Nici o zi fără şedinţă! - ar putea fi deviza cuplului Ceauşescu, urmărind agenda Cabinetului 2.
Marţi, 6 iunie 1989, la "săliţă", între orele 11:00-11:40, s-a discutat despre "aur, argint" şi "încasări şi plăţi externe pe luna mai". Înainte de şedinţă, la Cabinetul 2 fuseseră Vasile Nicolcioiu şi Poliana Cristescu.
Imediat după şedinţă, împreună au fost chemaţi Constantin Dăscălescu şi Ion Dincă. Cei doi aveau reputaţia de a fi întrunit, la superlativ, calităţile de "vătaf" denumit "revoluţionar de profesie" în discursul lui Ceauşescu.
Buni organizatori şi gata în orice moment "să-şi dea concursul" în a pune în scenă planurile "şefului", Dincă era poreclit "Te leagă". "Te leg!", ameninţa el imediat ce descindea într-un control. Între cei doi renumiţi "organizatori" şi temele discutate în şedinţă fusese, probabil, o legătură directă.
Relaţiile bune ale României cu ţările occidentale şi Statele Unite ale Americii erau de-acum istorie. După mărturia lui Silviu Curticeanu, în primăvara lui 1989, Ceauşescu încercase marea cu degetul pentru ultima oară. Invitase la Bucureşti vreo 40 de oameni de afaceri americani, încercând să-i cointereseze. Încercarea n-a avut consecinţele scontate, căci, scrie Curticeanu, "România devenise neinteresantă din punct de vedere politic şi nerentabilă din punct de vedere economic".
La 6 iunie 1989, Silviu Curticeanu a fost chemat la Cabinetul 2 de trei ori. Cancelaria CC devenise o instituţie mai importantă în conducerea ţării decât CPEx, va observa maliţios în memoriile sale Dumitru Popescu, apropiatul dintr-o altă etapă al soţilor Ceauşescu.
Citește pe Antena3.ro