Detinutii luau lectii de gramatica in inchisoare

Din scrisoarea pastrata peste ani aflam amanunte despre regimul aplicat detinutilor politici, precum si despre felul in care isi ocupau acestia timpul in inchisoare. Cert este ca datorita cartilor citite si lectiilor predate de comunisti intelectuali, gramatica lui Dej - si nu numai - va inregistra substantiale progrese.

Din viata de puscarie

NUMARUL 304I4. Acesta era "numele" sub care era cunoscut detinutul Gheorghiu-Dej in inchisoarea de la Jilava, unde isi ispasea anii de detentie ca element revolutionar periculos. Perindarea lui prin numeroase puscarii l-a costat linistea caminului familial

Draga Marioara. Dupa aceste insirari de cuvinte care poate te va plictisi cand le citesti sa-ti scriu si ceva din viata noastra de puscariasi. Noi suntem in numar de 7: Petrescu, Doncea, Marin, Chivu, Soni, Vasilichi si eu.

Toti traim intr-o camera si dormim pe paturi comune. Din primul moment cand am venit la Craiova la inchisoare, pentru a fi rejudecati neam luptat mult cu "paduchii de lemn" pe care iam invins gratiei terpentinei si gazului. Cu puricii ne luptam mereu dar tot mai sunt. Mancam de la cazan o ciorba, mamaliga sau paine. Ne-am procurat un primus si gatim noi, cu randul fie care ca la armata. Verdeturile aici sunt f. eftine asa ca cu putin unt-de-lemn gatim minunat inca un supliment de mancare la supa sau ciorba de la cazan. Ducem o viata colectiva incepand de la mancare si pana la lupta pentru a castiga cele necesare in inchisoare, caci de buna voie nu da.

PREGATIRI DE VIITOR. Educatia ne-o facem tot in colectiv, invatam problemele politice Economice si sociale, Stiinta: Geografie, Matematici etc. ca si limbi straine.

Eu dexemplu ma silesc sa invat franceza si rusa. facem discutii f. interesante despre tot si ori ce. La noi nu exista al meu sau al tau. Tot este al tuturor, toti pentru unul si unul pentru toti. Asa trebue sa fim daca vrem sa cladim o lume noua si mai dreapta. Sunt zile senine in inchisoare, dar sunt si zile negre. Zile negre sunt atunci cand ne baga in lanturi, ne bate si ne arunca in carceri zile, nopti si chiar saptamani intregi. Nu se poate fara astea. Calaii nu cunosc mila. La inchisori ca: Doftana, Suceava, Aiud etc. cine intra pe putini ani ese ne om afara, candidat pentru groapa. Iar cine intra cu pedepse grele sa-si ia adio de la viata. La inchisoarea Dotana in celule vara nu poti sta fara haina ca ingheti, iar iarna toti detinutii politici sunt degerati mai ales cei care nu sunt imbracati bine si n-au invelitori. Pentru o mica abatere de la regulamentul inchisorii sunt batuti pana la sange si aruncati in alte celule numite has (H) fara pat, fara rogojina, pe cimentul gol unde mai arunca si o galeata de apa care ingheata cand este iarna pentru a tine cat mai frig, iar detinutului i se ia hainele si este bagat numai in camasa ca sa-l distruga si in fie care seara cate 50 lovituri la popou si spate apoi il arunca indarat. Ca mancare li se da la cei pedepsiti cu has (H) un sfert de paine cruda si neagra ca pamantul si apa, odata pe zi, iar de 3 ori pe saptamana (postul negru) nici paine nici apa toata ziua. De afara nu li se permite ajutoare etc. Acum am auzit ca s-ar mai fi indreptat regimul acolo insa nu stiu precis.

Daca ne respinge recursul cu siguranta ca acolo ne duce. De aceia tiam aratat numai o mica parte din (zilele negre) ca sa ai ideie despre viata noastra. Insa noi nu ne descurajam, caci dupa noi vin altii si altii. Daca noi vom pieri intre zidurile inchisorii ne vor inlocui altii care vor duce opera mare pana la capat. Eu si toti cei care stam inchisi ne-am facut datoria, acum e randul celor ce sunt afara sa si-o faca.

DULCE LIBERTATE. Daca mie dor de ceva, apoi mie dor de libertate de a putea iar lupta caci aici esti cu mainile si cu picioarele legate. Si mie dor mult sa va pot vedea pe voi. Sal vad de Dnul Negrea, pe Dna Luizica sa stam iar impreuna la masa, sa-l vad pe Joje si loiciko draghe sa le mai povestesc despre lume, lucruri si oameni, sa te vad pe tine draga Marioara, sufletul tau bun si sincer. Cred ca nu voi uita niciodata clipa in care mam despartit de voi, parca va vad si acuma: Madama Luizica cu lacrimi in ochi cu bratele incrucisate nu putea rosti decat de ce pleci stai la noi, Marioara incremenita in usa cu ochi mari si plini de lacrami iar la un moment dat se repede spre mine si ma imbratiseaza stranganduma cu bratele ei gingase si ruganduma sa nu plec iar loici tacut privea si el aceasta scena care pe mine ma zguduit asa de tare in cat n-am fost capabil sa scot 2 cuvinte care sa-mi fie intelese asa eram de emotionat. Parca eram un condamnat la moarte cand se desparteste de ai sa-i. Dragii mei, va rog sa ma credeti ca pe drum spre gara cand am plecat din Dej ma mustram singur - de ce nu am putut si eu sa plang macar 2 lacrami, caci in suflet clocotea durerea despartirei ca si cum aveam o presimtire ca nu ne vom mai revedea si cam asa a fost. Apoi cum am fost condus de Dnul Negrea si Joje la gara, ce legatura sufleteasca va spun ca n-am simptito decat numai la voi si mama cu surorile mele in lumea aceasta. Acum nu va am mai aproape decat pe voi pe surioarele mele si clasa muncitoare care nu ma cunoaste personal, ci dupa fapte. Aceasta dragoste nam simtito nici de la nevasta mea care stiti ce mia facut si mai mult am rugato sa-mi dea fotografia copiilor cel putin so am la inchisoare, dar ma refuzat, spunand copiilor ca ei nau tata! - Ganditiva ce durere am, insa nui nimic, poate mai tarziu cand copiii vor fi mari si vor fi in stare sa judece, cu toata educatia ce le-o da mama lor in contra mea, ei poate imi vor da dreptate vreodata. Daca nu, ce sa le fac! Si asa eu iubesc pe toti copiii tuturor deopotriva si oamenii de bine. Poate ca si ei imi vor rasplati cu o mangaiere daca voi ajunge batranetea si nu voi muri in ocna.

De aceia nu va voi uita nici odata in viata mea pe voi si vorbesc asa de mult de voi tovarasilor mei de suferinta care acum va cunoaste tot asa de bine ca si mine si va doreste cu toate ca nu va cunoaste.
Astept raspuns. Cu mult dor si dragoste
George

POSTSCRIPTUM

In continuarea epistolei sale, detinutul politic Ghorghe Gheorghiu-Dej se adreseaza aceleiasi Marioare, sotia sa, adresandu-i rugaminti sau trasandu-i sarcini ca unei bune "colege" de partid: "Cred cami vei raspunde cu toata criza caci tiam scris ce multa placere am sa-mi scrii. Ce face unchiul tau si fetitele sunt bine? Dar sotia lui? Ce face Sibian? Complimente din partea mea lui, sotiei si Dsoarei. Deasemenea le multumesc la toti care au venit la proces: lui Sabo - Sot.Mare - Sibian - Campian - Unchiul tau (cuvant indescifrabil) si Dnul Negrea caruia ii multumesc special. Draga Marioara, te rog dute la Sot.Mare si in fine la toti acei de mai sus care au venit la proces si multumestele in numele meu si spunele ca le-am scris la toti de ce nu mi-a raspuns? Cerele adresa exacta ca sa le scriu la Dej. Ce face Mamica? Multe, multe compl. de la mine. Te rog scriemi mult de tot si toate ce se intampla pe acolo,cu ce te distrezi etc. compl. Dlui Struti si Madam Struti. Compl. Doamnei Fodor si tuturor celor ce ma cunosc. Compl.Doctorului Vas - chiar dute pe la el. Saruta pe loici, Joje, Mamica si taticu din partea mea iar pe tine te imbratisez si te sarut cu dor de frate. George"

VA RECOMANDAM SPRE LECTURA

Ioan Opris, "Istoricii si Securitatea" Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2004, 710 pagini Ioan Opris - istoric, profesor universitar, specialist in muzeologie si istoria institutiilor din sistemul culturii - este fondatorul Muzeului National Cotroceni (1991). Cartea pe care o supunem atentiei dumneavoastra este, dupa cum insusi autorul o denumeste, "o istorie a istoricilor", scrisa cu unicul scop de a inlesni cititorilor cunoasterea realista si obiectiva a perioadei anilor ’50 - ’70, dominate de omniprezenta Securitatii. Cele paisprezece personaje principale ale cartii sunt arheologi, istorici, etnografi, de ale caror nume sunt legate cercetari sau descoperiri stiintifice, dar si relatii nebanuite cu principalul instrument de politie politica al regimului comunist. Destinele acestora au fost "recompuse" de catre Ioan Opris cu ajutorul documentelor inedite din arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Mentinandu-si rezerva fata de exactitatea datelor cuprinse in dosarele Securitatii, autorul ne atrage atentia asupra faptului ca unele dintre personajele cartii sunt fosti colaboratori de Securitate, dar pe care profesorul Opris se abtine a-i deconspira ca atare, din respect fata de munca lor si fata de oamenii pe care odata i-au cunoscut si i-au respectat.

SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 48

Italia se imbraca in camasi negre. Italia a iesit din primul razboi mondial ravasita, iar criza interna in care cazuse a netezit drumul ascensiunii gruparilor teroriste - fascistii. Multimile au ridicat fascismul la rangul de politica de stat. Steagul cu zvastica flutura deasupra Germaniei. Dupa 1918, Germania a fost o prada usoara pentru miscarile extremiste. Partidul nazist a cucerit puterea ascunzand realele sale teluri, slabindu-si aliatii si dusmanii pentru a-i zdrobi. Ideea de baza a regimului nazist a fost superioritatea rasei germane.