Theodor Kocher - Premiul Nobel pentru Medicină 1909

Theodor Kocher s-a născut în Berna, unde şi-a petrecut şi cea mai mare parte din viaţă. A fost al şaselea copil într-o familie protestantă, deosebit de religioasă.

Theodor Kocher s-a născut în Berna, unde şi-a petrecut şi cea mai mare parte din viaţă. A fost al şaselea copil într-o familie protestantă, deosebit de religioasă. Primii ani de şcoală i-a petrecut tot în Berna, unde a urmat şi facultatea. Sprijinul pri­mit atât din partea mamei sale şi, mai târziu, din partea soţiei l-au ajutat să-şi termine studiile fără întreruperi. A învăţat sub condu­cerea lui Bernhard von Langenbeck în Berlin şi l-a avut apoi ca profesor pe Theodor Billroth la Viena. În 1872, la vârsta de 31 de ani, a fost numit profesor la clinica de chirurgie a Universităţii din Berlin, post pe care l-a menţinut timp de 45 de ani.

RECUNOAŞTERE. Kocher a fost membru onorific la numeroase academii şi societăţi medicale, printre care Societatea Chirurgicală Germană, Academia de Medicină din New York, Societatea Medicală Regală din Viena şi Academia Medicală Militară din Sankt Petersburg. În 1902 a fost numit preşedinte al Societăţii Germane a Chirurgilor din Berlin, iar 1905 a prezidat Congresul Chirurgical Internaţional de la Bruxelles. De-a lungul vieţii a ofe­rit lumii ştiinţifice un număr de 250 de lucrări originale, cu ajutorul cărora a îmbunătăţit imaginea chirurgiei şi a ajutat la tratarea multor afecţiuni letale.

ÎN FAMILIE. Theodor Kocher a fost căsătorit cu Marie Witschi şi a avut trei fii. Cel mai mare dintre ei, Albert, a devenit profesor de chirurgie, oferindu-i un ajutor important tatălui său în munca de cercetare. În întreaga sa carieră medicală, Kocher a efectuat un număr de 2.000 de tiroidectomii.

Tiroidectomia

Theodor Kocher a fost iniţial cunoscut în chirurgie pentru o tehnică de tratare a unui umăr dizlocat. Astăzi, tehnica este cunoscută ca “metoda Kocher”. A publicat lucrări pe o gamă variată de domenii. Cele mai importante subiecte abordate sunt homeostazia, tratamentele antiseptice, bolile chirurgicale infecţioase, osteomielita acută, hernie strangulată şi chirurgie abdominală. A inventat şi unele instrumente chirurgicale specializate, cum ar fi “pensele Kocher”, folosite şi astăzi. Între timp, a îmbunătăţit metodele de operare a plămânilor, stomacului, herniei, intestinelor şi nervilor cranieni, însă ceea ce l-a făcut celebru a fost prima operaţie de tiroidectomie şi inaugurarea chirurgiei endocrinologică. În ciuda îndemânării chirurgicale, după primele 100 de tiroidectomii, Kocher a declarat că 30 dintre ele au cauzat disfuncţii grave. Ulterior s-a descoperit că lipsa secreţiilor tiroidei era cea care cauza boala, însă Kocher a demonstrat că nu doar lipsa glandei duce la hipertiroidism, ci şi prezenţa guşei, care împiedică funcţionarea adecvată a glandei. Aceste observaţii ale chirurgului au dus la crearea unui noi tratament pentru disfuncţiile tiroide. În 1914 a fost izolat hormonul numit tiroxin, care a fost folosit alături de iod pentru un tratament eficient al guşei endemice. Iniţial privite cu neîncredere, ideile sale în legătură cu la glanda tiroidă i-au adus lui Theodor Kocher, în 1909, Premiul Nobel pentru Medicină, ca o recunoaştere a muncii sale de cercetare în domeniile fiziologiei, patologiei şi chirurgiei glandei tiroide. În prezent, 5% din populaţie încă suferă de disfuncţii ale acestei glande.

CV

Data nasterii

25 august 1841

Locul nasterii

Berna, Elveţia

Carierå

1865 – obţine doctoratul;

1872 – devine profesor de chirurgie şi este numit director la Clinica Chirurgicală Universitară din Berna;

1902 – este numit preşedinte al Societăţii Germane a Chirurgilor din Berlin;

1909 – este laureat al Premiului Nobel pentru Medicină;

1912 – donează universităţii 200.000 de franci elveţieni şi înfiinţează Institutul de Cercetare în Biologie;

27 iulie 1917 – încetează din viaţă la Berna, la vârsta de 76 de ani, din cauza unei boli renale.