Măşti sculptate, farfurii decorative, vaze, cofiţe, bomboniere, servicii de ţuică sau vin, linguri şi furculiţe, tăvi, fructiere, sucitoare, castroane, ciubere şi butoiaşe miniaturale, piperniţe, suporturi de creioane, cuiere cu căni, brăţări, speie, covăţele, căuce...
Nu, nu încercăm nici pe departe să parafrazăm în vreun fel celebra schiţă a lui Caragiale, "La Moşi", ci să descriem "repertoriul" obiectelor artizanale din lemn cu care meşterii populari de prin partea Petricanilor se pregătesc pentru târgurile şi bazarurile din acest an. Cum se poate vedea, multe dintre obiectele de etnografie tradiţională se regăsesc la această mică industrie de "souvenir"-uri, care vara iau calea litoralului şi a altor staţiuni din ţară.
Aşa cum s-au prezentat aceşti urmaşi de veche breaslă, din satele Târpeşti şi Ţolici, la recenta anchetă de omologare anuală organizată de CJICPMAM, s-ar putea conchide că ei săvârşesc un gest necesar de cunoaştere şi difuzare a unor elemente de etnografie specifice acestei zone. Cu condiţia de a menţine simplitatea originară, frumuseţea discretă, cumpănită, lipsită de ostentaţii şi inutilităţi, a ornamentaţiei, de a nu ceda tentaţiei "de tarabă". Iată, câţiva meşteri - dacă ar fi să ne referim la Ion Cotoi, Mihai Păscălina, Maria Ambrosă Lateş, Ana Puşcaşu ş.a. - şi-au conturat deja un "stil", îmbinând utilitatea decorativă cu amprenta tradiţională, cărora le adaugă un grăunte de sensibilitate, de fior ce fac din realizările lor adevărate creaţii.
La ultimele ediţii ale Festivalului naţional "Cântarea României", produsele unora dintre ei au obţinut premii pentru măiestrie, dar şi pentru rezistenţa la tentaţiile facile ale kitschului. Căci nu puţini sunt cei influenţaţi de un gust degenerat, din păcate cu circulaţie, totuşi largă, în care încrustaţia grosieră, cu alegorii stridente, se alătură cromaticii "ţipătoare", de furat ochii.
"Nu am mai avut parte de asemenea surprize neplăcute la examenul din acest an - ne spune Horia Alupului, directorul CJICPMAM - pentru că meşterii care activează în judeţul nostru ştiu acum cam la ce capătă bun de difuzare şi la ce nu. E drept că, ani la rând, am luptat împotriva proliferării kitsch-ului, la sărbătorile tradiţionale din judeţ şi cu alte prilejuri, când am barat pur şi simplu calea celor care vor să compromită arta populară.
Şi roadele încep să se vadă. Dar, uneori, concurenţa prostului gust, încă neasanată prin alte părţi, derutează pe artizanul obişnuit, îl face să cedeze în faţa unei ofensive ce dispune de un arsenal bogat, avizat cu imputabilă indulgenţă." Să reţinem şi opinia etnografei Elena Florescu, de la Complexul muzeal judeţean: "Important este ca aceste obiecte, prezentate comisiilor de omologare, să rămână aşa până la cumpărător, să nu capete adaosuri neavenite, din zona kitsch-ului.
Cred, apoi, că aceşti meşteri populari trebuie ajutaţi mai mult - mă refer nu numai la contribuţia etnografilor, dar şi la aceea a plasticienilor profesionişti sau arhitecţilor - spre a depăşi impasul în care se găsesc, în privinţa motivelor decorative şi a formelor cât mai armonioase date obiectelor. Ar fi o ieşire din tiparele industriale şi o contra-concurenţă viabilă la adresa kitschului". Sugestia din urmă ni se pare demnă de interes, având meritul de a menţine deschisă discuţia asupra modului de a cultiva şi întreţine autenticitate într-o zonă expusă încă frivolităţii şi convenţionalismului comercial.
Cristian Livescu - Ceahlăul, jud. Neamţ, nr. 2696 din 1989
Citește pe Antena3.ro