Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Monica Lovinescu ● Stelian Tănase ● Liviu Antonesei
Ne cheamă Buzura de la München. S-a dat ordin să nu se mai scrie despre romanul său. Vine la sfârşitul lunii la Paris.
Dan Petrescu a declarat greva foamei. Alte telefoane la München, să introducă Gelu ştirea la "Actualitatea culturală".
Mihai Korné vrea să vină şi el la seara cu basarabenii. Pentru a-i ajuta, a şi înfiinţat o asociaţie, "Ginta latină". Cam păşunist titlul, dar nu e vina noastră dacă istoria ne duce înapoi spre 1848. De la Mihnea, spre seară, alte ştiri despre Dan Petrescu: e în greva foamei de şase zile. Marţi, după ora 12:00 noaptea, va fi la un număr de telefon din Iaşi, unde va aştepta să fie chemat pentru un interviu. Cangeopol se află de cinci zile în Statele Unite.
Mariana Botez e ameninţată să fie dată afară din casă - a vorbit la telefon cu Mihai (Botez).
Un oxfordian trimis să ia contacte cu disidenţa a fost foarte impresionat de Stelian Tănase. Singurul - crede el - care stabileşte o legătură între intelectuali şi muncitori. Are contacte la "Griviţa Roşie", unde la 11 august a fost declanşată o grevă.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 220-221
Pentru textul cu cenzura, un subcapitol "Lista neagră". Ideea de stratificare şi fragmentare a cenzurii. Idei experimentate de autorul oficial, chiar când contravin unui anumit poncif, pot să apară. Acest scriitor oficial a devenit instituţie. Autorităţile acordă graţia lor câtorva pe care îi lasă mai liberi; le acordă favoruri, slujbe etc., dar în anumite momente ei se aliniază ferm şi comit gesturile şi textele necesare cultului oficial. Aceştia sunt scriitorii fabricaţi de putere. Li se zideşte o reputaţie, "contestaţia" este minuţios pusă în scenă. În cărţile lor poţi găsi pasaje demascatoare ale regimului. Dar cărţile pe ansamblu simulează echilibrul. Găseşti în punctul cutare şeful, judecătorul divin care aranjează lucrurile în aşa fel încât să se potrivească fest cu ideologia. Este imaginea pe care puterea o are despre ea însăşi. Ceea ce au vrut ambele părţi: scriitorul oficial şi puterea. Există alţi autori puşi la index. Numele lor nu pot apărea în presă, nu sunt tipărite cărţile lor. (...). Cineva îmi spunea că, dacă romanele mele erau scrise de altcineva, apăreau. "Lista neagră" este o anticameră a dispariţiei fizice. Este o anihilare, o izolare. O desfiinţare a insului ca prezenţă. Trăsăturile lui se şterg. Redus la a vegeta, autorul tinde să treacă în ochii celorlalţi drept un mitoman, un grafoman. El nu este un scriitor. Tu pretinzi că eşti un scriitor, dar nu ai cărţi apărute. Statutul său social este nul. Şi asta se doreşte. Să nu exişti. Există liste negre. Eu sunt pe una, din 1983. Din ele apar şi dispar nume şi cărţi. Între ei şi cititor se află cenzura. (...)
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 146-148
L-au dat şi pe Dan (Petrescu) afară din serviciu. El pune asta pe seama scrisorii din august în care a dat nume consacrate de politruci şi securişti locali. Până acum atacase, cu prioritate, ca să zic aşa, pe Ceauşescu şi sistemul. I-au interzis şi plecarea în străinătate, deşi are nevoie de o operaţie care, aici, s-ar face "pe viu", cu dalta şi ciocanul. A intrat în greva foamei şi nu ştiu dacă va reuşi să transmită asta în străinătate. Mihai a plecat deja, Cangeopol a plecat şi el. Poate prin Basarabia? Dar în cei care au reuşit să plece dincolo eu nu prea am încredere, iar basarabenii care vin pe aici nu intră niciodată în "raza mea de acţiune". Au un stil aplaudacii noştri de a-i "confisca"! Păcat, acolo deja există un corespondent al Europei Libere care ar putea transmite ştirea. Cât am stat de vorbă cu Dan, în piaţă, a fost o "foială" magnifică în jurul nostru. Ce Dumnezeu, parcă altă dată erau mai discreţi! La un moment dat a apărut şi Sorin (Antohi), apoi încă vreo trei cunoscuţi de-ai acestuia. În capul "băieţilor" trebuie să se fi născut ideea că se pregăteşte vreun "miting, ceva! Dan a slăbit puţin, a avut de câteva ori ameţeli, dar în rest părea în mare formă. Avea dreptate Luca când îl considera un român atipic, cu trei "cojones"! Din păcate, câţiva dintre aceştia la peste 20 de milioane nu înseamnă mare lucru...
Îi povestesc lui Dan - şi celorlalţi - ce-mi mai amintesc din textul lui Steinhardt. Cred că el reprezintă, mai degrabă, soluţia a treia, ilustruată de Churchil, când a început războiul, şi de Bucovski, pentru că lui chiar îi place încăierarea în sine, meciul la care îl supune sistemul de mai bine de un an şi jumătate. De un an şi jumătate în mod deschis şi neechivoc, pentru că meciul lui e mult mai lung. Cuvintele lui Bucovski - "am să intru în ei ca un tanc" sau ceva în sensul ăsta - i se potriveşte ca o mănuşă.
Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Iaşi, Polirom, 1995, p. 96-97
