Datorii şi drepturi

În ansamblul evoluţiilor internaţionale, problematica economică tinde să ocupe un loc tot mai important. Procese economico-financiare conside­rate un timp a fi de resortul experţilor cunosc o dezvoltare amplă situându-se în avanscena actualităţii, atât prin profunzimea efectelor lor sociale, cât şi prin repercursiunile pe planul vieţii politice. Lucru firesc ţinând seama de faptul că între factorul politic şi cel economic există o relaţie directă, politi­cul fiind expresia concentrată a economicului.

O realitate de netăgăduit a devenit în epoca noastră acuitatea problemei subdezvoltării, a lichidării decalajelor dintre ţările bogate şi cele sărace, necesitatea stringentă a progresului rapid al ţărilor rămase în urmă - cerinţele subli­niate neostenit de România socialistă, prin glasul ferm şi clar al preşedintelui ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Istoria stă martoră a faptului că de decenii, în întreaga perioadă de la Congresul al IX-lea al partidului, secretarul general al partidului nostru s-a pronunţat cu vigoare pentu soluţionarea acestui ansamblu de probleme, relevând că rezolvarea lor reprezintă una din cerinţele cele mai arzătoare ale contemporaneităţii, aceasta implicând atât un susţinut efort propriu, cât şi sprijin internaţional. În primul rând din partea statelor avansate economic. Un sprijin real şi eficient, şi nu un pseudo-sprijin, cum s-au dovedit a fi împrumuturile cu dobânzi cămătăreşti care, sub ge­neroasa firmă a ajutorării ţărilor slab dezvoltate, au ajuns astăzi literalmente să sufoce şi să strivească popoare de sute şi sute de milioane de oameni.

Desfăşurările din ultimul timp demonstrează consecinţele grele ale creşterii datoriilor externe, devenite principala frână în calea dezvoltării. În Ame­rica latină, în Africa, în Asia numeroşi şefi de state denunţă teribilul im­pact ne­gativ al datoriei externe asupra evoluţiei economice, practicile spolia­toare ale capitalului financiar internaţional. Într-un comunicat oficial, Mini­s­terul me­xican al Finanţelor şi Creditului public arată că datoria externă a ţă­rii a ajuns la astronomica cifră de 100.381.000.000 de dolari, ceea ce a­me­ninţă ţara cu ruina financiară. Alianţa Stânga Unită din Argentina a declarat că datoria externă a ţării, de peste 59 de miliarde de dolari, este imposibil de plătit fără a se condamna iremediabil viitorul statului. Datoria externă a ţărilor africane - a indicat directorul general al băncii Africane pentru Dezvoltare - va atinge 253 miliarde de dolari, ritmul acelerat de creştere a poverii, stimulat de dobânzile exacerbate, aruncând aceste state cu decenii în urmă.

Mecanismul spolierii continuă să meargă mai departe, ţările căzute în capcană fiind nevoite să recurgă la noi credite, care nici nu ajung pentru plata dobânzilor la creditele anterioare. Un singur exemplu: la Lima, un comunicat al Ministerului Economiei şi Finanţelor al republicii Peru a arătat că anul trecut s-a obţinut de la Banca Interamericană de dezvoltare 67,3 mi­lioane de dolari, dar a trebuit să transfere aceleiaşi bănci 69,91 milioane de dolari reprezentând serviciul la datoriile acumulate.

Iată dar că - aşa cum sublinia preşedintele României socialiste -, săracii devin tot mai săraci, iar bogaţii tot mai bogaţi, contradicţia dintre aceştia se ascute ireconciliabil, decalajul economic - această bombă cu explozie întârziată - se adânceşte paroxistic, ameninţând perspectivele viitorului de pace şi stabilitate al omenirii.

Problema datoriilor externe şi a dobânzilor excesive prezintă însă im­plicaţii şi pe alte planuri. După cum se ştie, mai ales în ultimul timp, pro­blemele drepturilor omului s-au înscris ca unul din subiectele predilecte ale actualităţii. Sunt probleme de incontestabilă însemnătate cărora ţara noastră le acordă o deosebită atenţie, militând pentru respectarea riguroasă a ade­văratelor drepturi ale oamenilor - în primul rând dreptul la viaţă, adică la pace, dreptul la muncă, la instrucţiune, sănătate, într-un cuvânt la o existenţă demnă. Eforturile omenirii trebuie să se îndreptate spre eradicarea acelor racile pe care unii din protagoniştii "drepturilor omului" caută să le es­ca­mo­teze, şomajul, obscurantismul, lipsa de locuinţe, consumul de dro­guri, violenţa etc. În acest context, nu se poate trece cu vederea relaţia nemijloci­tă dintre povara datoriilor externe şi degradarea brutală a condiţiilor de viaţă ale omului pe zone întinse ale plane­tei, tragedia a sute şi sute de mi­lioane de fiinţe condamnate la o existenţă subumană pentru asigurarea u­ria­şelor dobânzi impuse de capitalul financiar. Nu este nici o coincidenţă în faptul că zeloşii "apărători" ai drepturilor omului, gata oricând să lanseze acu­zaţii împotriva oricui, sunt tocmai aceia care determină pur şi simplu moartea prin foamete şi malnutriţie a zeci şi zeci de milioane de oameni anual.

Iată de ce programul de măsuri propuse de România, de preşedintele Nicolae Ceauşescu pentru soluţionarea globală a problemei datoriilor externe, pentru lichidarea practicilor de jaf ale capitalului financiar internaţional, pentru edificarea unei noi ordini economice mondiale reprezintă, impli­cit, un luminos program de prosperitate generală, o generoasă contribuţie la materializarea autenticilor drepturi ale omului pe întreaga planetă.
România literară, nr. 12/1989