Ameninţări la adresa civilizaţiei

La sediul ONU din New York a fost de curând dat pu­blicităţii un raport cu privire la consecinţele economice si sociale ale cursei înarmărilor şi cheltuielilor militare.

Este al patrulea din seria de studii asupra acestei teme, întreprinse de organizaţia mondială ca urmare a unei iniţiative a României (primul a fost publicat în 1972, al doilea în 1978, al treilea în 1983). Acest al patrulea raport ONU formulează explicit ideea că actualele arsenale ale lumii, în special cele nucleare, ca şi tendinţa lor nestăvilită de expansiune reprezintă cea mai gravă ameninţare la adresa civilizaţiei.

Afirmaţia este susţinută de bogăţia informaţiei cu care au operat cei 14 experţi ai grupului desemnaţi de secretarul general ONU pentru  realizarea studiului. (Şi nu e lipsit de interes să menţionăm că, în semn de apreciere  a iniţiativei româneşti. Grupul a fost prezidat de repre­zentantul ţării noastre). Raportul subliniază că în prezent, în întreaga lume, "între 60 şi 80 de milioane de persoane sunt ocupate în domeniul militar şi în cele adiacente". În anul 1984, forţele armate ale statelor însumau 29 de mi­lioane de persoane, din care 11 milioane în ţările dezvoltate şi 18 milioane în ţările în curs de dezvoltare. Do­cumentul releva că, în ansamblu, aproximativ 6% din volumul producţiei mondiale se consuma pentru cursa înarmărilor, în unele ramuri-cheie procentul fiind cu mult mai mare.

Ca fenomen global, cursa înarmărilor, exercită o influenţă negativă asupra relaţiilor internaţionale, asupra stabilităţii acestora . Alocarea resurselor în scopuri militare dăunează grav soluţionării unor probleme sociale cu ca­racter global. 25 % din fondurile destinate cercetărilor ştiinţifice cu destinaţie militară ar fi suficiente pentru crearea de locuri de muncă care să resoarbă şomajul ce afectează numeroase ţări ale lumii.

Trăsătura cea mai importantă a cursei înarmărilor – subliniază raportul – constă în faptul că subminează securitatea naţională, regională şi internaţională; ea este un fenomen de interacţiune cu caracter mondial, în care principalele puteri militare joacă un rol central. Totodată, cursa înarmărilor are un caracter multidimensional, înglobând elemente politice, economice, tehnologice şi de securitate. Este adevărat – se arată în document – că se desfăşoară discuţii privind dezarmarea şi că s-au realizat unele progrese, dar în ansamblu tehnologia mi­litară avansează mult mai rapid decât tratativele.

Competiţia nucleară se desfăşoară pe verticală, arsenalele nucleare fiind puternic concentrate la nivelul celor două mari puteri nucleare. Armele convenţionale, care consumă cea mai mare parte a cheltuielilor militare, prezintă o periculoasă tendinţă de sofisticare, de creştere a puterii distructive şi de diseminare. Dinamica cursei înarmărilor, nivelul la care a ajuns şi tendinţele care se manifestă demonstrează că aceasta a atins un punct culminant, fără a se profila însă o fază de încetinire ori de regresie. Consecinţele cursei înarmărilor asupra condi­ţiilor de existenţă constituie o preocupare multiplă, la diverse nivele ale vieţii internaţionale.

Cu câteva zile înainte de publicarea raportului evocat mai sus, tot la sediul ONU a fost dat publicităţii un studiu referitor la urmările pe care le-ar avea un război nuclear asupra climatului  planetei noastre. Există în prezent – se arată în raport – "dovezi ştiinţifice incontestabile că un război nuclear de mare amploare ar avea consecinţe ca­tastrofale asupra climatului mondial". Acest risc ar fi foarte ridicat "dacă mari oraşe sau importante centre industriale din emisfera nordică ar fi vizitate în cursul lunilor de vară", menţionează studiul, precizând că în prima lună care ar urma unui război nuclear temperatura ar putea coborî în timpul verii sub 0 grade Celsius. Studiul continuă prin a arăta că, "după trecerea primei luni, producţia agricolă şi supravieţuirea ecosistemelor naturale vor fi ameninţate datorită reducerii substan­ţiale a efectelor razelor solare, o scădere a temperaturii cu câteva grade sub limita normală şi dispariţia preci­pi­taţiilor şi musonilor de vară". Concluzia este că, dacă "efectele directe ale unui conflict nuclear major ar putea provoca sute de milioane de victime, efectele sale indirecte ar provoca miliarde de victime."

Principalele date şi concluzii conţinute în studiile la care ne-am referit confirmă viabilitatea aprecierilor şi demersurilor ţării noastre, ale preşedintelui Nicolae Ceauşescu în legătură cu imperativele primordiale ale încetării cursei înarmărilor, ale dezarmării  nucleare şi convenţionale, ale făuririi unui climat de încredere, securitate, echitate şi dreptate pe planeta Pământ.
România literară, nr.11/1989