Invulnerabilitatea

Fiecare om şi-a dorit în adâncul sufletului său, uneori exprimându-şi dorinţa, alteori rămânând ca un secret nespus vreodată, să fie imun, în mod normal, în faţa unor primejdii care i-ar afecta corpul. Cinematograful ne-a dat posibilitatea de a ne exterioriza cel mai bine această dorinţă ascunsă.

Câte desene animate, care ne-au delectat copilăria şi nu numai, au prezentat personaje care se accidentau, sufereau maltratări, mureau, ca apoi să devină vii şi nevătămate ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic? Câte filme de ficţiune n-au jonglat şi jonglează cu asemenea acţiuni la care privim şi spunem fără să ne impacientăm: Deh, aşa e în film, totul e posibil, e o convenţie!

Totuşi există şi în viaţă posibilităţi incredibile care aparţin invulnerabilităţii, de-a dreptul spectaculoase. Acest tip de fenomene paranormale se manifestă sub forma invulnerabilităţii mecanice (la contactul direct cu corpuri ascuţite, ajungându-se până la înghiţirea lor fără a se produce vreo leziune fizică), termice (la contactul direct cu focul) şi mai rar chimice (la ingerarea substanţelor chimice toxice sau la contactul acestora cu pielea corpului). Există atâtea exemple, începând cu legende şi continuând cu cazuri până în zilele noastre.

Exemple din legende şi nu numai
Ahile, eroul din Iliada lui Homer, copilul zeiţei Thetys şi al muritorului Peleus, a fost scufundat în apele subterane ale râului Styx de mama sa. Astfel, el a devenit invulnerabil la atingerea armelor, cu excepţia călcâiului de care a fost ţinut de mama sa când a fost introdus în apă. La asediul Troiei, Paris a nimerit cu o săgeată otrăvită chiar zona neprotejată, vulnerabilă, reuşind astfel să-l răpună.

Siegfried, un personaj din cealaltă parte a Europei, a ucis balaurul Fafner şi s-a scăldat în sângele acestuia, devenind imun la toate armele vremii. O frunză i-a picat pe spate, lăsându-l vulnerabil în acel loc. A fost ucis, fiind atins exact în acel punct.

Samson, a cărui putere se găsea în păr, a fost păcălit de Dalila, care i-a ridicat invulnerabilitatea tăindu-i podoaba capilară. Gregori Efimovici Rasputin a fost o personalitate controversată cu rol important în viaţa ţarului Nicolae al II-lea, a ţarinei Alexandra şi a fiului lor Alexei, pe care Rasputin îl trata de hemofilie cu puterile sale tămăduitoare. Legenda asasinării sale are legătură cu fenomenul de invulnerabilitate. Fiind considerat de un grup de nobili ruşi periculos pentru Imperiul Rus, din cauza influenţei lui asupra ţarinei, i-a fost pregătit un complot pentru a fi eliminat din preajma familiei ţarului. Toată acţiunea era coordonată de prinţul Felix Iusupov. Rasputin a fost invitat la palat şi ospătat, în vin punându-i-se cianură în cantitate suficientă pentru a ucide şase persoane. Rasputin, conform legendei, nu a fost afectat de otravă. Atunci el a fost împuşcat în piept de prinţ. Căzut la pământ, după o jumătate de oră el s-a ridicat şi l-a atacat pe prinţ, care a alergat să-şi anunţe prietenii. Împleticit, Rasputin a vrut să se îndrepte spre locuinţa ţarinei pentru a o înştiinţa despre complot. Un alt glonţ însă l-a făcut să se prăbuşească în zăpadă. A fost apoi lovit cu bâte, legat şi aruncat în apa Nevei. După trei zile, trupul său a fost găsit şi autopsiat. Cauza morţii s-a stabilit a fi fost înecul, dovedindu-se invulnerabil la otravă şi chiar la împuşcături.

În Insula Bali din Indonezia, există şi astăzi în ritualurile religioase ale unor triburi un fel de dans în care dansatorii, introduşi în transă, încearcă să-şi străpungă pieptul cu aşa-zisul cuţit sacru, însă pielea nu prezintă nici măcar o zgârietură. Ei simbolizează prin această luptă cu duhurile bune şi rele. După ieşirea din transă cuţitele sunt strânse imediat, pentru că imunitatea la înţepături dispare şi acestea ar putea răni sau chiar omorî pe dansatorii care ar încerca în continuare să verifice dacă sunt invulnerabili.

Un alt caz celebru de invulnerabilitate mecanică l-a constituit olandezul Arnold Henskers, cunoscut ca magician în prima parte a secolului XX sub numele de Mirin Dajo. Acesta, în timpul reprezentaţiilor publice se lasă străpuns de sabie. În mai 1947, aflat la un spital din Zürich, a făcut o demonstraţie care a rămas în istorie. După ce s-a dezbrăcat până la brâu, i-a fost înfiptă o floretă, care trecând prin zona organelor vitale a ieşit din corp prin spate. Însoţit de medici, cu floreta în corp, a urcat apoi scările spitalului pentru a face o radiografie. Toţi au rămas fără grai atunci când pe film a apărut arma care-i străpunsese într-adevăr corpul. După ce a fost scoasă floreta, la intrarea şi la ieşirea ei din corp au rămas două puncte, fără sângerări şi fără urmări grave.

Cazuri de invulnerabilitate termică sunt cunoscute chiar în număr destul de mare de-a lungul timpului.

După cucerirea Babilonului, regele Nabucodonosor a condamnat la moarte trei evrei, pentru refuzul lor de a se închina statuii din aur înălţate în Ierusalim. Aceştia au fost aruncaţi într-un cuptor încins, dar flăcările nu s-au atins de nici unul dintre ei. Atunci, ei au fost iertaţi, fiindu-le permis să-şi menţină credinţa religioasă. Ei erau Sandruc, Masur şi Abed Negro. Sunt cazuri cunoscute în istorie când persoane condamnate la ardere pe rug au fost invulnerabile, flăcările neatingându-se nici de veşmintele lor. Un asemenea caz este al ţăranului Claris, conducătorul unei răscoale din vremea lui Ludovic al XIV-lea, care, condamnat la ardere pe rug, nu a fost atins de flăcări.

Sfântul Francisc de Assisi a trecut prin foc în faţa unui sultan pentru a dovedi superioritatea creştinismului faţă de mahomedanism.

Englezul Daniel Douglass Home, care a trăit în secolul XIX, introducea mâinile în foc şi scotea cărbuni aprinşi pe care îi ţinea în palme, timp îndelungat, fără nici o problemă. El avea şi capacitatea de a transmite şi altor persoane din preajmă această imunitate la foc.

În 1937, revista Nature scria despre Ahmed Hussein, care fachir fiind, traversa desculţ un covor, lung de patru metri, de cărbuni aprinşi la o temperatură de 575şC fără a avea nici o urmă de arsuri pe tălpi.

Americanul Vernon Craig, în 1976, în cadrul Festivalului de Yoga şi Ştiinţe Esoterice din Maidenhead, Anglia, a mers desculţ pe cărbuni încinşi la temperatura de 812şC.

Fiinţă vulnerabilă
Omul este o fiinţă foarte vulnerabilă fizic, în comparaţie cu alte vietăţi. Nu este protejat de vreo cochilie, nu are pielea groasă, nu are blană sau gheare periculoase, nu are dinţi otrăvitori, dar în schimb are mintea cu ajutorul căreia poate produce arme de apărare care să-l facă invulnerabil. O parte dintre oameni caută prin iniţiere să ajungă la accesarea unor posibilităţi care să le confere puteri considerate paranormale, cu ajutorul cărora să poată sfida legile existenţei stabilite de către societate.

Un text foarte vechi scris în limba sanscrită arată că este posibilă obţinerea unor puteri paranormale, fiind prezentate şi căile de acces la aceste puteri divine. La puterile supranaturale (siddis) se poate ajunge prin naştere (janman), substanţe halucinogene (aushadhi), incantaţii (mantra), asceza (tapas) şi transa (samadhi).

Janman - prin naştere, origine, existenţa, încarnare se obţin puteri supranaturale moştenite sau înnăscute.

Aushadhi - prin folosirea plantelor psihotrope, anestezice, loţiuni şi elixiruri magice.

Mantra - prin incantaţii, invocaţii, recitirea formulelor magice, a rugăciunilor de invocare şi evocare, descântece, aruncarea de vrăji, blesteme sau binecuvântări, metode energetice (pranayama, câmpuri de sincronizare) şi informaţionale (auto şi hetero sugestia).

Tapas - prin asceză, practică asiduă, puteri supranaturale dobândite prin acţiuni purificatoare, care declanşează unificarea cognitivă, afectivă şi volitiva, monoideism, credinţa sau penitenţa - dorinţa intensă, situaţii limită în care se declanşează capacităţi miraculoase necesare supravieţuirii (privaţiuni, post negru, izolare senzorială în camera întunecoasă sau prin imersiune, imobilizare prin îngropare, maladii, moarte clinică, experienţe din preajma morţii, detaşarea de corp în cursul unor accidente.

Samadhi - prin transa mistică sau prin celelalte tipuri de transă: starea de fuziune, absorbţie concentrativă, extaz, transa shamanica, transa hetero şi auto hipnotica.

CONCENTRARE. Au fost cazuri când diverse persoane au participat la experimente de iniţiere pentru a putea merge pe cărbuni încinşi. După o lună de antrenamente zilnice, aproximativ 75% dintre cursanţi au reuşit să treacă peste covorul de cărbuni aprinşi fără să se ardă. Specialiştii care au cercetat asemenea cazuri, au constatat că în momente de slabă concentrare psihică, această imunitate la foc dispare şi corpul suferă arsuri foarte grave.

Practicarea invulnerabilităţii chimice este în general mai periculoasă din acelaşi considerent: deconectarea psihică produsă mai devreme de a fi eliminate din corp substanţele chimice periculoase ingerate. Sunt cazuri în care s-a constatat că unele persoane, în timpul crizelor nervoase sau după un consum excesiv de alcool, mănâncă sticlă sfărâmată, sparg pahare cu dinţii, mestecând apoi sticla şi înghiţind-o fără a avea urmări grave imediate.

DINCOLO DE FICŢIUNE. Adevăratul Univers, nu cel pe care îl cunoaştem sau la care avem acces, depăşeşte ficţiunea. El poate sau nu să fie localizat, este vizibil şi mai ales invizibil, prin particulă sau undă este material sau imaterial, continuu sau discontinuu. Să ne scufundăm în el cât mai adânc pentru a-l putea descoperi pas cu pas.