x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

5 octombrie 1989

0
05 Oct 2009 - 00:00

● Monica Lovinescu ● Stelian Tănase ● Liviu Antonesei



Ne cheamă Buzura de la München. S-a dat ordin să nu se mai scrie despre romanul său. Vine la sfârşitul lunii la Paris.

Dan Petrescu a declarat greva foamei. Alte telefoane la München, să introducă Gelu ştirea la "Actualitatea culturală".

Mihai Korné vrea să vină şi el la sea­ra cu basarabenii. Pentru a-i ajuta, a şi în­fiinţat o asociaţie, "Ginta latină". Cam păşunist titlul, dar nu e vina noastră dacă istoria ne duce înapoi spre 1848. De la Mihnea, spre seară, alte ştiri despre Dan Petrescu: e în gre­­va foamei de şase zile. Marţi, după ora 12:00 noaptea, va fi la un număr de telefon din Iaşi, unde va aştepta să fie chemat pentru un interviu. Cangeopol se află de cinci zile în Statele Unite.

Mariana Botez e ameninţată să fie dată afară din casă - a vorbit la telefon cu Mihai (Botez).
Un oxfordian trimis să ia contacte cu disidenţa a fost foarte impresionat de Stelian Tănase. Singurul - crede el - care stabileşte o legătură între in­te­lectuali şi muncitori. Are contacte la "Griviţa Roşie", unde la 11 august a fost declanşată o grevă.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 220-221



Pentru textul cu cenzura, un subcapitol "Lista neagră". Ideea de stratifi­care şi fragmentare a cenzurii. Idei ex­pe­rimentate de au­to­rul oficial, chiar când contravin unui anumit poncif, pot să apară. Acest scrii­­tor oficial a de­ve­nit instituţie. Au­to­rităţile acordă gra­ţia lor câtorva pe care îi lasă mai li­beri; le acordă fa­vo­ruri, slujbe etc., dar în anumite mo­mente ei se aliniază ferm şi comit gesturile şi textele necesare cultului oficial. Aceştia sunt scrii­to­rii fabricaţi de pu­tere. Li se zideşte o re­putaţie, "contesta­ţia" este minuţios pusă în scenă. În căr­ţile lor poţi găsi pa­saje demascatoare ale regimului. Dar cărţile pe ansamblu simulează echi­librul. Găseşti în punctul cutare şe­ful, judecătorul divin care aranjează lu­crurile în aşa fel încât să se po­tri­veas­că fest cu ideologia. Este imaginea pe care puterea o are despre ea însăşi. Ceea ce au vrut ambele părţi: scriitorul ofi­cial şi puterea. Există alţi au­tori puşi la index. Numele lor nu pot apă­rea în pre­să, nu sunt tipărite cărţile lor. (...). Ci­neva îmi spunea că, dacă ro­ma­nele me­le erau scrise de altcineva, apă­reau. "Lista neagră" este o anti­ca­meră a dispariţiei fizice. Este o anihilare, o izolare. O desfiinţare a insului ca pre­zen­ţă. Trăsăturile lui se şterg. Re­dus la a vegeta, autorul tinde să treacă în ochii celorlalţi drept un mi­to­man, un grafoman. El nu este un scrii­tor. Tu pre­tinzi că eşti un scriitor, dar nu ai cărţi apărute. Statutul său so­cial este nul. Şi asta se doreşte. Să nu exişti. Există liste negre. Eu sunt pe una, din 1983. Din ele apar şi dispar nume şi cărţi. Între ei şi cititor se află cenzura. (...)
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 146-148



L-au dat şi pe Dan (Petrescu) afară din serviciu. El pune asta pe seama scri­sorii din august în care a dat nume con­sacrate de politruci şi securişti lo­cali. Până acum atacase, cu prioritate, ca să zic aşa, pe Ceauşescu şi sistemul. I-au interzis şi plecarea în străinătate, deşi are nevoie de o operaţie care, aici, s-ar face "pe viu", cu dalta şi ciocanul. A intrat în greva foamei şi nu ştiu dacă va reuşi să transmită asta în străi­nă­ta­te. Mihai a plecat deja, Cangeopol a plecat şi el. Poate prin Basarabia? Dar în cei care au reuşit să plece dincolo eu nu prea am încredere, iar basarabenii care vin pe aici nu intră niciodată în "raza mea de acţiune". Au un stil aplau­dacii noştri de a-i "confisca"! Pă­cat, acolo deja există un corespondent al Europei Libere care ar putea trans­mi­te ştirea. Cât am stat de vorbă cu Dan, în piaţă, a fost o "foială" magnifi­că în jurul nostru. Ce Dumnezeu, par­că altă dată erau mai discreţi! La un moment dat a apărut şi Sorin (Antohi), apoi încă vreo trei cunoscuţi de-ai acestuia. În capul "băieţilor" trebuie să se fi născut ideea că se pregăteşte vreun "miting, ceva! Dan a slăbit puţin, a avut de câteva ori ameţeli, dar în rest părea în mare formă. Avea dreptate Luca când îl considera un român atipic, cu trei "cojones"! Din păcate, câţiva dintre aceştia la peste 20 de milioane nu înseamnă mare lucru...

Îi povestesc lui Dan - şi celorlalţi - ce-mi mai amintesc din textul lui Steinhardt. Cred că el reprezintă, mai degrabă, soluţia a treia, ilustruată de Churchil, când a început războiul, şi de Bucovski, pentru că lui chiar îi place încăierarea în sine, meciul la care îl supune sistemul de mai bine de un an şi jumătate. De un an şi jumătate în mod deschis şi neechivoc, pentru că meciul lui e mult mai lung. Cuvintele lui Bucovski - "am să intru în ei ca un tanc" sau ceva în sensul ăsta - i se potriveşte ca o mănuşă.
Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană, Iaşi, Polirom, 1995, p. 96-97
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de