Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Premiul Nobel pentru medicină 1973
Premiul Nobel pentru medicină 1973
Cel de-al treilea copil al familiei Tinbergen, Nikolaas, era un puşti aventurier, căruia nu-i plăceau cursurile ţinute la şcoală. Prefera intotdeauna să stea in natură, să observe ore in şir viaţa animalelor sălbatice, să facă sport sau să campeze in zonele in care putea să fotografieze diferite vietăţi. Deşi primea note mici la majoritatea materiilor, exceptănd desenul şi gimnastica, şi nu voia sub nici o formă să urmeze lecţiile de pian pe care le plăteau părinţii săi, aceştia nu au fost foarte severi in privinţa sa, realizănd faptul că micul Nico era diferit de ceilalţi membri ai familiei sale de intelectuali.
CALEA. Nefiind hotărăt ce va face mai tărziu, după terminarea liceului Nikolaas decide să urmeze sfatul lui Paul Ehrenfest, profesorul fratelui său mai mare, Jan, şi pleacă impreună cu un mare biolog la Konigsberg, Germania, pentru a aprofunda migraţia elanilor, urmănd ca la intoarcere să se inscrie la Universitatea din Leida pentru a studia biologia. In ciuda faptului că şi-a ales un subiect neobişnuit pentru teza de doctorat - orientarea in spaţiu a viespilor - şi lucrarea a fost de numai 30 de pagini,
Nikolaas Tinbergen a obţinut titlul de doctor la numai 25 de ani, urmănd exemplul dat de fratele său, Jan Tinbergen, cu numai căţiva ani inainte. Dar asemănările dintre cei doi fii ai familiei Tinbergen nu se opresc aici. Fiecare s-a căsătorit cu prietena din liceu şi, imediat după ce au obţinut diploma de doctorat, s-au dedicat ştiinţei aplicate, iar după patru decenii, fiecare a obţinut Premiul Nobel la aceeaşi vărstă, 66 de ani.
Citește pe Antena3.ro
Nikolaas Tinbergen, impreună cu profesorul său Konrad Lorenz şi Karl von Frisch au dat viaţă ştiinţei ce se ocupă cu cercetarea comportamentului animal, combinănd studiul comportamental al vieţuitoarelor in habitatul lor natural şi interacţiunea lor cu acesta, atăt individual, căt şi la nivel de specie, cu studiul comportamentului animalelor in laborator, acolo unde li se oferă un nou mediu şi noi condiţii de viaţă. Astfel au putut compara şi studia in continuare răspunsul animalelor la stimuli naturali şi schimbările de comportament sau capacitatea lor de a reacţiona diferit la stimuli neobişnuiţi pentru ele. Tinbergen sublinia că atăt comportamentul instinctiv de supravieţuire al animalelor, căt şi cel dezvoltat ulterior in urma schimbării habitatului acestora formează o bază importantă pentru studiul agresivităţii şi violenţei umane. Pentru cercetările şi descoperirile privind organizarea şi extragerea modelelor comportamentale individuale şi sociale, celor trei oameni de ştiinţă li s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină in 1966. In acelaşi an ia naştere ştiinţa numită etologie, cu ajutorul căreia se poate inţelege comportamentul instinctiv şi capacitatea de a răspunde stimulilor iviţi in diferite situaţii,
avănd la bază studiile efectuate de cei trei zoologi sus amintiţi.
Data naşterii 15 aprilie 1907
Locul naşterii Haga, Olanda
Carieră
1932 - obţine doctoratul la Universitatea din Leida, Olanda
1935 - este angajat ca instructor la Universitatea din Leida
1937 - participă la o expediţie in Groenlanda
1949-1977 - profesor la Universitatea din Oxford
1950 - publică lucrarea "Studiul instinctului", urmată de publicarea altor două cărţi in domeniu pănă in 1958
1973 - primeşte Premiul Nobel pentru medicină
21 decembrie 1988 - se stinge din viaţă in Oxford, Marea Britanie
