La mitingurile de la Chişinău se deplânge anexarea sovietică a republicii

Frontul Popular Moldovenesc a organizat cel mai mare miting de până acum, la 25 iunie, pentru a deplânge anexarea sovietică a Moldovei, în 1940. A urmat o succesiune de alte asemenea manifestaţii care au blocat celebrările oficiale ale aniversării anexării, dar şi o demonstraţie a grupului rival "Interdvijenie".

Mitingurile au reflectat recenta radicalizare a stării de spirit a opiniei publice din RSS Moldovenească, dar şi radicalizarea revendicărilor Frontului. Pentru prima dată, integrarea Basarabiei în URSS a fost denunţată public, s-a cerut eliminarea conducerii republicii şi  retrocedarea teritoriilor pierdute de către RSS Ucraineană. În ciuda acestei ultime revendicări, vorbitorii ucraineni, care au punctat ţeluri comune, ucrainene şi moldoveneşti, au fost aclamaţi cu entuziasm.

Mitingul este cel mai amplu din republică de până acum. Potrivit organizatorilor, aproximativ 70.000 - 80.000 de persoane au participat la eveniment, în ciuda ploii torenţiale (autorităţile au dat cifra de doar 40.000 de participanţi). Mitingul a fost autorizat pentru piaţa centrală din Chişinău, din faţa clădirilor partidului conducător; spre deosebire de alte câteva alte demonstraţii şi mitinguri din Chişinău, din ultimele luni, nu s-au înregistrat incidente. Presa moldovenească a acoperit sumar evenimentul; purtătorul de cuvânt al Frontului Popular a furnizat mai multe detalii, telefonic, pentru Radio Europa Liberă.

Radicalizarea obiectivelor
Pentru a sublinia că mitingul este unul de doliu, panglici negre au fost ataşate sutelor de pancarte şi de drapele în culorile naţionale, roşu, galben şi albastru, purtate de mulţime. Tricolorul, care a apărut pentru prima dată pe străzile Chişinăului la demonstraţiile neautorizate din martie, anul acesta, a devenit de atunci prezent la toate evenimentele politice şi culturale neoficiale. (Purtătorul de cuvânt al Frontului Popular a subliniat că nu este vorba despre drapelul românesc, ci de cel al Republicii Moldoveneşti de la 1917 şi 1918, ale cărui culori sunt identice cu cele româneşti, dar care poartă stema Principatului Moldovei). Demonstranţii au denun-ţat "acapararea pământului" şi "ocuparea" de către URSS, în 1940 a ceea ce era pe atunci Basarabia şi au cerut "libertate" şi "suveranitate" pentru republică. O largă varietate de alte lozinci, scrise pe pancarte, atestă escaladarea mişcării şi au exprimat clar cererile publicului pentru drepturi naţionale şi democratice. Pancartele purtate de mulţime afişau texte precum: "Iunie 28 - o zi neagră pentru Moldova", "Stalinismul - un etnocid al poporului moldovenesc", "Să punem capăt colonializării şi rusificării", "Jos cu neocolonialismul", "Cerem suveranitatea Republicii", "Poporul cere demisia guvernului", "Vrem lideri naţionali" şi "Moldova - zonă demilitarizată" - pentru a cita doar câteva exemple.

Condamnarea stăpânirii ruseşti
Principala temă a discursurilor a fost "impactul politicilor staliniste asupra destinului poporului moldovenesc". Aproape douăzeci de vorbitori li s-au adresat demonstranţilor. Printre ei s-au aflat scriitori proeminenţi care au fost aleşi, de curând, în Congresul Deputaţilor Poporului al URSS cu sprijinul miş-cărilor neoficiale din Moldova; câţiva membri ai Comitetului Executiv al Frontului Popular; câţiva istorici; mai mulţi vorbitori ucraineni care şi-au exprimat simpatia pentru revendicările moldovenilor. Pactul Molotov-Ribbentrop din 1939 şi anexarea de către sovietici a Moldovei în 1940 au fost discutate de majoritatea vorbitorilor. Aşa cum rezuma într-un articol neprietenos agenţia de ştiri oficială a republicii, vorbitorii au "descris evenimentul de la 28 iunie 1940 drept punctul de pornire al tuturor necazurilor poporului moldovenesc".

Într-adevăr, vorbitorii au spus că anexarea din 1940 a condus la procesul de asimilare etnică forţată, la alungarea ţăranilor de pe pământul natal, la migraţia forţată a locuitorilor în zone îndepărtate ale URSS şi a grupurilor de străini în Moldova, la privare şi izolare culturală, la atacarea religiei tradiţionale, la devastarea mediului şi la supunerea republicii de către o conducere centralizată, birocratică, insensibilă la nevoile cetăţenilor. Vorbitorii au fost unanimi în a afirma că aceste procese, iniţiate sub Stalin, au continuat în timpul erei de stagnare şi unele continuă şi în prezent. Ei au spus că societatea moldovenească încă trebuie să recupereze în urma impactului acestui tip de acţiuni. Dacă restructurarea mai are vreo semnificaţie în Moldova, au spus majoritatea vorbitorilor, atunci toate aceste procese vor trebui inversate.

Vladimir Socor
Radio Europa Liberă (München)- Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
(Traducere din limba engleză de Eliza DUMITRESCU)