Vederea înţeleptului ajunge şi după colţ

Cunoaşterea zace în noi, la fel cum planta zace în sămânţă. Trebuie doar s-o răsădim pentru a se dezvolta. Ne aflăm pe corabia vieţii, navigând pe valurile existenţei sau ne aflăm pe corabia existenţei, navigând pe valurile vieţii. Amandouă sună bine! Totuşi, mai corectă este prima variantă, căci viaţa o ducem pe Pământ, iar existenţa în Univers. Corabia este ca un punct pe oceanele planetei, aşa cum pla­neta este cât un punct în Univers. Viaţa materială pe Terra este finită, iar existenţa spiritului este eternă în Univers.

La data de 2 august 2009 am scris în Jurnalul de Duminică un articol cu titlul "Universul, ca o singură celulă". Acest articol a stârnit discuţii, fapt care mă obligă să aduc amănunte care să justifice afirmaţiile pe care le-am făcut în acele rânduri.

Există Dumnezeu, dar poate să spună cineva cum arată? Credem în El pentru că vedem efectele existenţei sale, a acestei puteri nevăzute. Dar nimeni nu poate afirma că a descoperit sub ce formă există. Din această cauză unii îl numesc Dumnezeu, alţii Allah... Dacă ar fi vizibil, toţi i-am da acelaşi nume. Dar aşa, fiecare comunitate religioasă îl simte şi-l numeşte altfel, închipuindu-l diferit.

În general, necunoaşterea nu înseamnă inexistenţă. Creatorul a făurit omul după chipul şi înfăţişarea sa. Asta nu înseamnă că are chipul ca al nostru, cu ochi, nas, gură, ci din punct de vedere al concepţiei. Suntem cu toţii la fel, totuşi diferiţi. Suntem clădiţi fizic din aceleaşi elemente, cu diferite combinaţii genetice specifice speciei, însă pe diferite trepte spirituale, animaţi de spirite diferite. Tot ceea ce formează corpul uman se regăseşte înscris în orice părticică a lui, în compoziţia ADN-ului. Deci programul existenţei umane se găseşte înscris în cele mai mici detalii într-o unitate a sa, sau mai precis în orice unitate a sa. Dacă la jumatatea secolului al XX-lea cineva ar fi afirmat că exista la nivel celular, în corpul uman, ceva în care putem găsi orice informaţie despre corpul nostru, ar fi fost aprig contrazis. Celula poartă coordonatele Universului, aşa cum în ADN este înscris corpul uman până în cele mai mici amănunte. Copii preiau ADN-ul de la părinţi, deci în copii se găsesc informaţiile existente în ei. Dar cu toţii suntem copiii Universului şi la fiecare nivel al existenţei materiale, de la cel mai simplu până la cel mai complex, au fost înglobate coordonatele Existenţei Universale. Dacă omul este reprezentat total prin ADN, înseamnă că ADN-ul înlocuieşte omul? Nu, totul este la nivel informaţional. Nu putem înlocui fizic Universul cu celula, aşa cum nu putem înlocui omul cu ADN-ul. Într-o memorie de compu­ter este stocată o întreagă bibliotecă. Deci informaţia existentă într-un volum imens este stocată într-o cantitate neglijabilă de materie. Doar dacă accesăm informaţiile din memoria computerului le punem în evidenţă, altfel se găsesc stocate fără a-şi arăta existenţa.

Ştiinţa a lansat teorii ce pun în evidenţă existenţa şi a altor corpuri decât cel fizic. De exemplu, academicianul Eugen Macovschi, în "Teoria pluralităţii nivelurilor de structurare ale materiei în Univers", arată că omul este format din corpurile fizic, biosic şi noesic, sau altfel spus din materie, energie şi spi­rit. Iar fiecare dintre acestea reprezintă tot o formă de energie, cu frecvenţe specifice, cuprinse între anumite limite, conform tot unor teorii ştiinţifice pe care le-am amintit, cu alte ocazii, în Jurnal. Deci totul este energie.

Medicina modernă este conservatoare, ea tratează numai corpul fizic, fără să le recunoască pe celelalte. Am afirmat că s-a ajuns la o suprasaturaţie în ceea ce priveşte descoperirile medicale făcute pe corpul fizic, fiind necesar un salt calitativ, în sensul recunoaşterii componentelor energetice ale corpului uman, pentru a ieşi din acest impas. Suprasaturaţia aceasta este semnalată chiar de lumea me­dicală. Şi subliniez doar printr-un exemplu. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a concluzionat, în urma unor statistici, că din 40.000 de medicamente produse la ora actuală de industria farmaceutică mondială sunt necesare numai 300, restul fiind variaţiuni pe aceeaşi temă. Pe de altă parte, tratamenele medicale alopate au două tăişuri. Primul este efectul benefic şi al doilea îl constituie efectele secundare. Medicina alternativă, bazată pe eli­minarea blocajelor energetice din organism, nu are contraindicaţii, iar tratamentul priveşte corpul ca un tot unitar, holistic.

Din alt punct de vedere, corpul fizic poate trăi fără hrană materială, dar fără energie nu este posibil. Există aşa-numitul fenomen cunoscut sub numele de inedie, adică posibilitatea de a trăi fără hrană. Şi dacă acest fenomen poartă un nume, înseamnă că există. Am prezentat acest fenomen într-unul dintre articolele din Jurnalul de sănătate (septembrie 2009), dând exemple de persoane, studiate sub observaţie medicală, care au trăit zeci de ani fără să mănânce şi fără să bea. Thereze Neumann din Germania, a trăit astfel din 1922 până în 1962, iar Giri Bala, din India, a trăit 56 de ani fără hrană solidă sau lichidă. Medicina modernă nu a reuşit să explice ştiinţific acest fenomen, pentru că explicaţia se află în zona existenţei corpului energetic şi a celui spiritual, de unde se alimentează cel fizic.

Totul se naşte din energie şi trăieşte cu ajutorul ei. Se cheltuiesc sume uriaşe pe experimente de genul celui din Elveţia, pentru obţinerea din energie a unei particule. Ea a fost denumită "particula lui Dumnezeu", tocmai din această cauză, căci până în prezent nu s-a putut explica, cu ajutorul legilor cunoscute, cum a luat fiinţă materia.
Dacă am privi existenţa de la dimensiunile pe care le evidenţiază un microscop electronic, omul ni s-ar părea că are mărimea şi caracteristicile Universului. La nivel micro găsim fenomene similare cu cele de la nivel macro.

Universul are proprietatea hologramei, pentru că fiecare părticică a lui copiază întregul. În tot ce există se găseşte "ADN-ul Universului". Aceste afirmaţii încă nu au fost în totalitate demonstrate, apelând la legile cunoscute, dar ele reprezintă un sens spre care să ne îndreptăm în cercetarea Adevărului Existenţei. Dacă nu vedem, nu trebuie să ignorăm, căci vederea înţeleptului ajunge şi după colţ.