Pierre şi Marie Curie

Pierre Curie, care a obţinut un Premiu Nobel pentru fizică, şi soţia sa, Marie Curie, deţinătoarea a două Premii Nobel în acelaşi domeniu, sunt două nume răsunătoare ale ştiinţei mondiale legate de descoperirea radioactivităţii. Puţini sunt cei care ştiu că drumul către descoperirile lor epocale s-a intersectat şi cu cercetări din domeniul fenomenelor paranormale.

Omul are două moduri principale de a-şi privi aproapele. Îi acordă de la început credibilitate sută la sută, după care, dacă nu o merită, i-o retrage treptat; sau nu-i acordă la început nici un fel de credibilitate, dar i-o acordă apoi treptat, dacă dă dovadă că o merită.

Primii sunt plini de iubire pentru semenii lor, dar pătimesc fiind uşor de înşelat, iar ultimii acordă cu greutate credibilitate în relaţiile lor interumane, însă şi ei pot suferi din cauza vibraţiilor nocive ale gândurilor lor. Să ne gândim la cei care veghează la respectarea legilor. Aceştia văd în fiecare om un potenţial infractor. Această opinie produce în suflet o stare de nelinişte permanentă şi o neîncredere în cei din jur.

Opiniile despre fenomenele paranormale împart oamenii tot în două categorii principale: a celor care cred şi a celor sceptici. Însă balanţa înclină din ce în ce mai mult în favoarea primei categorii. În fiecare articol pe care l-am publicat în această rubrică de paranormal, am încercat să aduc argumente de bun-simţ, care să vă ajute să înţelegeţi mai bine fenomenele paranormale. Oamenii de ştiinţă îşi manifestă scepticismul în ceea ce priveşte parapsihologia, dar printre ei există mulţi care s-au ocupat sau se ocupă cu cercetarea acesteia.

Pierre Curie, care a obţinut un Premiu Nobel pentru fizică, şi soţia sa, Marie Curie, deţinătoarea a două Premii Nobel în acelaşi domeniu, sunt două nume răsunătoare ale ştiinţei mondiale legate de descoperirea radioactivităţii. Puţini sunt cei care ştiu că drumul către descoperirile lor epocale s-a intersectat şi cu cercetări din domeniul fenomenelor paranormale.

Astfel, cu puţin înainte de a se anunţa secolul al XX-lea, Pierre Curie investiga misterele magnetismului, bazându-se pe experimente din parapsihologie. El scria pe atunci viitoarei sale soţii: "Trebuie să recunosc că acele fenomene spirituale mă interesează în mod deosebit. Cred că în ele se află întrebări care au de-a face cu fizica". Era o perioadă când Pierre citea multe cărţi din domeniul paranormalului. După zece ani, căsătoriţi fiind, s-au ocupat împreună de magnetism şi radioactivitate, cercetări legate tot de fenomenele psi.

EUSAPIA PALADINO
În biografia lui, istoricul A. Hurwic a scris: "Pierre Curie... credea că este posibil să descoperim în spiritism sursa unei energii necunoscute care ar revela secretele radioactivităţii. Din acest motiv, probabil, el a folosit aceleaşi metode experimentale pentru a studia spiritismul, pe care le-a folosit tot timpul în radioactivitate, în special în măsurarea ionizării aerului atmosferic dintr-o cameră...

Curie s-a dus la şedinţe ca un simplu spectator, iar scopul său nu era o comunicare specială. El privea şedintele ca experienţe ştiinţifice, încerca să monitorizeze diverşi parametri, lua notiţe detaliate la fiecare observaţie. A fost într-adevăr şocat de Eusapia Paladino.

Eusapia Paladino era o ţărancă de origine italiană, isterică, cvasianalfabetă, care a trăit între anii 1854 şi 1918. Personalităţi cu nume răsunătoare au fost polarizate, între anii 1888 şi 1908, în jurul fenomenelor psi declanşate de Eusapia. Marea majoritate a cercetătorilor au afirmat că, în condiţii de control sever, Paladino era capabilă să producă fenomene fizice, psihokinezice autentice. Au fost făcute chiar fotografii care au imortalizat producerea acestor fenomene.

Studiile făcute în legătură cu ridicarea unor mese prin levitare, în condiţii de luminozitate redusă, cu Eusapia aşezată pe o balanţă, au demonstrat că greutatea acesteia creştea cu cea a obiectului levitat ca şi când acea masă ar fi fost ridicată cu braţele ei.

NU SUNT TRUCURI
După câteva şedinte cu Eusapia Paladino, la care a participat Pierre Curie, acesta scria unui prieten fizician, la data de 24 iulie 1905: "Am ţinut la Societatea de Psihologie câteva şedinte cu mediul Eusapia Paladino. A fost foarte interesant şi într-adevăr acele fenomene pe care le-am văzut mi s-au părut că nu sunt trucuri magice - o masă s-a ridicat la 1,30 metri deasupra podelei, obiectele s-au mişcat, am simţit mâini care mă ciupeau sau mă mângâiau, apariţii de lumini.




Toate acestea într-o cameră aranjată de noi, cu un număr redus de spectatori, toţi bine cunoscuţi şi fără prezenţa unui posibil complice. Înşelătoria ar fi fost posibilă doar dacă mediumul avea abilităţi extraordinare de magician. Însă cum să explicăm fenomenele atunci când îi ţineam atât mâinile cât şi picioarele, iar lumina camerei era suficientă pentru a vedea orice se întâmplă?".

Credinţa lui Curie era imensă în aceste fenomene, căci ele au fost incluse în programul său oficial de cercetare. Entuziasmat, el invita prieteni cercetători să participe la aceste şedinte psi, pentru a-i convinge de veridicitatea fenomenelor. Mai târziu, el concluziona: "Există, după mine, un domeniu complet nou de fapte şi de stări fizice ale spaţiului despre care, în prezent, nu ştim nimic".

Descoperitorul radioactivităţii a fost fascinat de fenomenele paranormale până în clipa morţii sale (stupidă, într-un accident rutier pe data de 19 aprilie 1906). Soţia lui, Marie, a continuat ulterior cercetările, incluzând şi interesul pentru fenomenele paranormale.

CERCETĂTORII CEHI ŞI SOVIETICI
După mai bine de o jumătate de secol de la descoperirile legate de radioactivitate ale soţilor Curie, cercetătorii cehi şi sovietici, au încercat să identifice sursele de energie biofizică, dar numai din punct de vedere ştiinţific, fără implicarea directă a persoanelor cu capacităţi paranormale. Ei s-au orientat către fenomenele psihokinezice ulterior, când au fost concepute şi realizate generatoarele psihotronice de Robert Pavlita. Aceste aparate, foarte complexe, sunt uşor de folosit.

Ulterior, ele au fost întrebuinţate pentru amplificarea câmpurilor biofizice, obţinându-se efecte macro-telekinezice, asemenea fenomenelor psihokinezice. Rezultatele obţinute au implicaţii nebănuite. Cercetătorii ruşi au observat că exploziile nucleare au efecte ciudate, dependente de timp. Astfel, forţa nucleară se schimbă în funcţie de momentele zilei, când are loc reacţia nucleară, precum şi în funcţie de luna şi anul în care aceasta se desfăşoară, fapt ce contravine legilor fizicii.

Rezultă că reacţiile nucleare depind de timpul când ele se desfăşoară şi de poziţiile geografice, armele nucleare având astfel efecte şi randamente diferite.

Cercetările făcute de savanţii ruşi, în privinţa războiului psi, au dus la descoperirea posibilităţii de a utiliza puterea psihokineziei la modificarea desfăşurării unei reacţii în lanţ dintr-o armă nucleară. Prin focalizarea psihokinezică, pe un eşantion radioactiv, rata de înjumătăţire detectată de aparate a putut fi schimbată.

Practic, s-a reuşit încetinirea dezintegrării uraniului 235 şi a plutoniului, folosite în armele cu fisiune nucleară şi ca detonatori în bomba cu hidrogen. Cu ajutorul psihokineziei s-a putut încetini reacţia în lanţ până ce arma nu a mai ajuns la masa critică şi nu s-a mai produs explozia nucleară. Astfel, aceste explozii au un randament variabil în funcţie de Pământ, Soare şi corpuri cereşti, care influenţează rata reacţiilor nucleare în lanţ. Influenţa minţii umane prin fenomenele psihokinezice s-a observat a fi cu mult mai puternică decât acţiunea aparatelor de pe Terra.

NOTIŢĂ
Despre o şedinţă de la 6 aprilie 1906, Pierre Curie a notat: "Masa s-a ridicat 1,30 metri în aer - control complet (asupra lui Eusapia Paladino) de către mine... mişcări lente ale mesei fără vreun contact, observaţie excelentă din partea ambelor părţi".