Secolul al XX-lea - timpul dictaturilor europene

Italia a iesit din primul razboi mondial ravasita, desi fusese declarata victorioasa. Criza interna in care cazuse a netezit drumul ascensiunii gruparilor teroriste - fascistii - si discursurilor nationaliste. La campania politica a lui Mussolini au aderat multimile care au ridicat fascismul la rangul de politica de stat.

"Camasile negre"

MEREU PRIMUL. Asemeni oricarui dictator, lui Benito Mussolini i-a placut intotdeauna sa fie cel dintai conducator al Italiei. Si pentru aceasta onoare nu a precupetit nimic, nici macar sustinerea planurilor diabolice ale nazistilor

Primul razboi mondial a fost punctul de plecare al marilor ideologii totalitare: bolsevismul, fascismul si nazismul. Distrugerile umane si materiale provocate de razboi i-au impins pe oameni sa imbratiseze ideile unor lideri autoritari.

ITALIA "VICTORIOASA". Italia, considerata una dintre puterile Europei, a intrat in razboi macinata de crizele politice si economice interne. Victoria cu care s-a incununat in final a fost de scurta durata, pierderile umane umbrind castigurile teritoriale, irosite si ele din cauza datoriilor acumulate. Solutia imprimarii de bani pentru restituirea datoriilor a aruncat tara intr-o inflatie galopanta, care a lovit in primul rand clasa mijlocie. Criza economica i-a impins pe muncitori sa se afilieze sindicatelor si sa recurga la diferite forme de protest, dintre care cel mai des practicate erau grevele.

SOCIALISTII LA PUTERE. Majoritatea sindicatelor se aflau sub controlul Partidului Socialist Italian (PSI), care detinea si cel mai puternic grup parlamentar. Modalitatea prin care socialistii si-au atras simpatizantii, inspirata de revolutia bolsevica, a fost sustinerea unei revolutii in tara, prin care urma sa fie instaurata "dictatura proletariatului".

O alta categorie afectata de ruinarea postbelica a tarii au reprezentat-o soldatii, care, in compensatie pentru jertfele de pe front, cereau o viata prospera si linistita. Dar, din pacate, guvernul liberalului Nitti s-a dovedit incapabil a le oferi asa ceva. Vazandu-si sacrificiile nesocotite de ministrii liberali, fostii combatanti au hotarat sa se alature socialistilor, sporindu-le puterea politica.

NATIONALISTII ACTIONEAZA. Pe langa cresterea influentei socialistilor, Italia mai avea de infruntat si pericolul nationalismului, ai carui reprezentanti considerau ca soarta tarii lor cazuse in mainile unui guvern slab, dublat de un sistem parlamentar inutil. De aceea, nationalistii s-au grabit sa inlocuiasca lipsa de fermitate a Executivului printr-o actiune proprie. In septembrie 1919, scriitorul nationalist Gabriele D’Annunzio a ocupat cu ajutorul a 2.000 de oameni inarmati regiunea Fiume. Demonstratia sa de forta, care a durat doar un an, a fost modelul dupa care s-a ghidat activistul socialist Benito Mussolini.

COPILUL FOCULUI. Nascut in 1883, Benito Mussolini era fiul fierarului Alessandro, simpatizant socialist, care isi transformase fieraria intr-un "club" de discutii politice. Educat in severul spirit catolic, fiul fierarului va deveni invatator la tara. Convins de lipsa de perspective a meseriei lui, tanarul emigreaza catre Elvetia, unde va munci ca hamal. Situatia sa incerta de emigrant ilegal ii va aduce 11 arestari.

ZIARIST SOCIALIST. Nemultumit de soarta sa, tanarul de 21 de ani se intoarce in tara natala, unde intra in tagma ziaristilor, lucrand pentru un ziar socialist. Prin articolele sale condamna institutia Bisericii si indemna poporul la lupta de clasa. Remarcat, Mussolini capata prestanta in interiorul PSI.

Curand, insa, el afla ca nu impartasea aceleasi idei cu colegii de partid. Daca liderii socialisti condamnau razboiul ca pe o "lupta imperialista" care cheltuia banii muncitorilor, Mussolini vedea in razboi o sansa unica pentru izbucnirea revolutiei mult asteptate. Neintelegerile ivite il vor determina sa paraseasca redactia ziarului oficial al socialistilor (Avanti) pentru a edita o publicatie proprie - Poporul italian. Aceasta va deveni instrumentul principal prin care Mussolini va pleda pentru intrarea Italiei in razboi si pentru conducerea ei dictatorial, in scopul renasterii vechii maretii a Imperiul Roman.

FASCIILE SE ORGANIZEAZA. Dar Mussolini nu se va multumi doar cu publicarea unui ziar. El a realizat ca, pentru a obtine puterea dictatoriala pe care si-o dorea atat de mult, avea nevoie de sustinatori. Impreuna cu fosti soldati, agricultori, sustinut si de anarhisti, nationalisti, republicani, poeti si pictori radicali, Mussolini organizeaza, in 1919, un grup de 100 de combatanti, numit "Fasci di Combattimento" ("Grupul de lupta"). Punctul comun al membrilor noului grup era ura impotriva statului liberal si dispretul fata de socialisti.

IL DUCE. Inspirat de curajul conducatorului rascoalei din Mexic - Benito Juarez, batranul Mussolini si-a botezat fiul cu prenumele acestuia

FASCIILE ATACA. Brigazile fasciste nu aveau o ideologie proprie, unica lor arma fiind forta, intruchipata prin incendierea sediilor socialistilor, intoxicarea cu ulei de ricin sau snopirea in bataie a liderilor sindicali. Violentele ai caror protagonisti au fost fascistii au dominat anul 1921, soldandu-se cu 200 de morti si 800 de raniti. Politia, speriata ca modelul negativ al bolsevicilor rusi ar putea fi imbratisat de socialisti, a ramas pasiva, incurajandu-i, indirect, pe fascisti. In paralel cu discursurile publice in care Mussolini facea apel la violenta, el purta si negocieri cu politicienii, incercand sa-i convinga de faptul ca fascismul nu este decat o noua forta politica, care merita inclusa in sistemul parlamentar.

LUPTA PENTRU PUTERE. Paradoxal, primii care accepta o alianta parlamentara cu fascistii au fost deputatii liberali. Cu sustinerea acestora, formatiunea lui Mussolini castiga, in alegerile din mai 1921, 35 de locuri de deputati, printre care se numara si liderul ei. Cu ajutorul brigazilor sale, va actiona in continuare impotriva socialistilor, unul dintre deputatii acestora fiind omorat chiar in Parlament. Lipsa unei doctrine coerente a Partidului Fascist Italian (infiintat in octombrie 1921) i-a permis sa para a fi de partea oricui si fara responsabilitati in fata nimanui.

"MARSUL ASUPRA ROMEI".Momentul culminant al politicii duplicitare mussoliniene a fost organizarea "marsului asupra Romei" (octombrie 1922), la care au participat 30.000 de fascisti. Speriat, si probabil supraestimand numarul manifestantilor, Regele Victor-Emanuel refuza instituirea Legii martiale, care ar fi permis pedepsirea atacatorilor. El deschide astfel calea pentru numirea ca prim-ministru a lui Benito Mussolini, ale carui declaratii de loialitate fata de regalitate parea a nu le pune la indoiala.

PUNCT OCHIT. La instaurarea in functie, Mussolini este salutat printr-o impresionanta parada a simpatizantilor sai - "camasile negre". La carma Guvernului, Mussolini numeste patru ministri fascisti, acaparand posturile-cheie ale afacerilor interne si externe. Obtinand de la Parlament, hipnotizat de discursurile sale, dreptul de a conduce tara prin decrete timp de un an, Mussolini a reusit, in 1925, sa instituie cenzura presei, sa interzica adunarile partidelor de opozitie, ba chiar desfiinteaza partidele politice si sindicatele libere. Regele, care l-a adus la putere pe Mussolini, a fost trecut si el "pe linie moarta", retragandu-i-se dreptul de a numi ministri. Controlul lui asupra Italiei era complet.

RADACINA Unii specialisti considera ca fasciile - simbolul fascismului - au apartinut bolsevicilor rusi. In realitate, insa, fasciile au existat din Antichitate. In Roma, demnitarii de stat erau insotiti de lictori, al caror semn distinctiv era fascia - manunchi de nuiele din mesteacan, legat cu o curea si avand in partea de sus o secure.

RAZBUNARE Una dintre cele mai rasunatoare fapte ale fascistilor a fost asasinarea deputatului socialist Giacomo Matteoti. In 1923, el a adus dovezi clare ale implicarii fascistilor in lichidarea opozantilor socialisti in timpul campaniei electorale si masluirea alegerilor. Din acest motiv, "camasile negre" l-au lichidat in iunie 1924. Desi era capetenia fascistilor, Mussolini a negat orice implicare in asasinat.

BINE CU FORTA "Daca fascismul a ajuns sa insemne doar ulei de ricin si bastoane de cauciuc, in loc sa fie o pasiune superba care sa-i anime pe cei mai buni tineri ai Italiei, eu sunt de vina. Italienii vor liniste si pace si sa-si vada de treaba lor. Am sa le ofer toate acestea cu dragoste, daca se poate, prin forta, daca este nevoie" Benito Mussolini, 1925

BATAUSII "Noi, fascistii, avem un program clar: trebuie sa inaintam calauziti de o coloana de foc, pentru ca suntem ponegriti si neintelesi. Si oricat ni s-ar reprosa violenta, este clar ca trebuie sa lovim in capete tari pentru a le face sa rasune. Noi suntem violenti, pentru ca asa trebuie sa fim" Benito Mussolini 1921