Mens sana in corpore sano!

Se spune despre nebuni că nu sunt în toate minţile şi nu ştiu de ce, pentru că oricare om are o singură minte. Eu nu ştiu cum sunt, dar ştiu că în mintea mea există un circuit lung, din care ies mai multe scurtcircuite.

Creierul uman este cea mai evoluată formă a materiei. El primeşte aproximativ 100.000.000 de biţi (unităţi informaţionale) într-o secundă, veniţi de la organele de simţ. Substanţa reticulară, acea reţea nervoasă din interiorul trunchiului cerebral, de 5-6 cm lungime şi circa 1 cm grosime, controlează milioanele de mesaje care sosesc la creier, selectându-le pe cele importante, care vor fi trimise apoi scoarţei cerebrale.

Astfel, ajung pe scoarţă, din această imensă cantitate de informaţii, numai câteva sute. Omenirea a reuşit să studieze şi astfel să cunoască numai structura materială a creierului. Procesele care au loc în timpul funcţionării lui rămân în continuare, în cea mai mare parte, în zona misterelor. Dovada este şi numărul mare al atâtor afecţiuni psihice nerezolvate.

Neuronii (celulele nervoase) nu sunt uniţi între ei, conexiunile realizându-se cu ajutorul substanţelor chimice care acţionează atât asupra prelungirilor acestor celule, numite axoni, cât şi asupra unor ramificaţii numite dendride. În neuron, semnalele sunt electrice, iar în spaţiile dintre neuroni sunt chimice, transmiterea semnalelor în totalitate fiind electrochimică. Ne naştem cu un număr enorm de neuroni (aproximativ 40-50 miliarde la nivelul sistemului nervos central şi circa 14 miliarde la nivelul cortexului cerebral), din care mor zilnic puţin câte puţin. Un creier foarte intens folosit se fortifică.

Dacă facultăţile mintale nu sunt accesate des, creierul se atrofiază. O persoană care trăieşte închisă într-o celulă, fără să primească nici un fel de informaţii, după o perioadă de timp îşi pierde facultăţile psihice, distrugându-şi personalitatea. Procesele care au loc în creier sunt cu atât mai intense şi mai profunde, cu cât pregătirea intelectuală este mai înaltă.

Un creier uman poate face 1 milion de miliarde de conexiuni. Carl Sagan a făcut afirmaţia că în creier se pot acumula atâtea informaţii câte sunt stocate în 20.000.000 de volume.

Scoarţa cerebrală, vârful de evoluţie al creierului, cu o grosime de jumătate de centimetru şi de forma cutiei craniene, prezintă nişte circumvoluţiuni cerebrale. Aici se găsesc aproximativ 1.000 km de fire, de conexiuni pe centimetru pătrat.

Potenţialul creierului uman este cu mult mai mare decât se foloseşte, din el practic, pe parcursul vieţii. Omul accesează numai câteva procente din posibilităţile reale. Pentru ştiinţă este o enigmă faptul că specia umană este dotată cu un asemenea organ pe care nu a învăţat cum să-l folosească, la capacitate maximă. Secretul folosirii tuturor acestor posibilităţi potenţiale îl deţine iniţiatul. De exemplu, în Biblie este cunoscută existenţa codului genetic, cod pe care savanţii l-au descoperit de curând.

Tot în Cartea Cărţilor se relatează că apostolii lui Iisus, care cunoşteau doar limba ebraică, trebuia să propăvăduiască Evanghelia şi altor popoare, care vorbeau alte limbi. Atunci, în Ziua Cincizecimii (Duminica Rusaliilor), se spune că a apărut spiritul lui Iisus deasupra lor, sub forma unor limbi de foc, spunându-le că din acel moment pot vorbi în limba tuturor popoarelor. După aceea, apostolii au putut promova credinţa lui Hristos şi în alte ţări, vorbind în limbile acelor popoare. Privind prin prisma ştiinţei, acest lucru pare ireal, însă parapsihologia admite o asemenea posibilitate.

Cu cât un spirit se ridică spre treapta maximă spirituală, pe care se află spiritul pur, cu atât el poate folosi un procent mai mare din potenţialul creierului său. Acest lucru funcţionează asemenea unui sistem de protecţie al Universului, puterea fiind dată celui care se află în rezonanţă cu legile evoluţiei universale, şi nu celui care ar putea folosi-o în sens distructiv.

Omul este legat, prin corpul fizic, de materie, de Pământ, iar prin spirit aparţine Universului Nevăzut. Fizicul şi spiritul sunt legate prin corpul eteric al sufletului.

Corpul fizic foloseşte ca senzori de legătură cu viaţa materială cele cinci simţuri. Corpul astral, al spiritului, beneficiază de simţuri din afara normalului, extrasenzoriale. Studiind cele cinci simţuri ale corpului material, din punct de vedere al omului ca un copil al Universului care îşi duce viaţa pe Pământ, se poate constata că simţurile care îşi au senzorii în partea superioară a corpului fizic iau informaţii din eter, pe când celelalte iau informaţii din materie.

Astfel, văzul transmite creierului, prin intermediul ochilor, imaginea lumii înconjurătoare, fără ca aceasta să fie atinsă fizic. Auzul transmite vibraţia din lumea materială, fără ca urechile să o atingă. Mirosul transmite, de asemenea, informaţii, folosindu-se de nas, tot din aerul din jur, fără o atingere fizică. Doar gustul şi simţul tactil transmit informaţii creierului prin contact direct cu materia.

În corpul energetic al omului există şapte centri, cei superiori reprezintă legătura cu Universul, iar cei din partea inferioară a corpului reprezintă legătura cu Pământul. Activarea centrilor superiori duce la o creştere spirituală, iar activarea celor inferiori duce la accentuarea dorinţelor vieţii pământene. Pentru o viaţă sănătoasă este necesar să existe un echilibru în funcţionarea tuturor centrilor energetici. Omul, prin naştere, este materie şi spirit, deci trebuie să se bucure de viaţa de pe Pământ, dar să aplice legile creşterii spirituale.

Dacă există dezechilibru între centrii spiritului şi cei ai fizicului, se creează condiţiile apariţiei bolilor. Ignorarea legilor spirituale aduce afecţiuni ale fizicului, iar absolutizarea spiritului şi minimizarea fizicului duc la fanatism religios.

Aşa că arta de a trăi sănătos îşi are secretul într-o creştere echilibrată a spiritului, aflat într-un corp fizic menţinut armonios.

Mens sana in corpore sano!