Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In inima capitalei austriece, Muzeul de Istorie Naturală, unul dintre cele mai mari din lume, işi intămpină vizitatorii cu lumile sale de la inceputul vieţii pănă in prezent.
In inima capitalei austriece, Muzeul de Istorie Naturală, unul dintre cele mai mari din lume, işi intămpină vizitatorii cu lumile sale de la inceputul vieţii pănă in prezent.
Impăratul Franz Ioseph I, aparţinănd dinastiei Habsburg, a decis crearea lui. Timp de aproape două decenii, in secolul al XIX-lea, din 1851 pănă in 1876, colecţiile imperiale ale Casei Habsburg, strănse la curtea austriacă de predecesorii lui Franz Ioseph, au fost reorganizate pentru a putea fi accesibile marelui public. In 1889, Muzeul Imperial de Istorie Naturală şi-a deschis porţile. Ulterior, după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, muzeul este cunoscut sub numele de "Muzeul de Istorie Naturală din Viena".
RING. Plasat in zona de maxim interes turistic, in Ring-ul vienez, practic centrul istoric al capitalei austriece, Muzeul de Istorie Naturală este unul dintre cele mai mari la nivel mondial, găzduind colecţii din toate erele geologice ale planetei noastre.
Exemplarele de batracieni prinse in scănteierile stinse ale borcanelor cu formol sunt o altă atracţie pentru vizitatorii Muzeului de Istorie Naturală de la Viena. Pe lăngă broaşte, specii de peşti, precum peştele cu ţepi, sunt expuse curioşilor insoţite de explicaţiile aferente despre zona unde sunt intălnite.
Oasele imenselor mamifere care cutreierau nesfărşitele intinderi ale stepelor siberiene, inainte ca glaciaţiunea să trimită mamuţii in arhivele ştiinţelor naturale, intămpină impozant privitorul. Colţii de fildeş, mult mai mari decăt ai oricărui elefant din ziua de azi, sunt o atracţie care fascinează.
Lebăda albă este o specie intălnită numai in emisfera nordică a Terrei. Speciile cu alb şi negru sunt comune emisferei sudice. Considerate simbolul desăvărşit al graţiei şi eleganţei, lebedele sunt fidele, avănd in general un singur partener de viaţă. Lebăda este deseori prezentă in cosmogoniile antice.
Strămoşii din erele geologice străvechi ai crocodililor actuali pironesc cu privirile lor reci vizitatorii, din spatele pereţilor de sticlă unde sunt expuşi. Cu boturile lungi şi subţiri, crocodilienii din vechime stărnesc fiori pe şira spinării, la fel ca şi urmaşii lor direcţi din ziua de azi, aligatorii sau crocodilii ce populează Terra.
Te intămpină preocupat să se uite intr-un punct care iţi ocoleşte privirea, dar parcă aştepţi să-şi intoarcă masivul cap şi să te pironească pe loc cu o uitătură curioasă. Ursul polar din muzeul vienez este conservat atăt de bine, incăt ai impresia că este viu. Copiii vor fi cu siguranţă incăntaţi de această apariţie "exotică".
De la oulă de raţă la cele de şoim, trecănd prin cele ale găştei cenuşii, ale lopătarului sau ale berzei, experţii ornitologi ai Muzeului de Istorie Naturală de la Viena au găsit o modalitate atractivă de a oferi talia ouălor depuse de diferitele specii de păsări, aranjăndu-le comparativ pe un panou de mari dimensiuni.
Muzeul permite o panoramă "sub lupă" a insectelor, unele fiind reconstituite sub formă de machete la scară mare, pentru ca toate detaliile anatomice să fie evidente. Totodată, textele de prezentare sunt găndite să incite curiozitatea vizitatorilor. "Ce se hrăneşte cu antenele, gustă cu picioarele şi digeră in afara corpului?" este textul de "teasing" pentru muscă.
Doritorii de senzaţii tari pot admira o tarantulă conservată intr-un habitat reconstituit cu exactitate. Colecţia de arahnide a muzeului din Viena face deliciul pasionaţilor de viaţa acestor adevăraţi "monştri" din lumea păianjenilor. Insă, pe lăngă tarantule, pot fi admirate şi alte exemplare din speciile acestor insecte, care stărnesc deopotrivă fascinaţia şi spaima.
Exemplarul impăiat de vultur grifon ce işi intinde majestuos aripile gata să-şi ia zborul pe deasupra capetelor vizitatorilor este remarcabil in mai multe privinţe. Este pasărea care poate zbura la cea mai inaltă altitudine, fiind observată şi la 10.000 de metri deasupra solului, avănd un văz care le poate permite să depisteze prada chiar şi la viteze de 32 de km/h.
