Copiii "plebei proletare"

Aveam 12 ani, când am auzit cu­vântul "criză". În curte. Auzisem ve­cinele că "s-a băgat" nu ştiu ce la alimentara şi toată lumea a fugit repede, să cumpere. Au apărut apoi cozile la zahăr, ulei, unt, carne.

Stăteam la cozi.. "înaintaşii" care ţin rândul. Noi, co­piii, ne călcam pe bătături cu pensio­narii, noi făceam cu rândul, în timp ce ne jucam pe lângă coadă... Aveam la colţ de stradă telefoane cu fise, cu re­cep­toare prinse-n furcă, şi dădeam tele­foane, ca să aflăm ora exactă. Apoi stăteam în frig şi-n întuneric şi pri­meam cartele pentru alimentele de bază. La şcoală se învăţa destul de mult şi era diabolic de greu, am prins examen de admitere în liceu, exa­men treapta a II-a (adică să treci în clasa a XI-a), Bacalaureat, admitere la facultate sau armata!

Când am ajuns în clasa a IX-a, am fost obligat ca, după înscriere, să vin la practică în vacanţă (era în 1982). S-a găsit ceva de făcut la liceu (măturat aleile liceului, săpat în jurul pomilor, curăţenie la cantină). După ce am început anul şcolar, am devenit UTC-ist şi după 3 săptămâni de şcoală, de la 15 octombrie la 1 no­iembrie, am plecat la cules de struguri (practica agricolă). Acolo ne plăcea, făcam o cură de struguri nespălaţi, ne  murdăream mâinile (aveam degetele mov, lipicioase şi unghiile negre), apă de băut nu era suficientă, iar de spălat... abia acasă. În vacanţa mare, pentru în­scriere la liceu, am prestat, cu vreo 100 de colegi, 2 săptămâni la păşunat porumb (porumbul era în grămezi, sub care se ascundeau şoricei orbi, abia fătaţi!). În anul următor, pentru că eram sportiv, am participat la de­monstraţia de 23 august!

La demonstraţii de 23 august am mai participat, când eram mic, dus  de mama şi am manifestat cu "întreprin­derea". Diferenţa între manifestarea sportivă şi cea cu muncitorii era că la ultima se spuneau bancuri cu Bulă despre conducerea ţării şi bancuri despre viaţa noastră... proletară (până se ajungea în faţa estradei, unde erau oficialităţile locale):
1. Buletin meteorologic difuzat la Europa Liberă: În Bulgaria: cer senin, în Ungaria, cer noros, în România, cer mâncare.

2. Un om intră într-un magazin:
– Nu vă supăraţi, n-aveţi lapte?
– Nu, aici n-avem pâine! La maga­zinul din colţ n-au lapte.

3. Ceauşescu la o conferinţă internaţională de presă. Se ridică un ziarist francez şi întreabă:
– Primim tot mai multe ştiri că poporul român o duce din ce în ce mai greu, majoritatea alimentelor sunt raţionalizate, românii suferă de foame. E adevărat?
– E adevărat, dar n-a murit încă nimeni din asta.
– Încercaţi cu cianura...

4. Întrebare: E adevărat că se poate muri de cancer la gât?
Radio Erevan: E adevărat, dar n-are!

5. Afară-i frig,
în casă-i frig,
Deschid fereastra larg şi strig:
"Îţi mulţumesc partid iubit,
Că m-ai călit!".

Familia mea asculta frecvent ra­dioul, iar la sfârşit de săptămână mama se chinuia să prindă Europa Liberă, BBC-ul şi Vocea Americii, care erau bruiate. Vă mai aduceţi aminte de adunările festive, cu prezenţa obli­ga­torie, în care, pentru desfătarea dra­gilor noştri conducători, eram pre­gă­tiţi şi aliniaţi milităreşte? Eram la li­ceu, în clasa a X-a, şi prin ’84 Nicolae Ceau­şescu a venit la Timişoara. Era iunie, cald; am fost aduşi la liceu du­mi­nica, dar am plecat acasă la un co­leg şi am jucat poker pe chibrituri. A doua zi, dimineaţa, echipa (făceam rugby) a fost chemată să prezinte, ală­turi de alte echipe  sportive, un mo­ment de virtuozitate şi îmi aduc amin­te că au venit doi tipi cu ochelari de soare şi au verificat mingea, să vadă dacă nu e o bombă! La prânz, au­torităţile au scos pe traseu, alături de întreprinderi, elevii din şcoli şi licee cu steaguri (roşii şi tricolore). Am fost aliniaţi de-a lungul drumului, lângă Ho­telul Continental, şi am stat în soa­re, ore în şir, fără apă! Aveam colegi şvabi cu gândul  la emigrare şi printre noi, în ziua aceea, s-a inventat un nou slogan: "Ceauşescu PCR, lasă-ne în RFG!".

Ne-am mutat la un bloc care era încă neterminat; una din amintirile mai triste ale copilăriei este lampa de petrol la care-mi făceam temele seara (se făcea economie forţată la curent). Tot în categoria asta intră şi cărămizile puse în cuptorul de la aragaz iarna, ca să se încălzească tot apartamentul. Peisaj de evul mediu, dar la bloc... Asta s-a tradus, ulterior, prin învăţat în trei schimburi, la şcoală, şi apariţia teni­şilor de Drăgăşani, ca accesoriu la uniforma de pionier sau de şcoală!

Din clasa a XI-a făceam practică la liceu (dădeam cu pila şi măsuram cu şublerul), dar şi la Uzina Electromotor din Timişoara, de unde ajungeam acasă cu mirosul de email, intrat şi în piele, nu numai în haine.

Privitul la televizuni din ţările vecine era o îndeletnicire de bază; reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata "Magnum" sau puştile alea absolut superbe de apă. Noi am purtat adidaşi "originali" (aveau trei dungi laterale), jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi uzate, tricouri sau pălăriuţe cu inscripţia Mamaia 83, 84, iar cine avea blugi de firmă, gen Lee sau Diesel, era deja lider de gaşcă. Multe dintre fete erau preocupate de desen şi creaţie vestimentară; majoritatea femeilor erau tot timpul ocupate să-şi facă singure haine, să le modifice, să le îm­bu­nătăţească, să mai coasă o paietă, o dantelă, ceva aparte faţă de toate "uniformele" din comerţ; fetele îşi coseau pe blugi steluţe şi inimi­oa­re.

Într-un sfârşit de săptămână s-a întâmplat marea revoluţie rock din viaţa mea, cu un festival "Tim-Rock", cu trupe gen Pro Musica, Celelalte cuvinte. Apoi Iris, Compact, muzică străină gen AC/DC, Iron Maiden, Van Halen, Bijelo Dugme, Bajaga sau Riblja Corba.

Ca o paranteză, muzica străină se obţinea pe canale neoficiale pe atunci, nu exista pe piaţă, dar făceam rost, aveam prieteni care aveau la rândul lor prieteni şi eram la zi cu apariţiile. Sunt multe detalii şi alte întâmplări, pe care, din lipsă de spaţiu, nu le-am amintit; nu banii erau problema principală. Âsta a fost marele avantaj al copilăriei mele comuniste, care mi-a permis să-mi consum din plin boemia.
Adrian KALI

Fragment din articolul publicat în revista Memorial 1989 nr. 2 /2007, pp.149-159, editat de Memorialul Revoluţiei 16-22 decembrie 1989, Timişoara