Romania extraterestra

Astazi se implinesc 25 de ani de la zborul in Cosmos al lui Dumitru Prunariu. Motiv sa rememoram ceva aproape uitat: de peste trei decenii, facem parte din clubul select al tarilor implicate in explorarea spatiului cosmic.

Astazi se implinesc 25 de ani de la primul zbor in cosmos al unui roman: Dumitru Dorin Prunariu. Aventura extraterestra a romanului a fost "perla coroanei" ce apartine unui program spatial. Care, desi mai discret decat cel derulat de marile puteri, dureaza de peste trei decenii.

In afara specialistilor, foarte putini romani mai stiu acum ca, de peste trei decenii, tara noastra face parte din "clubul select" al tarilor implicate in explorarea spatiului cosmic. Peste trei decenii, in cursul carora cateva zeci de instrumente si aparate deosebit de complexe au fost lansate la bordul unor sateliti ori statii orbitale. Chiar daca in cursa contracronometru, la care am participat alaturi de liderii mondiali in domeniu, realizarile noastre tehnice nu au fost la fel de spectaculoase, ele nu au fost totusi lipsite de importanta. Ajunse rand pe rand in cosmos, fiecare dintre acele esantioane de inteligenta alcatuieste, fie si imaginar, o mica, dar adevarata, Romanie extraterestra. Demarat la sfarsitul anilor ’60, programul spatial romanesc functioneaza chiar si astazi. Din pacate la relanti si deosebit de discret.

"MADE IN ROMANIA". Conditiile de mediu extrem de dure si ostile existente dincolo de atmosfera terestra transforma orice problema, indiferent cat de marunta sau de banala ar fi ea, intr-o proba dura, adeseori foarte greu de depasit. Asigurarea conditiilor de mediu sunt necesare pentru supravietuirea astronautilor, dar si monitorizarea de la foarte mare distanta a starii lor de sanatate si a modului in care este ea influentata de lipsa fortei de gravitatie, au fost dintotdeauna probleme complicate care a trebuit sa fie studiate atent, iar pentru fiecare dintre ele s-au gasit solutii specifice. In plus, au mai existat si nenumarate programe de cercetare stiintifica, pentru care a fost nevoie sa se inventeze un instrumentar adecvat, care nu exista inainte de aparitia zborurilor cosmice. Integrate in programul international de cercetari "Intercosmos", cele mai multe dintre activitatile spatiale romanesti s-au inscris in aceasta ultima categorie si au avut ca rezultat crearea unei game largi de aparatura stiintifica. Pana la inceputul anilor ’90, Romania "extraterestra" a ajuns in spatiul cosmic cu ajutorul unor vehicule spatiale sovietice. Aflate sub tutela "fratelui" si in plina competitie cu "lagarul" capitalist, tarile socialiste au inceput, inca din 1965, sa colaboreze in domeniul cercetarii si utilizarii spatiului cosmic. In cadrul unor aranjamente internationale complexe, sovieticii puneau la bataie atat infrastructura necesara oricarei lansari in spatiu, cat si pe specialistii lor care aveau deja o mare experienta in domeniu. Primul dintre obiectele "Made in Romania" trimis in spatiul extraterestru a fost un detector de radiatie cosmica instalat, in 1972, la bordul satelitului "Interkosmos 6". Ulterior, in anii 1974 si 1975, doua detectoare similare au fost instalate pe satelitii "Cosmos 690", respectiv "Cosmos 782".

COOPERARE. Programul spatial romanesc s-a bazat decenii la rand pe navele rusesti lansate de la Baikonur. Statia spatiala MIR (stanga) a "mostenit-o" pe cea care l-a gazduit pe Dumitru Prunariu in 1981

Doi ani mai tarziu, in 1977, satelitii "Interkosmos 17" si "Cosmos 936" au beneficiat si ei de cate un detector de radiatie romanesc. In 1978, mai multe magnotrometrice, precum si aparatura specializata in studiul plasmei cosmice au fost instalate pe satelitul "Interkosmos 18". In 1979, au urmat alte doua detectoare de raze cosmice, au fost amplasate unul la bordul satelitului "Cosmos 1129", iar celalalt la bordul statiei "Saliut 6". In 1980, studiile de magnometrie si asupra plasmei cosmice au continuat la bordul satelitului "Interkosmos 20". Anii 1982, 1985, 1986 si 1989 au marcat prezenta, atat la bordul unor alti sateliti din gama "Cosmos" (1514, 1781, 2044), cat si a statiei orbitale "Saliut 7", a altor aparate romanesti. O data cu prabusirea "Cortinei de Fier" s-a aflat ca o buna parte a programului spatial sovietic a avut si o importanta componenta militara. In aceasta categorie s-a inscris majoritatea satelitilor lansati in cadrul programului "Cosmos". Plasati pe orbite aproape identice, cei peste 2.300 de sateliti lansati sub acest nume au fost mai ales sateliti, iar experimentele efectuate la bordul lor au alcatuit infrastructura a ceea ce s-ar fi dorit sa fie "Razboiul stelelor", in varianta sovietica. Dupa 1990, destramarea blocului sovietic, dar si criza perpetua in care a intrat economia romaneasca au micsorat foarte mult participarea noastra la explorarile cosmice. Totusi, programul spatial romanesc a continuat, chiar daca la o scara cu mult mai mica. In ultimii ani, "Romania extraterestra" s-a completat cu doua magnetometre SG-R8 care, incluse in proiectul "Interball", au fost amplasate la bordul satelitilor "Ma- gion-4" si "Magion-5", lansati la 2 august 1995, respectiv 28 august 1996. De asemenea, "Dispozitivul de Calcul la Bord" care face parte din proiectul rusesc "Priroda" a fost trimis in spatiul cosmic la 23 aprilie 1996, la bordul statiei orbitale "MIR".

"Lansarea altui roman in spatiu depinde si de conjunctura, sa zicem, geo-politica. Si rusii, si americanii trimit in cosmos oameni din tarile cu care au fie colaborari foarte bune, fie interese politico-economice. Mai nou, rusii se pregatesc sa trimita in spatiu un malaiezian. Si asta pentru ca Malaiezia a cumparat de la ei 30 de avioane Suhoi 37. Cand vreuna dintre marile puteri cosmice va considera util, vom putea avea un alt om in cosmos. Este foarte posibil ca acest lucru sa se intample prin initiativa privata" Dumitru Prunariu

La nivel teoretic, cursa pentru cucerirea spatiului cosmic a inceput la scurt timp dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Prima lansare cu adevarat reusita, Sputnik-ul sovietic, a avut loc in 1957. Primii astronauti au fost niste animale. Rusii au trimis-o in spatiu pe celebra catelusa Laika, iar americanii mai multe maimute, care au experimentat starea de imponderabilitate. Primul om care a reusit sa vada Pamantul din spatiul cosmic a fost rusul Iuri Gagarin. La 12 aprilie 1961, el a fost trimis in spatiul extraterestru cu nava Vostok 1, la bordul careia a zburat, timp de o ora si jumatate, la o altitudine de 327 de kilometri. Americanii s-au miscat si ei rapid si, la 5 mai 1961, l-au trimis in spatiu, pentru 15 minute, pe Alan B. Shepard. Cursa spatiala a continuat, iar ultimul cuvant l-au avut americanii, care, la 16 iulie 1969, au reusit sa trimita primul echipaj uman pe Luna.