Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peştii au părut întotdeauna o alegere la îndemînă, deoarece teoretic nu necesită atît de multă atenţie din partea posesorului. Mihai Victor, organizatorul primei expoziţii profesionale de acvaristică din România, ne arată însă că lucrurile sînt mai complicate atunci cînd vine vorba chiar şi de cel mai simplu acvariu. La numai 21 de ani, Mihai, deja cunoscut pe plan internaţional la competiţiile de profil, şi-a propus să revoluţioneze acest domeniu în România, propunînd tehnici noi şi promovînd în primul rînd acvariile de calitate.
Dintr-un simplu hobby, care la mulţi dintre noi s-a manifestat în timpul copilăriei, un tînăr român a reuşit să facă o adevărată pasiune. El propune, cu îndrăzneală, o regîndire a pieţei de peşti vii din România şi oferă, în acest sens, cîteva soluţii demne de luat în seamă.
Peştii au părut întotdeauna o alegere la îndemînă, deoarece teoretic nu necesită atît de multă atenţie din partea posesorului. Mihai Victor, organizatorul primei expoziţii profesionale de acvaristică din România, ne arată însă că lucrurile sînt mai complicate atunci cînd vine vorba chiar şi de cel mai simplu acvariu. La numai 21 de ani, Mihai, deja cunoscut pe plan internaţional la competiţiile de profil, şi-a propus să revoluţioneze acest domeniu în România, propunînd tehnici noi şi promovînd în primul rînd acvariile de calitate.Începutul
"Acvaristica este o pasiune pe care fiecare dintre noi o avem mai mult sau mai puţin dezvoltată. Ea zace acolo în noi, la unii se aprinde, la alţii poate sa nu se aprindă niciodată. La mine a pornit cand aveam în jur de şapte ani. Pe la bunica mai mergeai prin cartier şi mai frecventai şi piaţa – în acest caz, Piaţa Progresul (din Bucureşti – n.r.). În piaţă aveam o sarcină precisă, acolo erau o mulţime de animale, printre care şi o tarabă cu peştişori scoşi la vînzare. Cînd am văzut apa, mişcarea peştilor în ea, m-am îndrăgostit. Mi-am cumpărat cîţiva, dar mi-au murit în timp, pentru că pe vremea aceea nu primeai sfaturi de la vînzători despre cum să întreţii peştişorii. Cînd schimbam apa, o schimbam de tot, spălam acvariul cu săpun, în timp ce peştii stăteau într-un lighean. Apoi îi puneam înapoi în acvariul umplut cu apă de la chiuvetă, care avea clor şi mureau toţi instantaneu. La 14 ani mi-am dorit din nou să am acvariu şi am început să aprofundez acest domeniu, pînă cînd mi-am dat seama că asta vreau să fac. Şapte ani mai tîrziu m-am reîntors în Piaţa Progresul. Acolo era un tip care se grăbea să plece şi, pentru că m-a văzut extrem de hotărît să îmi cumpăr peşti, mi-a spus să merg la el acasă să îi iau. La el am văzut două rasteluri cu peşti care m-au fascinat. Tot de la el am adunat primele informaţii despre acvaristică. Au urmat revistele specializate în limba germană aduse din străinătate şi apoi internetul. Am căutat să vorbesc cu oameni specializaţi în domeniu, să îmi găsesc un mentor. L-am găsit, în cele din urmă, în persoana unui patron al unui magazin de peşti exotici, un pet-shop mai mult."
Neseriozitatea la români
Pe Mihai îl deranjează însă că, la ora actuală, în România acvaristica
este un domeniu foarte comercial, dar nu în sensul bun, ci se preferă
ideea de a oferi cumpărătorului calitate proastă pentru a-şi vinde
marfa. "La noi există doar principiul comercial şi metode prin care
clienţii să fie prinşi la service. Ideea de coabitare a peştilor nu
există şi, în plus, se fac tot felul de şiretlicuri de genul vînzării
apei cu albastru de metil pe post de soluţii de întreţinere. Vînzătorii
îţi dau orice fel de peşti vrei, nimeni nu îţi explică ce poţi sau ce
nu poţi să ţii în acvariu. Apoi, se întîmplă să ţi se dea intenţionat
peşti bolnavi care să îţi îmbolnăvească peştii de acasă tocmai pentru a
veni să cumperi un alt set de peşti şi, eventual, medicamente. Nu avem
magazine oneste deoarece nu avem oameni pasionaţi."În România există, la ora actuală, posibilitatea de a aduce o diversitate mare de peşti şi totuşi această diversitate nu există, deoarece nu există o piaţă specializată. Mihai îşi procură peşti "local", de la cunoştinţe sau de la prieteni care au acvarii şi se mai plimbă prin străinătate, aducînd de acolo exemplare rare pe care le înmulţesc. Un alt proiect al tînărului pasionat de acvaristică constă în amenajarea unui en-gros în care va aduce peşti din specii foare diverse din Republica Cehă, pentru că în această ţară există o piaţă extrem de bine pusă la punct a peştilor hibrizi sau de înmulţire. "Acolo sînt foarte buni crescători şi înmulţitori de peşti rari şi au foarte multă diversitate". Spre deosebire de peşti, pe care şi-i procură din România, plantele toate vin din Republica Cehă. Cînd avea 17 ani, Mihai s-a hotărît să fie autodidact, deoarece începuse să sesizeze că profesionalismul în acest domeniu are foarte multe lipsuri. După ce a intrat în contact cu specialişti internaţionali, el a început să-şi dezvolte propriile tehnici de a lipi (a construi – n.r.) un acvariu, de a-l concepe şi stiliza. "Atunci cînd creez un acvariu pentru cineva îl concep în funcţie de persoana care îl doreşte. Să spunem că eşti un om de afaceri – atunci este clar că nu ai foarte mult timp liber şi îţi trebuie un acvariu care nu implică multă muncă. De exemplu, plantele sînt de evitat în acest caz, deoarece ele necesită mai multă atenţie – trebuie să ştii cum să le îngrijeşti, să le fertilizezi etc. Pentru un acvariu marin trebuie să ai un service. Ideea e să creezi un acvariu care să se întreţină singur, de la sine, pe termen lung, cu cît mai puţină intervenţie umană şi cu costuri reduse. Eu creez un ecosistem stabil în timp, cu un pachet de bază de peşti curăţători şi cu alţii compatibili. Încerc foarte mult să merg pe natural, pe o reproducere cît mai fidelă a mediului din care fac parte."
Calitate superioară
Acvariile lui Mihai sînt construite pe principiul celei mai bune calităţi, iar visul său este să le poată exporta. Lui îi aparţine meritul primei expoziţii profesioniste de acvaristică din România, deschisă la Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa din Bucureşti. Pe lîngă foarte multe specii de peşti exotici, Mihai a arătat, prin intermediul acestei expoziţii, că există şi nenumărate specii de plante de acvariu care pot fi combinate pentru a crea decoruri fascinante, fără să fie încălcate totuşi principiile mediului din care provin peştii din fiecare acvariu. Astfel a reuşit să creeze termene de comparaţie, arătînd că oricine poate aplica şi în România unele dintre cele mai importante principii ale acvaristicii, fără să folosească "plante de plastic şi castelaşe", aşa cum se găsesc pe tarabele vînzătorilor de peşti de la noi.Educaţie în şcoli
Acvaristica practicată corect poate explica multe procese naturale precum fotosinteza, simbioze, interacţiuni. Deşi se teme puţin de concurenţă, Mihai acceptă să dezvăluie cîteva detalii despre proiectele sale, convins fiind că nu există altcineva mai competent să le pună în practică. Unul dintre proiectele prezentate de tînărul împătimit de acvaristică este şi cel de a introduce acest domeniu în şcoli ca instrument practic pentru lecţiile de biologie. Şi atunci cînd spune "instrument", nu se referă doar la un acvariu expus lîngă cancelarie, pe care copiii să îl studieze în pauze, ci la interacţiunea elevilor cu natura. Astfel, cei pasionaţi pot învăţa să îl întreţină, să îl îngrijească şi, în acelaşi timp, să studieze toate procesele care au loc în acel mediu. "Eu am învăţat fotosinteza din cărţi şi tot nu am înţeles foarte bine ce se întîmplă acolo. Într-un acvariu se vede fotosinteza în timp real, se vede clar cum plantele produc oxigen sub acţiunea dioxidului de carbon şi a luminii. Acest fenomen este mult mai uşor de reţinut atunci cînd este vizualizat". Copiii pot studia, de exemplu, respiraţia peştilor, aflînd cum unii dintre aceştia au două tipuri de aparate repiratorii, branhiile şi un labirint care le permite să îşi ia aerul de la suprafaţă. "De exemplu, din această categorie fac parte peştii Beta şi Guran, care trăiesc în Thailanda, unde se întîmplă să fie perioade secetoase. Peştii aceştia rămîn în mîl, în urmele de copite ale vitelor sau în urmele căruţelor şi trebuie să îşi ia aerul din atmosferă, astfel că şi-au dezvoltat acest al doilea sistem respirator ieşit din comun".Nanocvarii
Anul trecut a reuşit, în premieră în România, să înmulţească o specie de peşte care a fost descoperită în 2006 – Celestitus Margaritatus sau Microrasboragalaxy. "Ştiam din reviste că au apărut şi abia aşteptam să se găsească cineva să îi aducă. I-am găsit la un amic care are un magazin de peşti şi i-am luat. Culmea e că amicul meu încerca să îi înmulţească, aşa că, mai în glumă, mai în serios, am zis: "Hai să vedem care reuşeşte primul". După aproximativ două luni de cînd i-am luat, am observat că în acvariu se mai plimbă nişte «acuşoare»", povesteşte Mihai, cu un zîmbet larg pe buze, despre peştişorii de aproape doi centimetri pe care îi arată înotînd într-un acvariu pe măsura lor – micuţ, dar cochet aranjat, aşezat pe un birou. Acest bazin face parte din categoria nanoacvariilor (acvarii de dimensiuni reduse) şi reprezintă un concept nou lansat în România de către tînărul acvarist. Astfel, poţi avea un ecosistem bine pus la punct, îndeajuns de mic încît să îţi decoreze masa de lucru sau un raft de bibliotecă. Nanoacvariul este accesibil începătorilor într-ale acvaristicii, dar şi pentru acesta sînt necesare minime cunoştinţe de coabitare. "Un peşte mare care are nevoie de 50 de litri de apă nu va fi niciodată potrivit pentru un nanoacvariu, precum nici plantele care cresc foarte mari". Mihai a reuşit să creeze un nanoacvariu care are un sistem complet de filtrare, un sistem complet de iluminare şi căruia i se pot adăuga diferite elemente suplimentare, precum încălzitorul de substrat sau instalaţia de dioxid de carbon, obţinînd astfel "o bijuterie" făcută pe comandă. În plus, într-un acvariu de mici dimensiuni ai suficientă libertate să creezi colţişoare fantastice "rupte" parcă din acvariile mari.Apă dulce, apă sărată…
Abordînd principiul calităţii, şi nu al cantităţii, Mihai încearcă, prin oferta sa variată de acvarii, să impună un stil în România. De exemplu, un acvariu atrage atunci cînd este "plantat" (conţine plante – n.r.), unele bazine necesită mai multă îngrijire decît altele, unele necesită mai mulţi bani investiţi, dar, cel mai important, totul se obţine doar cu bun-gust şi minime informaţii de creştere a peştilor. Astfel că un pasionat de animale acvatice trebuie să ştie mai întîi criteriile de amenajare ale unui bazin. Prima diferenţă este cea între apa marină şi apa dulce. Acvariile cu apă dulce pot fi accesibile tuturor şi pot oferi satisfacţii extraordinare. În schimb acvariile cu apă marină, deşi sînt foarte asemănătoare, implică niste costuri mult mai ridicate, aproape duble faţă de cele cu apă dulce. Pentru a face schimbul de apă dulce, de exemplu, este suficientă apa de la robinet. Sigur, apa de la robinet trebuie să aibă caracteristici în regulă, adică un PH bun şi o duritate bună. Dacă duritatea apei potabile este foarte ridicată, ceea ce înseamnă că îţi rămîne calcarul pe buza paharului, ea nu trebuie folosită la umplerea acvariilor. Pentru cei care îşi doresc un acvariu cu apă dulce, pentru a fi siguri că nu îşi intoxică peştii, este recomandat un aparat de osmoză inversă, care elimină calciul din conţinutul lichidului, transformîndu-l în apă pură cu PH 7 şi duritate 0, ca cea de ploaie. Dacă nu ai timp să te dedici foarte mult îngrijirii unui acvariu, poţi să cumperi o specie de peşti care să trăiască foarte bine şi fără plante, aşa cum sînt ciclidele africane, care se hrănesc cu proteină vegetală. Astfel se poate obţine un acvariu care oferă spectacol şi satisfacţie cu minimum de buget şi cunoştinţe. Acvariul "plantat" de apă dulce este deja o artă, pentru care îţi trebuie mai multe informaţii. Aici intervin atît criterii de coabitare a peştilor şi a plantelor, cît şi criterii estetice. "Trebuie să ştii ce plante sînt compatibile, ce fel de peşti să pui înăuntru, ce lumină le trebuie, deoarece nu le poţi pune neonul de pe scara blocului", glumeşte Mihai.O piaţă puternică
Pe plan internaţional în acvaristică există foarte multe firme producătoare de lumini. Există lămpi care simulează răsăritul şi apusul soarelui sau fazele lunii; sau lămpi care produc o lumină asemănătoare celei din zilele înnorate. Pentru acvariile de apă sărată, trebuie asigurată o lumină de foarte bună c alitate şi un sistem de filtrare foarte bun. Dacă în acvariile cu apă dulce plantele filtrează apa, mănîncă din compuşii organici nocivi – precum fosfaţi şi nitraţi, în apă sărată există microorganismele care se ocupă de sarcina eliminării compuşilor chimici. Aceste microorganisme se regăsesc pe o rocă ce poartă denumirea de "piatră-vie", adusă din mările şi oceanele lumii, precum Marea Roşie sau Oceanul Indian. "Practic este o piatră luată din natură, cu foarte multe microorganisme din ecosistemul marin. Cu cît vei avea un acvariu care are mai multă piatră-vie, cu atît apa va fi mai curată în timp. În al doilea rînd, trebuie să ştii să aditivezi – stronţiu, magneziu, calciu. Asta se obţine în timp, cu cît înveţi mai mult, cu cît aprofundezi mai mult, cu atît se reduc costurile unui acvariu cu apă marină"."Din păcate, nimeni nu îţi explică lucrurile astea. Dacă vrei un acvariu marin, ţi se dă un acvariu marin fără prea multe explicaţii şi apoi apar probleme începînd de la schimbarea apei, care costă foarte mult, deoarece implică o sare sintetică de calitate, aditivată cu toate elementele care se găsesc în apa de mare. Cu 25 de kilograme de sare poţi să faci 750 de litri de apă, dar aceasta costă în jur de 300 de lei".
Discusii au fost introduşi în acvaristică pentru prima dată în 1920 şi acum sînt consideraţi ca fiind unii dintre cei mai frumoşi peşti de acvariu. "Pentru acest peşte s-au vîndut case şi s-au lăsat neveste şi copii", spune amuzat Mihai, descriind preţiozitatea peştelui Discus. Aceştia sînt liniştiţi şi sperioşi, dar nu pot convieţui decît în grupuri mici de şase pînă la opt exemplare
 |
 |
|
| Salarias fasciatus este un peşte sanitar, care mănîncă algele crescute pe roci şi pe pereţii de sticlă ai acvariului | Lysmata debelius este o specie de crevete din zona Indo-Pacifică. El creşte pînă la maximum cinci centimetri lungime | |
 |
 |
|
| Tip de acvariu biotop în care este reprodus mediul în care trăieşte pisica-de-apă-dulce Potamotrygon Reticulatus. Aceasta este specifică Amazonului, şi atinge la maturitate pînă la 30 de centimetri diametru şi poate coabita cu peşti din specia Arwana | Acvaristica nu se raportează la plantele din plastic sau alte accesorii asemănătoare. O caracteristică a profesionalismului este îmbinarea cu bun-gust a plantelor vii şi a peştilor. Este o informaţie de bază pe care orice pasionat al acvaristicii o poate folosi | |
 |
 |
|
| Peştii sanitari curăţă apa dintr-un acvariu prin digerarea resturilor rămase de la ceilalţi peşti. Însă, dacă sînt prea mulţi în acelaşi spaţiu, ei pot tulbura apa. Îşi depun icrele pe pereţii acvariului sau pe plante, după ce au curăţat în prealabil locul | Într-un acvariu cu apă marină întîlnim şi peşti paşnici şi organisme carnivore, precum Anemona. Acvariile cu anemone şi alte carnivore sînt dotate cu peşti aflaţi deja la maturitate, care ştiu deja care sînt organismele de care trebuie să se ferească | |
 |
 |
|
| Un acvariu "plantat" de apă dulce este mult mai pretenţios decît unul cu apă marină, necesitînd o îngrijire mai atentă. Totuşi, într-un astfel de acvariu dacă plantele sînt combinate corect astfel încît să coabiteze, apa poate fi schimbată chiar şi o dată la cîteva luni | "Ideea e să creezi un acvariu care să se întreţină singur, de la sine, pe termen lung, cu cît mai puţină acţiune din partea celui care îl deţine şi cu costuri reduse", spune tînărul acvarist Mihai Victor, atunci cînd vine vorba de cererea de acvarii de pe piaţă | |
 |
 |
|
| Nanoacvaristica este un concept nou lansat pe piaţa din România. Acvariile de mici dimensiuni sînt adevărate bijuterii de birou, care pot reproduce fragmente din acvarii mari. Funcţionează individual, avînd posibilitatea de a fi dotate cu nenumărate gadgeturi |
|
 |
|
| Pentru crearea mediului perfect al micuţelor înotătoare, orice acvariu ar trebui dotat cu plante. Dacă vrei o anumită plantă, trebuie să ştii dacă ea poate coabita cu cele deja exitente. Dacă n-ai timp de ele, mai bine nu iei deloc |
Citește pe Antena3.ro
