Fişa de cadre a lui Teoctist Arăpaşu

În 1989, în fruntea Bisericii Ortodoxe Române (BOR) se afla Patriarhul Teoctist. Pe numele de mirean Toader Arăpaşu, înaltul prelat fuse­se numit în cea mai mare funcţie a ierarhiei BOR în noiembrie 1986, în locul lui Iustin Moisescu.

Fiu al unui ţăran moldovean înstărit, Teoctist Arăpaşu s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Vânători (comuna Stănceni, judeţul Botoşani). De la vârsta de şase ani a urmat şcoala primară în satul natal, intrând apoi la mănăstirea Vorona şi apoi la Neamţ (1928-1932).

Atras de cele sfinte, a urmat cursurile Seminarului teologic de la mănăstirea Cernica, desăvârşindu-şi instruirea în timpul războiului la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1940-1944). Între timp urcase şi treptele de început ale ierarhiei bisericeşti: tuns în monahism la mănăstirea Bistriţa-Neamţ (1935), hirotonit diacon (1937), preot (1945). Vă prezentăm în continuare etapele carierei ecleziastice a Patriarhului Teoctist, aşa cum reies din fişa de cadre.

A îndeplinit următoarele funcţii:
● 1942-1945 - diacon la catedrala Patriarhiei şi centrul eparhial din Bucureşti;
● 1945-1948 - preot la catedrala mitropolitană din Iaşi;
● 1948-1949 - exarh al mănăsti­rilor din Moldova;
● 1949-1950 - vicar administrativ la Mitropolia Moldovei;
● 1950 - secretar al Cancelariei Sinodului şi Administraţiei patriarhale;
● 1950-1954 - rector al Institutului Teologic Ortodox din Bucureşti;
● 1954-1962 - episcop-vicar patriarhal;
● 1962-1973 - episcop al Aradului;
● 1973-1977 - arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei;
● 1977-1986 - arhiepiscop al Ia­şi­lor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei.

Din 16 noiembrie 1986 este patriarh al BOR, arhiepiscop al Bu­cu­reştilor şi Mitropolit al Ungro­vlahiei. A sprijinit, în toate ocaziile, acţiunile iniţiate de organele locale de stat. A fost membru al comitetului de luptă pentru pace din Bucureşti, aducând o contribuţie bine apreciată la îndrumarea preoţilor în a sprijini această acţiune. A scris articole cu orientare progresistă în revistele teologice.

Ca episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei şi al Moldovei şi Sucevei, a primit diferite delegaţii străine care se interesau de situaţia cultelor din România. Cu aceste ocazii a prezentat în mod corect realităţile din ţara noastră, atât pe linie bisericească cât şi realizările poporului român pe plan economic, social şi cultural.

În predicile ţinute cu prilejul serviciilor religioase ce le oficiază şi a vizitelor canonice din parohii, îndeamnă preoţii şi credincioşii să participe la acţiunile iniţiate de organele de stat, să aibă o comportare moral-cetăţenească co­rec­tă.

A făcut parte din diferite delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat biserici din mai multe ţări.

În activitatea sa manifestă, uneori, o atitudine dură în relaţiile cu preoţii şi cu ceilalţi ierarhi.

Ca patriarh, Teoctist Arăpaşu este apreciat prin îndrumarea perseve­rentă pentru buna gospodărire a eparhiilor, prin grija faţă de monumentele istorice, prin atitudinea de justă orientare a clerului în activitatea social-obştească, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerând permanent clerului şi credincioşilor să participe activ la dezvoltarea economică-socială a ţării, la înfăptuirea politicii de pace, prietenie şi largă colaborare cu toate popoarele.

A fost decorat cu ordine şi medalii ale RS România.
Din 1975 a fost ales deputat în Marea Adunare Naţională în toate legislaturile.


Despre familie:
Tatăl, Dumitru Arăpaşu, şi mama, Marghioala, foşti ţărani cu gospodărie mijlocie, sunt decedaţi.
Din cei şapte fraţi şi trei surori, toţi ţărani, mai trăieşte un frate, fost cooperator în comuna natală.
30.VI.1988
Preşedinte Ion Cumpănaşu
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR- Secţia Cadre, dos. nr. A 592