Tolba cu minuni de la Nanjing

La trei, patru ore de mers din Shanghai în direcţia nord-vest, un drum cam la fel de lung ca cel de la Bucureşti la Sibiu, se află oraşul Nanjing, actuala capitală a provinciei Jiangsu şi unul dintre cele mai covârşitoare simboluri istorice şi culturale ale Chinei.

Poziţia geografică (oraşul este situat pe malul drept al fluviului Yangtze) i-a conferit, de-a lungul timpului, un loc extrem de important în rândurile marilor centre economice ale lumii. Oraşul cu peste 7,7 milioane de locuitori şi-a jucat cartea norocoasă, câştigându-şi, pe drept, meritul de a găzdui, în 2014, Jocurile Olimpice pentru Tineret. În prezent, metropola se mândreşte şi cu titlul de al doilea centru comercial important al Chinei de Est, după Shanghai.

În acest oraş atât de dinamic, istoria şi cultura şi-au păstrat locul binemeritat (de altfel, peste tot în China se investesc bani grei pentru conservarea trecutului). Legenda spune că primii oameni s-au stabilit aici în urmă cu 5.000-6.000 de ani. Au venit din munţi pentru a căuta o sursă de hrană. Pe care au găsit-o în apele bogate ale fluviului Yangtze şi ale râului Qinhuaihe, în pădurea bogată şi deasă din împrejurimi şi în solul bogat.

Potrivit istoricilor, primele pietre de temelie ale oraşului au fost puse în urmă cu două milenii şi jumătate. Liderii a trei dinastii au construit trei fortificaţii în zona care astăzi poartă denumirea de Nanjing. Privite împreună, aceste fortificaţii aveau o formă nedefinită şi chiar grotescă, de aceea oamenii locului le denumeau "Oraşul fantomă" sau "Oraşul de piatră". În anul 229 d.Hr., în timpul regatului Wu, a avut statut de capitală pentru un timp scurt.

În 1368, după ce primul împărat al dinastiei Ming a mutat reşedinţa administrativă la Nanjing, un zid uriaş a început să fie ridicat în jurul oraşului. Avea să fie cea mai lungă contrucţie din lume la vremea aceea şi, mai târziu, s-a dovedit şi una dintre cele mai trainice. Ambiţiosul proiect - pentru care au fost folosiţi şapte milioane de metri cubi de pământ şi alte materiale - poate fi observat şi astăzi în partea de sud a oraşului, unde porţiuni mari ale fortificaţiei au rămas intacte.

Împăratul Zhu Yuangzhang (cunoscut şi sub numele de Hongwu, care în traducere înseamnă "o mare putere militară") a ordonat ca 200.000 de muncitori să lucreze timp de 21 de ani la acest zid, care îi conferea, pe lângă protecţie în faţa invadatorilor, şi siguranţa de continuitate a suveranităţii.

Câţiva ani mai târziu, o altă construcţie impunătoare se ridica încet, încet spre cer: mausoleul împăratului Zhu Yuanzhang şi al soţiei sale, împărăteasa Ma. Circa 100.000 de oameni au trudit pe şantierul amplasat în estul oraşului, la poalele Muntelui Purpuriu. Zi de zi şi noapte de noapte paza monumentului funerar a fost asigurată de 5.000 de soldaţi.

Impresionantul mausoleu, care astăzi este inclus în patrimoniul UNESCO, adăpostea, între altele, o lespede sculptată în piatră, înaltă de 8,78 metri şi aşezată pe spinarea unei broaşte ţestoase gigant. Un animal a cărui simbolistică diferea de la un popor la altul, pentru europeni având conotaţii în forţele răului, iar pentru asiatici şi, în special pentru chinezi şi indieni, fiind considerat baza de susţinere a Pământului. Legendele din est spun că Planeta noastră avea formă plată şi era purtată în spate de patru elefanţi uriaşi, aşezaţi pe carapacea unei broaşte ţestoase bătrâne şi înţelepte.

În mausoleul împăratului Hongwu, broasca ţestoasă, care măsura iniţial 5,15 metri lungime, 2,54 metri lăţime şi 2,8 metri înălţime, era înconjutată de 12 perechi de animale-străjeri. Alături se aflau două columne decorative (denumite "huabiao") şi patru perechi de ofiţeri de rang înalt din armata împăratului, sculptaţi în piatră. Statuile lor reprezintă pavăza, protecţia acordată lui Zhu Yuanghang după trecerea sa în nefiinţă.

O altă construcţie fastuoasă, care datează din secolul al XV-lea, dar care a fost distrusă aproape complet în urmă cu aproximativ 200 de ani, a fost Turnul de Porţelan, o pagodă impresionantă de 79 de metri înălţime, realizată din cărămizi de porţelan de culoare albă şi încrustată cu figuri de animale, plante şi scene religioase. În 1421, când şi-a pierdut statutul de capitală (reşedinţa dinastiei Ming este mutată de fiul împăratului Zhu Yuanghang la Beijing), Nanjing era cunoscut ca cel mai mare oraş din lume, având o populaţie estimată la 487.000 de locuitori.

În 1912, după revoluţia Xinhai, care l-a înlăturat de la putere pe ultimul împărat al Chinei şi l-a adus în fruntea ţării pe primul preşedinte provizoriu, Dr Sun Yat-Sen (rămas în istorie sub titulatura de "părintele Chinei moderne"), Nanijing a redevenit capitală. Sun a condus revoluţia împotriva guvernării Qing, mişcare care a pus capăt, în 1911, sistemului monarhist.

În 1926, la un an de la moartea lui Sun, la poarta de sud a oraşului a început construcţia unui mausoleu de o frumuseţe aparte închinat memoriei acestui om care a schimbat soarta ţării sale. Monumentul, care îmbină elemente arhitecturale tradiţionale din diferite perioade de timp, a fost ridicat pe una dintre coamele Muntelui Purpuriu, iar cele 392 de trepte care duc spre mausoleu sunt flancate de pini, chiparoşi şi ginkgo (un copac cunsocut şi sub numele de "Părul fetei").

Între anii 1911 şi 1949, pentru ultima dată în istoria sa, Nanjing şi-a recăpatat statutul de capitală, de data aceasta a Republicii Chineze. Vizitatorul care calcă astăzi pragul oraşului se va lăsa uşor purtat de lecţiile de istorie şi cultură. Oriunde te-ai uita, ai ceva de învăţat. Vei putea călca pragul actualului Muzeu de Istorie Modernă (fostul Palat prezidenţial), dar şi al Monumentului Masacrului din 1937 (ridicat în memoria sutelor de mii de oameni omorâţi cu bestialitate de trupele japoneze).

Vei avea ocazia să vizitezi Templul lui Confucius, a cărui piatră de temelie a fost aşezată în urmă cu un mileniu şi jumătate şi care, în 1168, adăpostea cea mai importantă academie din întreaga Chină. Templul a fost ridicat în 1034, dar abia după opt secole construcţia avea să fie finalizată. În 1937, în timpul invaziei japoneze, lăcaşul şi împrejurimile sale au fost arse din temelii. A fost nevoie de mai bine de 50 de ani pentru ca acest complex al spiritualităţii să fie reclădit.

Nanjing a fost capitala a zece dinastii şi regimuri (Wu, Jin, Sung, Qi, Liang, Chen, Tang, Ming, Taiping şi Republica Chineză). A învăţat din trecut mult mai bine decât alte oraşe la fel de înfloritoare. Astăzi, metropola are 40 de universităţi şi colegii, 300 de institute de cercetare, a treia cea mai mare bibliotecă din China...