimie din cadrul Universităţii din Berlin.
1919 - se stinge din viaţă.
Â
Este considerat unul dintre cei mai mari chimişti organici, iar pentru descoperirea şi studiul substanţelor precum purina, Fischer a primit distincţia oferită de fundaţia Nobel.
