Căminele muncitoreşti pentru tineret

Ni s-a părut nefirească liniştea care domnea într-o după-amiază de sâmbătă în căminele muncitoreşti pentru tineret din cartie­rul Mărăţiei. Şi mai nefiresc e că ace­eaşi linişte am întâlnit şi în clu­burile şi bibliotecile de aici.

Adică tocmai acolo unde, la acele ore, totul trebuia să tresalte de viaţă, tinereţe, voie bună. Normal, deci, să întrebi de ce atâta amor­ţeală? Ce fac comitetele de cămin pentru petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber al tine­rilor? Ce acţiuni sunt organizate în acest sens? Iată constatările noastre, precum şi răspun­surile la aceste întrebări ale factorilor în drept şi ale locatarilor.

- Clubul căminului nr. 128 (apar­ţinând CPL) era transformat într-un adevărat depozit de materiale. "Este în renovare", ne-a ex­pli­­cat portarul Stelian Marina. De când? "De mai bine de două luni." Încercăm alături, la căminul 132, tot al CPL-ului. Trecând peste mi­zeria care sălăşluia în grupurile sanitare, ne interesăm mai întâi de club. "Club? - se miră Constantin Ştefan, locatarul camerei 27. Nu avem. Adică nu mai avem. S-a ocupat. Acum, acolo locuieşte o fa­milie"... În asemenea condiţii ce să te mai mire că televizorul este stricat de prin luna august '83, iar jocurile distractive se reduc la o simplă cutie de şah... pentru 70 de tineri. Între­bând de viaţa de că­min, colegul său ne înmânează o scrisoare pe care tocmai se pre­gătea să ne-o expedieze şi din care cităm: "În căminul nostru, suntem lipsiţi de posibilitatea de a res­pecta cele mai elemen­tare re­guli de igienă. De aproa­pe do­uă săp­tă­mâni, grupul sanitar se află în re­pa­raţie, motiv pentru care este oprită apa la duşuri şi chiu­ve­te. Singura disponibilă este cea de la bucătărie, utilizată însă în cele mai di­verse sco­puri...." Ur­mau apoi mul­te alte nere­guli care, din păcate, nu sunt nici pe departe nemulţumiri ne­fondate. Faţă de aspectele semnalate, Milică Vrîn­ceanu, preşedintele comitetului de cămin, ridică din umeri, semn al neputinţei, dar şi al lipsei de acţiune, de iniţiativă. Pentru că, dacă în pri­vinţa soluţionării acestor probleme mai sunt implicaţi şi alţi factori, bunăoară conducerea CPL-ului, în privinţa programelor de activitate vina o poartă sigur, numai comitetul de cămin. "Sincer să fiu, nu am program de acti­vitate. Am fost în spital, iar membrii comitetului nu mă ajută." Sinceritatea sa nu poate în­locui, însă, activităţile care ar trebui organizate aici. Şi cine, dacă nu tocmai dânsul, trebuie să pună la treabă membrii comitetului? Aceasta cu condiţia ca tinerii să ştie că sunt investiţi cu asemenea funcţii. Pentru că, de pildă, Leonard Varvara, de la căminul nr. 124 (al IM "Cea­hlău"), nici nu ştia că este membru în comitet. "M-or fi ales când eram în delegaţie. Nu ştiam." Ce să-l mai întrebi atunci de acti­vităţile organizate de club sau bi­bliotecă, din moment ce singur mărturiseşte că nu are cunoş­tin­ţă de ele?! Îi spunem noi. Clubul este închis, iar singura cheie se află la preşedintele de cămin, care lu­crează la schimbul II. Iar presupusele acţiuni afişate la gazetă sunt doar de ochii lumii, cum ne-au covins tinerii cu care am discutat. "La noi, nu se ţin acti­vităţile pla­nificate, ne-a declarat Dumi­tru Caia de la camera nr. 35. Nici măcar mult doritele întâlniri cu conducerea întreprinderii."

Linişte mare şi în căminul 126 al CFS Săvineşti. Şi aici, clubul era închis tot pe motivul invocat mai sus. Ion Drăguşanu, vicepreşedintele comitetului de cămin, ţine morţiş să ne asigure că aici se organizează diverse activităţi recreativ-distractive. Numai că programul se află la preşedinte, nu are cum să ni-l pună la dispoziţie. Atunci l-am întrebat care a fost ultima acţiune organizată?... "A fost ceva cu un scriitor, au venit şi pionierii..." Când? "Nu-mi amintesc exact..."
Să fie oare căminele muncito­reşti pentru tineret locuri în care nu se întâmplă nimic? Aşteptăm răspuns, dar mai ales acţiuni concrete din partea comitetelor UTC, sindicat şi conducerilor de unităţi.
Tina Condrea - Ceahlăul, jud. Neamţ, nr. 2696 din 1989


Locuim în blocul 3 din Strada Venus - Petroşani din data de 15 decembrie 1987. De la data de când ne-am mutat nu am avut apă caldă decât de aproximativ 3 (trei) ori!? Mergând la punctul termic în nenumărate rânduri şi aducând la cunoştinţa manevrantei punctului termic nr. 3 Aeroport acest lucru, ni s-a spus că nu avem altceva de făcut decât să aşteptăm. Menţionăm că şi la data de 6 aprilie 1989 trebuia să avem program de apă caldă de la orele 6:00-9:00 şi am mers iarăşi la punctul termic, însă ni s-au spus aceleaşi lucruri pe care le-am mai auzit, dar care nu ţin loc de apă caldă. Am dori să cunoaştem care este motivul acestei lipse de apă caldă, căci nu este nici un secret că de la taxele către EGL nu suntem scutiţi niciodată. Oare chiar trebuie să plătim servicii neprestate?
Locatarii blocului 3, Strada Venus - Petroşani.


Îndrăznesc să mă adresez redac­ţiei ziarului cu o problemă deosebit de importantă pentru noi, locatarii blocului 41 de pe Bulevardul Păcii din Lupeni. De câţiva ani, la subsolul scării a IV-a există o ţeavă de scur­gere spartă care deversează totul în subsolul blocului. Este uşor de ima­ginat pericolul pe care îl prezintă pentru toţi locatarii acest focar de infec­ţii creat din neglijenţa şi delă­sa­rea per­sonalului EGCL Lupeni. Toa­te ape­lurile noastre au rămas fără răs­puns efectiv, doar cu promisiuni de care, să fim sinceri, ne-am săturat. Ne adre­săm dumneavoastră, solici­tându-vă sprijinul pentru a determina o inter­venţie rapidă din partea celor care au obligaţii în acest sens, respectiv EGCL, Lupeni.
Nicoleta Ilie, Bloc 41/39 Bulevardul Păcii Lupeni
Steagul roşu, jud. Hunedoara, nr. 11370 din 1989