x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jocuri nocive

0
14 Oct 2009 - 00:00
Veneam direct de la spital, cu gândul să-l caut, să-l iau cu mine şi să-i arăt isprăvile, dacă aşa pot fi numite nenorocirile pe care le-a cauzat. Pentru că el, numai el, adusese din nou aici, în părculeţul dintre blocuri, jocul acela care prinsese ca o buruiană rea. Înconjurat de fete şi de băieţi, şcolari de vârsta lui ori mai mici tăiau ţevi din plastic, meştereau răsucind foi de caiete în cornete cu vârfuri ascuţite, muiat în aracet şi urcate la soare, apoi "armate" cu ace de gămălie.

Fără vorbă, mă reped să-i smulg legătura aceea de şapte ţevi din plastic prin care Petruţ sufla cornetele cu vârfuri de aracet şi de ace.
- Lasă-mi puşcociul, te spun bunicii, ea mi l-a făcut!
- Hai cu mine la bunica ta!

Dar copilul fuge înapoi la prietenii de joacă, care îşi continuau nestingheriţi de nimeni ciudatul joc al cornetelor. Ar trebui ca să-i ia cineva de mână pe părinţi, bunici, fraţi mai mari să le arate câţi copii au fost accidentaţi grav. Unii sunt aici, la Spitalul de Oachi din Bucureşti. Iată, fetiţa aceasta nu are decât 1 an. Stătea cuminte în căruciorul în care mama o lăsase la uşa unui ma­gazin numai pentru câteva minute. A înfiorat-o ţipătul copilului ei rănit şi când l-a văzut înmărmurit de spaimă. Într-un amestec de sânge şi lacrimi, fetiţa îşi freca ochiul în care se înfipsese cornetul cu acul de gămălie. Acum are capul acoperit de bandaje. Mânuţele de asemenea, pentru că, neştiutoare, încearcă mereu să-şi smulgă pansamentele. Abia un singur an, deci, ochii ei frumoşi au privit soarele. Mai departe... În acelaşi salon, un băieţel care ar fi trebuit să intre în clasa I. Împreună cu alţi copii de seama lui, din cauza neglijenţei unor constructori, au găsit pe un şantier carbid. Focul exploziei l-a lăsat orb pe el, care se juca cu flacăra alb-albăstruie ce dansa peste cutia de carbid. Un alt copil a tăiat pâinea sprijinind-o pe pieptul lui şi cu vârful cuţitului şi-a lovit fără voie fratele mai mic. Altul, tot un băiat, a vrut să se arate isteţ faţă de alţii că poate bate el pe nicovală cu un ciocan greu şi un şpan i-a rănit ochiul. După ce a tăiat o brazdă de iarbă, tatăl a lăsat neglijent coasa şi, rostogolindu-se în fânul crud, copilul şi-a rănit grav amândoi ochii...

Enumerând câteva dintre cazurile din acest spital de specialitate, nu vrem să impresionăm pe nimeni, din contră, vrem să atragem atenţia asupra unor posibile accidente ale căror victime sunt copiii, accidente ce se produc din neglijenţa noastră, a adulţilor.

Medicul de gardă din ziua aceea de la spitalul amintit, dr Viroca Vlase, îmi prezintă şi alte cazuri solide cu accidente oculare ale copiilor şi revine mereu asupra nevoii de a interzice de noi toţi jocurile cu periculoasele cornete.

Cu experienţa pe care o are, doctoriţa apreciază că 99% din accidentele produse de cornete se soldează cu pierderea vederii. Pe plăgile înţepate nu se poate interveni uşor. În vitrosul umoral, germenii aduşi prin obiectul accidentului se dezvoltă rapid şi infecţia este greu de jugulat. Zona aceasta este deosebit de delicată. Peretele orital este într-un fel o prelungire a creierului, ochiul se hrăneşte prin vasele cerebrale şi orice infecţie a lui pune în pericol vederea, cel mai important dintre simţurile noastre, precum şi creierul, acest computer al organismului uman. Pentru a nu se ajunge atât de departe, dumneavoastră, părinţi, educatori, noi toţi, trebuie să oprim aceste jocuri periculoase ale copiilor.
Adina Manta - Femeia, nr. 10/1989
Citeşte mai multe despre:   articolul zilei

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de