Clanurile ţigăneşti se războiau cu coasa

Între familiile Lăcătuş şi Lingurar din Pata Rât, o aşezare de rromi de lângă groapa de gunoi a Clujului, existase mereu o stare conflictuală. Avea să se amplifice până la vârful coasei şi o cotonogeală cu urmăriri călare, ca-n filmele cu cowboy.

Starea de conflict latent se amplificase atunci când Lăcătuşii primiseră de la medicul veterinar de la CAP Sînicoară spre îngrijire vitele satului, pe care le doreau în grijă membrii familiei Lingurar. Şi ce-au  făcut Lingurarii? S-au înarmat cu bâte şi răngi, constituind un commando de familie.

Războiul a pornit într-o după-amiază, după ce membrii familiei Lingurar şi-au încălzit instinctele de Rambo la un restaurant din piaţa clujeană Mărăşti. S-au deplasat cu două căruţe la Pata Rât, unde au ajuns în jurul orei 18:00. Cum nu ajun­seseră la civilizaţia săbiilor ninja, după ce şi-au lăsat căruţele în dosul unei coa­me de deal, cu bâtele, răngile, lopeţile şi cuţitele din dotare au purces spre co­liba Lăcătuşilor.

Aceia pregăteau cina. Lipseau de-acasă doar Trandafir Lăcătuş, capul familiei, şi Marcu Lăcătuş, fratele lui, neîntorşi cu vitele de la păşunat. Când Trandafir a auzit strigătele de ajutor ale familiei lui, s-a înarmat cu coasa şi călare, ca-n filmele cu cowboy, a zburat spre casă. I-a găsit pe-ai lui văicărindu-se într-o baltă de sânge. A pornit întru urmărirea agresorilor cu coasă cu tot. I-a prins repede din urmă pe Lingurari şi i-a aplicat sec mai multe lovituri de coasă lui Aurel Ciurar, rudă a familiei Lingurar... până când a murit. Şi-a încercat apoi coasa şi pe Augustin Rostaş, care a scăpat ca prin minune cu viaţă.

Arhivele Tribunalului Cluj arată că Augustin Rostaş, supravieţuitorul agresiunii cu coasă, a cerut iniţial în instanţă ca inculpatul Lăcătuş să plătească 30.000 de lei despăgubiri civile, însă apoi, din motive obscure, a renunţat. Trandafir Lăcătuş s-a ales cu o condamnare de 9 ani pentru omor şi 4 ani pentru tentativă de omor. Se înţelege că despre "războiul" celor două clanuri au auzit vecinii. Te­le­viziunea şi ziarele nu difuzau astfel de ştiri.

În 1989, când s-au petrecut fap­tele, în statistica oficială, membrii război­nicelor clanuri erau trecuţi la recen­sământ în rubrica "naţio­nalităţi conlocuitoare – ţigani". Ori români – dacă aşa se declarau.
Gabriela BĂDICĂ