Regresia hipnotică

Pentru orice problemă să nu dăm vina pe alţii. Să căutăm rezolvarea în noi, ţinând cont de legea acţiunii şi reacţiunii, căci la orice tensiune creată de noi trebuie să ne aşteptăm la o alta creată asupra noastră. Suntem fericiţi în viaţă atât timp cât ştim să menţinem echilibrul în jurul nostru.

Fiecare om se antrenează în viaţă pentru a-şi putea proiecta spiritul cât mai sus în ierarhia spirituală universală, după moarte. Apoi, spiritul revine în alt om pentru o nouă urcare şi tot aşa până ajunge în vârf. Totul se întâmplă ca într-o spirală a timpului. După un ciclu complet de viaţă pământeană, ajungem în acelaşi punct iniţial, dar în altă perioadă, parcurgând o spiră. Cu fiecare ciclu parcurs ne mai înălţăm cu o spiră până când ajungem, în final, să realizăm un arc. Fiecare are arcul său cu un număr propriu de spire numite încarnări.

Cu ajutorul hipnozei se poate realiza o regresie în timp care dă posibilitatea de a afla informaţii din vieţile trecute, deci am putea revedea fiecare spiră a arcului nostru.

Majoritatea oamenilor au o reţinere faţă de hipnoză. Ei se tem că, atunci când trec prin acest fenomen, pot rămâne fără autocontrol, cu sistemul de apărare descoperit, putând fi manipulaţi conform voinţei hipnotizatorului. În stare de hipnoză, însă, orice persoană nu execută nimic din ceea ce i-ar putea face rău sau ar fi contra legilor morale. În momentul în care i se cere vreun asemenea lucru, se rupe legătura cu cel care hipnotizează.

Prin hipnoză, se practică regresia în timp, de către psihologi şi psihiatri, pentru vindecarea unor boli. Cel care a creat acest sistem a fost un spiritist francez, colonelul De Rochas, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cum totul e întâmplare, dar bine calculată de sus să pară aşa, De Rochas, în 1893, în timpul unor experimente hipnotice cu mediumul Laurent, a reuşit să strângă dovezi despre nemurirea sufletului şi reîncarnarea lui. Totul se desfăşura în prezenţa martorilor şi totul era notat. Unul dintre experimentele interesante a fost cel realizat cu mediumul Iosefina. Era o tânără servitoare, în vârstă de 18 ani. De Rochas, hipnotizând-o a dus-o treptat înapoi în timp până la faza de embrion, căci ea spunea că "nu este încă născută şi corpul în care trebuia să se încarneze se găsea în pântecele mamei sale, în jurul căreia se învârtea ea permanent". Mergând mai înapoi în timp, Iosefina preciza că se numea Jean Claude Bourdon, născut în 1812, şi locuia în satul Champent din Franţa. Înainte de aceasta fusese o femeie pe nume Philomena Canteron, născută în anul 1702. Pentru a verifica veridicitatea declaraţiilor sub stare de hipnoză, De Rochas făcea hipnotizări repetate, timp în care punea aceleaşi întrebări şi apoi trecea la verificarea documentelor din vremurile la care se făcea referire, în ceea ce priveşte existenţa persoanelor şi a evenimentelor evocate.

Metoda lui De Rochas a fost îmbrăţişată, cu timpul, de lumea medicală şi denumită regresie hipnotică. Uimit de rezultatele obţinute prin hipnoză, psihiatrul american Brian Weiss s-a dedicat studiului acestui fenomen, ajungând la rezultate spectaculoase şi credibile. Una dintre paciente, prin regresie în timp, a spus că, după decesul dintr-o viaţă anterioară, prin vocea ei se exprima un spirit superior care declara că: "Datoria noastră este de a învăţa, de a deveni prin cunoaştere asemenea zeilor. Noi ştim atât de puţin. Tu eşti aici spre a-mi fi profesor. Am atât de multe de învăţat. Prin cunoaştere ne apropiem de Dumnezeu şi apoi ne putem odihni. Apoi revenim pentru a-i învăţa şi a-i ajuta pe alţii!". Cu ajutorul acestei paciente, psihiatrul a realizat experimente cu rezultate inedite, care s-au verificat până în cele mai mici detalii prin metode ştiinţifice, medicale, fizice, chimice, de laborator şi chiar cu ajutorul istoriei.

În afara regresiei hipnotice, asupra căreia voi reveni cu alte exemple interesante, există şi alte metode ştiinţifice de întoarcere în timp, care duc la aceleaşi rezultate. Psihologul american Lynn Buess, de exemplu, realizează regresii în timp aplicând tehnici caracteristice acupuncturii. După o pregătire psihică a mediumului, prin presopunctură apasă pe anumite puncte de pe meridianele energetice ale corpului. În acest mod, se deblochează intuiţia pentru a deschide calea către transcendenţa amintirilor.

Există şi o altă tehnică asemănatoare care poartă numele de "rebirthing". Paul  Liekens, cercetător al filosofiei existenţei, a afirmat într-o carte despre efectul de piramidă că poate realiza regresia în timp cu ajutorul piramidei şi chiar a descris asemenea experimente făcute de el în Belgia, la Maria-ter-Heide, într-o piramidă cu înălţimea de trei metri.

Acelaşi Paul Liekens a stabilit cu Lynn Buess o întâlnire în iulie 1981, pentru a-i face chiar lui şedinţe de regresie în timp. Acest experiment cred că merita atenţia, aşa că îl voi prezenta pe scurt. Lynn, folosind metodele de presopunctură, a apăsat pe câteva puncte meridionale pentru deblocarea intuiţiei, ca să poată accesa amintirile din celelalte vieţi. A aflat, din perioada când era fetus, că dorinţa părinţilor era să fie fată. Apoi, pas cu pas, a ajuns într-o perioadă când s-a văzut pe un câmp, îmbrăcat în soldat roman. Era în vârstă de 25-28 de ani. Stătea în faţa unei clădiri şi dădea ordine unor oameni care defilau cu lancea în mână, el fiind caporal. La vârsta de aproximativ 35 de ani era pe un cal alb, în fruntea unei legiuni. După încă un timp se afla într-o piaţă largă, iar în faţa unei clădiri se găsea o galerie în mijlocul căreia se afla un tron pe care  era aşezat un bătrân conducător roman. În piaţă avea loc o judecată, iar persoana de pe tron a recunoscut-o a fi Pontius Pilatus. Intrând mai în detaliu, emoţionat a spus:" Mi-a apărut în faţă ochilor imaginea unui om care purta pe cap o coroană de spini, plină de sânge. Este Iisus din Nazaret". Odată, în viaţa actuală, îi apăruse o astfel de imagine, dar nu o luase în seamă, nefiind considerată că venise dintr-o întâmplare petrecută aievea. Emoţiile erau atât de mari că nu mai putea scoate o vorbă şi abia mai respira. Lacrimile au izbucnit şi, prelingându-se pe obraji, erau înghiţite de perna pe care pusese capul. Iisus se afla la trei metri de el. Plângea, spunea el, din milă pentru Hristos şi pentru că nu putea să-l ajute cumva. Apoi, în viaţa următoare, a devenit un apostol care, cu multă credinţă, îl propovăduia pe Iisus. Escala care a urmat era în Grecia, într-un templu, ca femeie, ascultând un discurs alături de alţii. După o incursiune neclară în altă perioadă, a ajuns într-o clasă, dând lecţii unor copii cu vârsta de 12 ani, ca apoi să apară imagini neînţelese ce cuprindeau un altar, cu un tron pe care se afla un preot cu o coroană din aur masiv. Era totul pură imaginaţie? Mesajele din alte vieţi apăreau sub formă de imagini însoţite de emoţii foarte puternice. Când a tras linie după experiment, ceea ce a rămas pregnant a fost siguranţa existenţei reîncarnării.

Doamna A.G. a ajuns, prin regresie în timp, în Franţa secolului al XVII-lea, în mijlocul unui proces intentat familiei sale şi câtorva prieteni. Era în 1642. Episcopul care coordona judecata a anunţat sentinţa, condamnare la moarte prin ardere pe rug. Persoana, trecând prin scena arderii, simţea că se sufocă din cauza fumului. J.O., un prieten al doamnei, fiind foarte interesat de această povestire, a încercat să dovedească faptele petrecute. A găsit locul unde trăise doamna A.G., localitatea Tulle, aflată între Limoges şi Clermont-Ferrand. Într-un muzeu, a găsit o vitrină, cu figurine şi plăcuţe care reprezentau o sectă magică. În anul 1642, după un proces, membrii sectei au fost arşi pe rug, conform documentelor în care se găseau multe informaţii legate de eveniment. J.O. a arătat apoi doamnei A.G. câteva fotografii cu pieţe şi clădiri vechi din acel loc, fără să-i spună de unde sunt. Reacţia doamnei a fost imediată: "Mi se par cunoscute imaginile, aici trebuie să se fi întâmplat!". Aceasta a fost cea de-a şasea regresie. Celelalte au fost următoarele: la prima regresie dădea lecţii de antrenare spirituală unor negri din Etiopia. Îşi controla corpul, stăpânindu-l în timpul exerciţiilor şi folosind centrii săi energetici. A doua regresie o găseşte într-un trib de beduini din nordul Africii, făcând lecţii cu nişte copii. La a treia regresie era bărbat, profesor într-un templu din Egipt şi dădea lecţii unor copii. Printre elevi se aflau şi doi copii care, în viaţa prezentă, în 1982, urmează cursurile ei de ezoterism. Următoarea scenă o găseşte tot bărbat, în Templul lui Isis, unde trebuia să coboare într-o groapă cu şerpi. Apoi, neînţelegând ce s-a petrecut, s-a văzut pe drumul unui deşert, murind de sete. În a patra regresie, apărea din nou ca femeie într-o mânăstire din St. Odille, Franţa. Persoana văzută atunci este prietena ei şi în această viaţă. A mai asistat şi la propriul deces şi înmormântare din acea perioadă. A cincea experienţă din trecut o trăise ca femeie în secolul al XIV-lea. Era însetată de putere. Avea un soţ cu o funcţie importantă. Era o perioadă de războaie religioase. Atunci, şi-a otrăvit soţul pentru a-i lua puterea, după care a fost trădată. Soţul din această viaţă este acelaşi cu cel de atunci, iar acum încă de la naştere are o teamă că ar putea fi otrăvit. În a şaptea regresie, a aflat că pentru a se salva de la arderea pe rug, vizualizată în a şasea regresie, şi-a trădat colegii de sectă. Dar îi trădase degeaba.

O altă doamnă, L.B., a trecut în timpul regresiei printr-o mulţime de vieţi, cu ajutorul lui Lynn Buess. A fost în Grecia alături de soţul său, până când acesta a intrat într-o comunitate filosofică dintr-un templu, moment în care a părăsit-o pe femeie. În viaţa prezentă, acesta a revenit lângă aceeaşi femeie pentru care reprezintă marea iubire. El se mai interesează de filosofie, dar este fericit alături de ea. După regresie, aflând aceste detalii, a devenit mai atent cu soţia sa. În altă ipostază, ea se găsea în Egipt, înconjurată de mulţi copii. Apoi, a venit lângă ea un bărbat pe care l-a recunoscut a fi persoana cu care este în prezent.

Există şi regresii în timp declanşate din senin, fără vreo pregătire prealabilă, pentru a intra într-o stare psihică specială. Iată, de exemplu, cazul unui copil, mai precis al unei fetiţe, descris de Paul Liekens. Fetiţa, având un comportament ciudat, a fost dusă de părinţi într-un pelerinaj în Brabantul flamand. Călătoria era făcută urmând sfatul unui pastor. Ajunşi la Bazilica Sf. Maria, unde se găsea o icoană care făcea minuni, când să traverseze strada către lăcaşul sfânt, fata s-a oprit brusc şi s-a albit la faţă. Speriată, ea a bâlbâit ceva abia perceput: "Aici am fost cândva călcată...". Intrând într-o cafenea din apropiere, părinţii fetei au aflat că într-adevăr, cu mulţi ani în urmă, a fost călcată de o maşină o fetiţă cam de vârsta fetei lor şi asemănătoare la chip. Starea ciudată actuală a copilului îşi avea originea în moartea subită survenită în urma accidentului care îşi pusese amprenta în viaţa următoare. Conştientizând, prin regresie în timp, anumite aspecte din vieţile trecute, care îşi au efectul în viaţa actuală, se poate scăpa de anumite afecţiuni.

Acesta este şi scopul regresiilor hipnotice făcute de specialişti, de a găsi cauzele unor afecţiuni actuale, pentru a le putea anihila. Pentru aceasta, persoanele supuse regresiilor trebuie să fie pregătite psihic, să accepte situaţii ciudate care au avut loc în alte existenţe. Unii poate au fost ucigaşi, hoţi, au practicat magia neagră etc. La un asemenea experiment, evenimentele trecute, din alte vieţi, sunt importante doar pentru acţiunile din viaţa curentă, ca să poată fi anihilate amprentele negative din acele vieţi.

Paul Liekens prezintă câteva cazuri de persoane care şi-au găsit echilibrul în sănătate, în urma apelării la regresia în timp. O femeie în vârstă de 50 de ani a fost măcinată, încă din tinereţe, de frica de îmbătrânire, de pierderea frumuseţii fizice. Din aceste considerente şi-a făcut nenumărate operaţii estetice şi a făcut pregătire pentru menţinerea condiţiei fizice. Din cauza acestor gânduri, viaţa ei sentimentală a fost un fiasco. În timpul regresiei, s-a vizualizat într-un trib de beduini din Africa de Nord. A fost crescută şi educată pentru a ajunge una dintre soţiile şefului de trib. Dar la vârsta de 35 de ani, împreună cu alte soţii ale acestuia, a trebuit să bea otravă, deoarece erau considerate bătrâne şi lipsite de frumuseţea tinereţii. După aflarea acestor amănunte, femeia nu a mai avut acea frică, din cauza căreia viaţa i-a fost un calvar. Relaţia sa cu familia s-a îmbunătăţit radical.

Un om de afaceri american risca să piardă contracte vitale pentru firma sa din cauza fricii de a zbura cu avionul. Sănătatea lui era perfectă, conform testelor clinice. În timpul unei regresii făcute la un cabinet de psihologie, a descoperit că, într-o viaţă anterioară, fusese un pilot german, care a fost împuşcat în timpul zborului cu un Messerschmitt. Aflând cauza fricii de zborul cu avionul, simptomele de teamă au dispărut pentru totdeauna.

Isola Pissani prezintă într-o carte a sa un alt caz interesant. Un bărbat acuza o durere puternică în corp, dar medical nu se distingea nici o afecţiune. Cercetările vieţilor trecute au scos la iveală că fusese împuşcat în acel loc de cel mai apropiat prieten. Totul se petrecuse însă din vina lui. Realizând că împuşcătura s-a produs din cauza lui, l-a iertat în sinea lui pe ucigaş, iar în momentele următoare durerea i-a dispărut.

Iată că poate multe dintre stările noastre neînţelese în anumite situaţii îşi pot avea cauzele în trecut, în alte vieţi.