Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
An de an, statul alocă importante fonduri băneşti consiliilor populare în vederea îmbunătăţirii stării şi creşterii capacităţii productive a păşunilor comunale, tot cu scopul asigurării necesarului de furaje pentru gospodăriile populaţiei. Prin multe locuri însă, acest ajutor nu este folosit cum se cuvine, lipsa de preocupare a organelor locale fiind mai mult decât evidentă.
La Bucu, cele 173 hectare de păşune sunt amplasate în luncă. În loc să se constituie într-un avantaj, dat fiind aportul freatic, amplasarea respectivă este considerată un impediment pentru menţinerea, în permanenţă, a unei stări bune de vegetaţie. Că se poate, o dovedesc din plin cele 40 ha semănate cu graminee şi ierburi perene cu vreo doi ani în urmă, acoperite acum de un strat uniform de iarbă. În rest, "păşunea", ghilimelele se impun, are un aspect selenar, pe cuprinsul ei oile şi vacile sătenilor putând fi scoase doar la plimbare, deoarece cu greu ar putea găsi câte un firicel de iarbă de care să se agaţe. Până la această dată, alte 34 hectare trebuia să fie însămânţate pentru a se justifica întrucâtva cantitatea de sămânţă ridicată de la întreprindere s-au tras câteva brazde şi... atât. Primarul comunei, Ioan Iosub, şi inginerul-şef al CAP, Taşcu Sărăcăceanu, ne spun că "mâine" lucrarea va fi atacată cu toate forţele. Revenim a doua zi şi ne convingem că se făcuse câte ceva în pregătitul terenului, dar nu se mişcase nici un deget la strângerea resturilor uitate de ciobani prin zonă şi la parcelarea suprafeţelor semănate mai demult. La Oradea, intervenţia Primăriei este mai mult decât necesară, deoarece o suprafaţă însemnată din păşunea situată în nordul satului a fost transformată în loc de depozitare a gunoiului şi a resurselor vegetale din zonă, chiar în timpul documentării noastre fiul lui Ion A. Nicu ducând un nou transport. În lipsa oricărui control din partea Primăriei, cooperativa agricolă de producţie, în administrarea căreia a fost dată păşunea, a mai ciuntit "un pic" hotarele acesteia, dar nu a întreprins nimic pentru a desfiinţa pârloagele din intravilan. De parcă nu ar fi tot terenul său.
Trecând într-o altă zonă, la Vlădeni, am întâmpinat mari greutăţi până am găsit ceea ce a mai rămas din păşunea comunală. O bună parte a acesteia, de ordinul a câtorva zeci de hectare, a fost transformată de lucrătorii IEELIF în nişte adevărate tranşee, fiind greu de crezut că în această primăvară vor putea fi aduse acolo oile sătenilor la păscut. Într-o altă parcelă de vreo 50 hectare, unde ne aşteptăm să găsim, potrivit schiţei de cadastru, însămânţată noua păşune, dăm peste o cultură de in, iar în rest... maidane fără pic de iarbă. Aşa se prezintă în momentul de faţă cele 193 de hectare de păşune de la Vlădeni. Împreună cu primarul comunei, tovarăşul Ion Bujor, mergem la sediul CAP, unde preşedintele Vasile Dragomir ne asigură, la rândul său, că până la sfârşitul săptămânii va însămânţa, într-un alt loc, toate cele 50 hectare de păşune planificate, pentru care şi-a ridicat sămânţa.
V. Burlacu - Tribuna Ialomiţei, nr. 2705 din 1989
