Locomotiva

Nevoia înnăscută a omului de a cunoaşte cât mai mult din spaţiul care îl înconjoară a stat la baza celor mai mari invenţii ale lumii, inclusiv a dezvoltării celor mai mari mijloace de transport.

Principiul funcţionării trenurilor şi locomotivelor a fost descoperit la jumătatea secolului al XVI-lea în Germania, primele şine fiind construite din lemn, astfel încât pe ele putea circula un vagonet tras de cai. După aproximativ două secole, şinele de lemn au fost înlocuite cu cele din metal, denumite astăzi şine de tramvai, puterea de tracţiune fiind încă asigurată de cai. Acest mijloc de transport s-a răspândit rapid în Europa, cu atât mai mult cu cât englezul William Jessup i-a adus o îmbunătăţire considerabilă constând în construirea roţilor cu făgaş, care permiteau o mai bună aderenţă pe şine.

Prima locomotivă modernă a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, o contribuţie importantă fiind inventarea motorului cu aburi. Proiectul construcţiei primului vehicul funcţionând cu motor cu aburi, destinat transportului pe calea ferată, a fost finanţat de Samuel Homfray în 1803 şi încredinţat inginerului minier Richard Trevithick (ca o soluţie pentru înlocuirea cailor cu mijloace mai rentabile pentru transportul minereurilor). Această primă locomotivă propulsată cu ajutorul forţei aburului a tractat pentru prima dată, la un an de la construirea sa, o încărcătură impresionantă pentru acele vremuri – zece tone de fier în cinci vagonete – pe o distanţă de peste 14 kilometri în două ore.

ÎMBUNĂTĂŢIRE. Prima locomotivă pentru vagoanele de pasageri a fost construită tot de un englez, Julius Griffiths, în 1821. În urmă cu 183 de ani, la 27 septembrie 1825, Compania Feroviară engleză Stockton & Darlington inaugura prima cale ferată utilizată atât pentru transportul pasagerilor, cât şi al produselor. Pe această cale ferată rulau locomotive construite de George Stephenson. Acestea erau mult mai practice decât cele ale lui Trevithick, având capacitatea de a tracta şase platforme cu cărbune şi 21 de vagonete cu 450 de pasageri pe aceeaşi distanţă de peste 14 kilometri, dar într-o singură oră. Vehiculul cu aburi, gândit, construit şi denumit “Locomotion” de Stephenson, este conside-rat prima locomotivă funcţională pe şinele de cale ferată, deoarece invenţia lui Trevithick era destinată transportului pe drum, pe şine de tramvai.

PESTE OCEAN. În Statele Unite, “responsabil” de apariţia locomotivei cu abur este inventatorul John Stevens, care a demonstrat cu trei ani înaintea lui George Stephenson posibilitatea construirii unui vehicul care funcţiona prin propulsie cu ajutorul aburului, în cadrul unui test efectuat pe o şină de tren experimentală circulară din New Jersey. Tot lui Stevens îi revenise anterior responsabilitatea construirii primei căi ferate din America de Nord în anul 1815. Începând cu 1830, în SUA au fost construite locomotivele “Best Friend” (1830), “West Point” şi “South Carolina” (1831), urmate de “Atlantic” şi “Old Ironsides” (1832). Cea din urmă locomotivă a fost construită de Matthias W. Baldwin, fondatorul unei cunoscute fabrici de locomotive din Philadelphia – “Baldwin”.

Ulterior, locomotivelor construite în întreaga lume le-au fost adăugate pe parcurs accesorii precum clopotul sau fluierul, toate accestea sporindu-le greutatea care ajungea deja la mai mult de 30 de tone.

Citește pe Antena3.ro

Scandal după moartea lui Prigoană. Bahmuțeanu îi cere ajutorul lui Ciolacu pentru a-și recupera copiii: „Vă implor să luați măsuri”

Electrificare

Locomotivele electrice au apărut în urma protestelor oficialilor publici împotriva poluării generate de fumul emanat de motoarele cu abur, resimţit mai ales la trecerea trenului prin tuneluri. Prima locomotivă electrică a fost construită în 1937 de scoţianul Robert Davidson. Aceasta funcţiona pe baza puterii generate de celule galvanice. Dezavantajul acestui tip de locomotivă consta însă în durata redusă a alimentării electrice, care împiedica circulaţia pe termen lung pe calea ferată. Acest impediment a fost înlăturat o dată cu inventarea rolelor de contact electric, în anul 1888. În Europa, proiectele de electrificare au fost iniţial destinate zonelor muntoase din cauza rezervelor reduse de carbon şi a puterii mai mari de tracţiune a locomotivelor electrice pe pante abrupte, în detrimentul locmotivelor cu aburi.