Sărutul, “coordonat” de buza inferioară

Potrivit unui studiu al cercetătorilor australieni de la Universitatea din Adelaide, în cazul gurii, buza inferioară deţine un rol mai important decât cea superioară, ajutându-ne să zâmbim mai frumos, să vorbim mai corect, să mâncăm mai sănătos şi să...sărutăm mai pasional.

Diferenţă. Potrivit cercetărilor instituţiei de învăţământ menţionate  buza inferioară joacă un rol mai important decât cea superioară atunci când o persoană intenţionează să zâmbească, să vorbească, să mănânce sau să îşi sărute partenerul. Potrivit Dr. Gabrielle Todd, neurolog al universităţii australiene amintite, sensibilitatea celor două buze nu este identică în cazul gurii unei persoane. Senzaţiile resimţite la nivelul  buzei inferioare sunt mult mai puternice decât cele înregistrate în cazul buzei superioare. Receptorii senzoriali prezenţi în piele şi la nivelul buzelor joacă un rol foarte important în transmiterea mesajelor către creier, organ ce controlează mişăcările întregului corp. De exemplu, receptorii prezenţi la nivelul palmei pot furniza informaţii  referitoare la poziţia unui unui obiect şi la distanţa pe care trebuie să o parcurgem pentru a putea veni în contact cu acesta. Cu toate că, atât mâinile cât şi buzele au o reprezentare seminificativă la nivel cerebral, cele din urmă prezintă o densitate sporită de receptori senzoriali faţă de cele dintâi. Receptorii de la nivelul buzelor transmit creierului informaţii referitoarea la poziţia acestora şI la starea lor, ce poate fi încordată sau relaxată. Receptorii respectivi pot juca un rol important în mişcări ale buzelor precum sărutatul sau zâmbitul, formarea corectă a cuvintelor în timpul vorbirii sau hrănirea corectă. De asemenea, acestea pot preveni eventuale accidente ce pot apărea la înghiţire.

Caracteristici. Deşi buzele prezintă la suprafaţa lor acelaşi tip de receptori ca şi degetele, se cunosc puţine date despre sensibilitatea celor dintâi. Todd a testat sensibiliatea buzelor pe un eşantion format din 23 de persoane folosind o serie de discuri din plexiglas cu diametrul de 1,5 cm şi care aveau trasate şanţuri fine pe suprafaţa lor. Distanţa dintre şanţuri varia între 0,25 mm şi 3,5 mm. Cercetătorii au constatat că buza inferioară manifesta o sensibilitate mai mare decât cea superioară în depistarea şanţurilor. Astrfel, creierul este mai receptiv la semnalele transmise de buza inferioară decât la cele emise de buza superioară în coordonarea zâmbetului şi a vorbirii.

Refacere. Potrivit lui Todd, rezultatele recentului studiu îi pot ajuta pe specialişti să realizeze teste pentru sensibilitatea buzelor în cazul unor leziuni ale nervilor de la nivelul acestora ce pot surveni în urma unor intervenţii stomatologice sau de chirurgie facială. Cercetătoarea este de părere că experimentul îi poate ajuta şi pe specialiştii în logopedie. Dacă aceştia îi învaţă pe pacienţi cum să formeze corect cuvintele, ei trebuie să reţină faptul că sensibilitatea buzei inferioare este net superioară celei a buzei superioare. Realizatorii au constatat existenţa unei diferenţe esenţiale între sensibilitatea degetelor şi cea a buzelor. Receptorii de la nivelul degetelor sunt mai sensibili faţă de obiectele ce vin în contact cu regiunea lor ventrală faţă de cele care ating partea lor dorsală. Specialiştii sunt de părere că sensibilitatea depinde orientarea şanţurilor de la nivelul amprentelor şI de elasticitatea tegumentului. Paradoxal, însă, diferenţele respective nu se înmregistreaza în cazul buzelor.