A fi

"Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întreg Universul", este scris pe frontispiciul templului de la Delphi.

Cunoaşterea noastră cu adevărat o realizăm nu numai prin înţelegerea lumii materiale pe care ne-o descoperă lumina fizică, ci mai ales prin cunoaşterea de dincolo de materie, unde străluceşte lumina spirituală. Spiritul este o componentă a existenţei de dincolo de materie, a existenţei fundamentale. În fi­lo­sofia Vedanta, "realitatea nu este altceva decât conştiinţa luminoasă". Prin lumina spirituală vedem adevărul absolut, iar prin lumina fizică adevărul relativ. Dacă privim în semiîntuneric o funie aflată în iarbă, putem să tresărim de frică, gândindu-ne că ar putea fi un şarpe. În viaţa materială, simţurile realizează un transfer de informaţii din lumea înconjurătoare, care ne poate induce un adevăr relativ.

Extrasenzorial, noi avem acces la Universul de Dincolo de Vizibil, un univers în care se găseşte şi spiritul, Universul Luminii Divine. Oricare dintre noi purtăm un spirit aflat pe o anumită treaptă de evoluţie. Fiecare nivel spiritual are acces până la o anumită treaptă de cunoaştere a Universului Invizibil. Cu cât un spirit este mai evoluat, cu atât creşte nivelul de percepţie. Spiritele joase nu pot intra în rezonanţă cu acest Univers din afara materiei şi îi neagă existenţa. Prin cunoaşterea a ceea ce se află în afara noastră, cât şi prin cunoaşterea interiorului conştiinţei noastre, cu ajutorul meditaţiei, se pot depăşi barierele gândirii liniare, specifice vieţii materia­le. Se poate ajunge în acest mod, prin trans­cen­denţă, la conexiunea cu Adevărata Existenţă, imposibil de definit prin cuvinte, căci acestea sunt expresia unei gândiri liniare.

Prin cunoaşterea existenţei, verbul după care ne conducem în viaţă nu va mai fi "a avea", ci "a fi", în sensul de a deveni. A avea este trecător, pe când a fi este etern. Iisus a spus "Eu sunt Lumina şi Viaţa", sau altfel spus Scânteia Spiritului şi Materia. Prin învăţăturile filosofiei Zen se explică astfel trascendenţa spirituală: "Umbra bambusului mătură scara cât este noaptea de lungă, totuşi, aceasta nu ridică nici un fir de praf" sau " razele lunii pătrund până în fundul iazului, totuşi, în apă nu rămâne nici o urmă" sau "o mână care aplaudă nu produce nici un sunet".

Din punct de vedere al sănătăţii, perturbarea funcţiei sau structurii unui organ îşi găseşte originea în conştiinţă sau, altfel spus, în spirit. Acolo se pun bazele stării materiale ale afecţiunilor. O conştiinţă tulbure, care are o încărcătură apăsătoare, duce la tulburarea câmpului energetic al corpului şi în cele din urmă la declanşarea disfuncţiilor sau alterarea structurilor organice ale acestuia. Afecţiunile şi însănătoşirea îşi au originea acolo, în conştiinţă. Din această cauză există spovedania, în religie, pentru a ne scăpa conştiinţa de frământările produse de greutatea apăsătoare a păcatelor. Astfel, tensiunile din conştiinţă dispar, zicem noi, prin iertare. Cu această ocazie dispare generarea de frecvenţe nocive produse de conştiinţă, fapt ce ajută la eliminarea afecţiunilor.

Ştiinţa a găsit elemente comune prezente în holografie şi existenţă.
Dr K. Pribram a demonstrat că creierul are proprietatea hologramei. Orice informaţie ajunsă în creier este comunicată întregului, deci fiecare părticică a lui poate furniza informaţii despre tot. Creierul, cu ajutorul simţurilor, culege informaţii despre lumea materială pe care le recompune, creând iluzia lumii înconjurătoare în interiorul său.

Universul fiind un tot unitar, format din toate particulele care îl compun, orice fenomen care se petrece are imediat un impact pretutindeni. Nimic nu se poate considera izolat, că afectează numai zonele de impact direct. Aşa că, atenţie la orice gând, vorbă sau faptă, căci afectează un întreg sistem!

Dacă se ia în considerare numai evoluţia vieţii pe Pământ, se poate afirma că a ajuns atât de "trepidantă", din cauza omenirii, încât este gata să "deraieze". Omul a evoluat în timp numai în ceea ce priveşte dezvoltarea civilizaţiei, dar ca individ, de la omul preistoric până la cel contemporan, evoluţia lui, din punct de vedere al moralităţii, este nulă. Există şi astăzi aceleaşi sentimentele nocive ca ura, invidia, răzbunarea, etc., însă acum uneltele de care dispunem sunt mult mai dezvoltate, faţă de cele de la începuturi, şi astfel a crescut intensitatea şi nivelul acţiunilor distructive, declanşate sub impulsul acestor sentimente. Dacă omenirea continuă în acest sens, se poate ajunge chiar până la distrugerea Terrei.

Evoluţia individuală se reflectă în evoluţia întregului Univers. Îmbolnăvirea sau vindecarea noastră duce la dereglarea sau echilibrarea lui, deci implicit şi a Pământului. Fiecare are acces oriunde oricând, oricum (ex: Experimentul Philadelphia). Oricine este în legătură cu el însuşi, este cu el, cel dinainte sau după. Astfel şi afecţiunile pot fi anihilate prin invocarea stării de sănătate din trecut, pe care o poate plasa în prezent.

Prin holografie se creează, cu ajutorul undelor laser, dintr-un obiect material o imagine virtuală identică cu acel obiect. Imaginea virtuală tridimensională şi obiectul respectiv aparţin unor lumi diferite. Dualitatea există şi în compoziţia Universului, o parte din el fiind format din unde energetice, iar cealaltă, din particule individuale de energie, primul fiind invizibil, iar al doilea vizibil. Universul se poate asimila cu o hologramă gigantică, în care, conform proprietăţii ei, fiecare element din ea se re­gă­seşte în orice parte din întreg. Deci, orice există într-un sistem face parte dintr-un alt sistem mai mare.

Prin legea reflexiei planurilor, două sisteme se pot potenta reciproc, pentru că fiecare conţine totul. Două fiinţe unite pot ajunge la o trăire de extaz pe care nu ar putea-o atinge separat. Întregul este superior însumării simple a părţilor, căci valenţele lor nu se însumează, ci se înmulţesc când acestea formează întregul.

Identificaţi cu o hologramă, avem o sumă de însuşiri. Suntem observatorii, observaţii, dar şi creatorii, cuprinşi într-un instantaneu care înglobează trecut, prezent şi viitor. Dintr-o singură celulă a corpului se poate înţelege între­gul univers. Orice părticică din noi este o poartă către înţelegerea universală. Limitele legilor materiale dispar, existenţa fiind identificată cu eternitatea. Călătoriile, privite prin prisma unui sistem de referinţă material, pot fi făcute în timp şi în spaţiu. Existenţa individuală, cu toate trăirile ei, trece prin trăirile totului, individul fiind în rezonanţă cu întregul. Putem lua orice formă, oricând. Suntem în sincronicitate cu tot ce există. Nu suntem limitaţi de corpul fizic şi avem acces permanent la orice informaţie din Univers, la orice corp subtil, la orice nivel de conştiinţă. Suntem întregul şi, în acelaşi timp, orice parte a sa. Iisus afirma: "Eu şi Tatăl suntem una". Suntem eliberaţi de viziunea materia­listă, limitată în explicarea existenţei, intrând în lumea unităţii, luminii şi a cunoaşterii. Paradoxul este că, chiar dacă aflăm aceste lucruri expuse în câteva pagini, nu le credem îndeajuns şi nu ajungem să le integrăm în viaţa noastră pentru a ajunge treptat la adevărata cunoaştere a existenţei.

Să considerăm că imaginea tridimensio­nală a hologramei reprezintă Universul de Dincolo
de Vizibil, iar obiectul după care se crează holograma respectivă reprezintă Universul Vi­zibil, material. Dar viaţa materială este proiecţia existenţei din Universul Invizibil, deci holograma ar fi originalul şi obiectul, produsul ei. Şi noi suntem produsul a ceea ce există în lumea nevăzută. Acolo există originalul.