Theodor Neagu

Acad. Theodor Neagu este de o viaţă întreagă specialist în micropaleontologie. Unul foarte bun. De fapt, în mediile ştiinţifice este cotat drept unul dintre cei mai buni din Europa.

De obicei, considerăm fosile doar ciolanele preistorice, scoase din culcuşul lor de piatră cu dalta şi cu barosul. Nu, acestea nu sunt singurele: există şi fosile vizibile doar la microscop. Înghesuite cu miile într-un centimetru cub de rocă, ele sunt urmele fiinţelor mărunte, care alcătuiau cândva planctonul marin: oastea fără de număr a unor specii aflate dintotdeauna la baza lanţului trofic. Dar asta nu înseamnă că ar fi lipsite de importanţă. Din contră: fără ele viaţa ar fi imposibilă, căci în absenţa lor ciclurile vitale s-ar opri pentru totdeauna. Aşezate cuminţi, strat după strat, în roci provenite de pe fundul unor mări străvechi, ele sunt "ceasul" care indică "ora exactă" a rocilor care le conţin. Şi "materia primă" a micropaleontologiei, ştiinţă căreia acad. Neagu i-a dedicat o viaţă de studiu.

SAVANTUL. Privită strict cantitativ şi socotită contabiliceşte, activitatea ştiinţifică a academicianului Neagu înseamnă publicarea a peste o sută de lucrări de specialitate. Iar acestea se întind de la teza de doctorat, distinsă de Academia Română cu premiul "Grigore Cobălcescu", până la Tratatul de Micropaleontologie, primul publicat în ţara noastră. În ceea ce priveşte munca de cercetare, înseamnă descoperirea a 180 de specii, genuri şi familii de fiinţe microscopice. Străvechi. Şi este foarte posibil ca descoperirile să nu se oprească aici. Ajuns la o vârstă seniorială, academicianul îşi continuă cercetările. Permanent îl poţi găsi în Laboratorul Catedrei de Paleontologie a Universităţii, în faţa microscopului.

CARIERĂ ŞTIINŢIFICĂ. Theodor Neagu s-a născut la Giurgiu. Apoi, a venit în Bucureşti; chiar şi acum se mândreşte cu faptul că este absolvent al liceului Mihai Eminescu. Aici, profesorul de zoologie Constantin Drăgoi l-a îndrumat spre ştiinţele naturale. Între 1951 şi 1955 a urmat cursurile Facultăţii de Geologie-Geografie, pe care a absolvit-o cu diplomă de merit. A fost singurul din promoţia lui solicitat să rămână în învăţământul superior. Ulterior, prof. Emilia Saulea, membru corespondent al Academiei, prima femeie paleontolog din România, i-a arătat frumuseţea micropaleontologiei. În timp, a urcat pas cu pas toate treptele obligatorii pentru un savant care este şi dascăl de învăţământ superior. În 1965-’66 a avut un stagiu de specializare în SUA. Stagiu coordonat de profesorii R. C. Moore de la Lawrence Kansas University şi H. V. Andersen de la Luisiana State University. Alte trei luni petrecute în 1970 la Universitatea din Frankfurt, pe Main, au fost ultimul său contact cu străinătatea de până în 1990. "Este o ştiinţă complexă, în care noutăţile apar de la o zi la alta. Schimbul de experienţă între specialişti este obligatoriu. Dar după 1970 nu mi-au mai dat voie să ies în străinătate. Spuneau că nu prezint garanţii morale. Păi, de ce? Mă duceam acolo ca să fur, ca să dau cuiva în cap? Dar nu contează. Mi-am făcut treaba aici, acasă. Am călcat cu piciorul depozitele sedimentare din toată ţara. Mă ocup de nevertebrate. Dar micropaleontologia a rămas marea mea pasiune. Aici vezi cum lucrează legile evoluţioniste." În 1990 a fost numit, prin concurs, profesor universitar. În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Iar în 2001 a devenit membru titular. Acad. prof. dr Theodor Neagu are în spate o carieră de peste cinci decenii. O viaţă de om. La timpul cuvenit, a fost ucenicul unor profesori de elită. Apoi, i-a venit şi lui vremea să ducă ştafeta mai departe: a format generaţii întregi de savanţi. Sau, după cum spune el însuşi: "N-am păstrat nimic doar pentru mine. Când o să plec Dincolo o să-mi întâlnesc profesorii şi o să le pot spune că nu i-am făcut de ruşine şi am dat mai departe ce am primit de la ei". Vorbeşte cu plăcere despre ucenicii săi: "Îi consider prieteni ai mei. Dar încerc să-i conving că omul, oricât de valoros ar fi, este zero fără cultură şi educaţie".


MICROFOSILE
În lumea lor microscopică, fiinţele monocelulare acvatice şi-au creat dintotdeauna un soi de armuri de protecţie, din diverse substanţe minerale. La moartea "locatarului", acestea cad pe fundul apei, unde se adună în straturi succesive. Specialiştii le numesc "fosile marcher", deoarece descriu cu exactitate perioada geologică şi mediul din care provin. Studiul microfosilelor este indispensabil în industria petrolieră. Apariţia lor în materialul extras din puţul sondei arată vârsta straturilor geologice străbătute, dar indică şi posibilitatea existenţei unui zăcământ. Nu există companie petrolieră care să nu aibă şi un compartiment de micropaleontologie.

GENERAŢII
Acad. prof. dr Theodor Neagu este legat sufleteşte de generaţiile de specialişti pe care i-a format de-a lungul timpului. I-a urmărit în timpul studenţiei, când mergea cu ei pe teren (în stânga fotografiei de jos), dar şi acum, când mulţi dintre ei au ajuns deja oameni de ştiinţă respectaţi. Iar atunci când au nevoie de un sfat nu se sfiesc să-l ceară de la dascălul lor. La rândul său, academicianul priveşte spre înaintaşii săi, fondatori ai paleontologiei româneşti, cu veneraţia cuvenită unor maeştrii care i-au ghidat viaţa. Şi face tot posibilul ca micul punct muzeal de la Universitate (sus) să devină un adevărat templu, în care sunt păstrate urmele trecerii lor prin lume.

CV

S-a născut în Giurgiu, la 20 septembrie 1932

1951-1955: student la Universitatea Bucureşti

1965: doctorat în paleontologie

1965-’66: stagiu de specializare în SUA

1990: profesor universitar

23 martie 1993: membru corespondent al Academiei

2001: membru titular al Academiei

Este autor a peste o sută de lucrări ştiinţifice. Îşi continuă cercetările în cadrul Laboratorului de Paleontologie de la Universitatea Bucureşti.